"PSIHOLOGIA INDIVIDUALĂ" sI INCONsTIENTUL.
De îndata ce Freud a emis parerea ca în lucrarea lui Adler Ober den Nervosen Character inconstientul apare doar "ca o curiozitate psihologica", fara nici o legatura cu ansamblul "sistemului"adlerian^, si ca, de altfel, Adler era prea putin apt sa opereze cu materialele furnizate de inconstient, adesea a fost pusa la îndoiala dimensiunea abisala a "psihologiei individuale". Clifford Allen va afirma categoric ca daca Adler "recunoaste inconstientul (pe când, tinând cont de opera sa, nu parc s-o fi facut), aceasta nu înseamna, pentru el, nimic"15. 333c22d Englezul este de parere ca psihologia lui Adler este esentialmente o egopsiholo^ic, adica un studiu al proceselor psihice constiente, fondatorului ..psihologiei individuale" fiindu-i indiferent daca un fenomen psihic este constient sau nu16.
Asertiunile de acest fel pot sa deconcerteze, îndeosebi atunci când sunt facute sub semnatura unor autoritati. Se pare totusi ca psihiatrul englez cunoaste conceptia adleriana mai mult din cartile
lui Ermin Wexberg, unul dintre discipolii de marca ai teoreticianului "complexului de inferioritate", pe care îl citeaza mult mai frecvent decât pe Adler, cu toate ca se refera la opera acestuia din urma.
Dat fiind ca în rândul adlerienilor se vadea o flagranta lipsa de unanimitate în a-1 considera pe Adler un psiholog abisal autentic {"Tiefenpsychologe"), problema a constituit tema generala de dezbatere a Conferintei Uniunii Internationale pentru Psihologic Individuala, ale carei lucrari s-au desfasurat în Olanda în anul 196617. Abstractie facând de concluziile acestei conferinte, se cuvine sa aratam ca în Menschenkenntnis, carte alcatuita pe baza unei largi serii de prelegeri tinute dupa primul razboi mondial la Universitatea populara din Viena, audiate nu numai de marele public, ci si de studenti, prelegeri în care Adler urmarea sa-si expuna cât mai clar si exact conceptia, el admite în mod explicit existenta si functiile inconstientului, contestând chiar si atentiei (privita îndeobste drept expresia cea mai pura a actului constient) caracterul ei de proces psihic propriu constiintei. "Cu toate ca - scrie el - atentia constienta se obtine, într-o anumita masura, prin constrângere, forta propulsiva a atentiei nu rezida în constiinta, ci în interes, iar acesta tine în cea mai mare parte de sfera inconstientului. Acesta este în întregul sau un produs ai organului psihic, si, totodata, cel mai puternic factor al vietii psihice. Aici sunt de cautat si de gasit fortele care configureaza linia de miscare a omului, planul sau (inconstient) de viata"'*, în constiinta - ne mai spune Adler - astfel de forte motivationale nu sunt decât reflectarea inconstientului. Vanitosul, frivolul, de cele mai multe ori habar n-au ca sunt cum sunt. Vanitatea, frivolitatea nu înseamna si constiinta vanitatii si frivolitatii. Exista indivizi care nu-si cunosc nici calitatile, nici defectele, traind într-o totala ignoranta de sine. Cineva se poate crede un om brav, pe când tot ceea ce face el izvoraste din egoism etc. "Asadar - scrie Adler - multi oameni dezvolta în ei forte care intra în actiune fara stirea lor. Aceste forte ale inconstientului influenteaza viata oamenilor si, daca nu vor fi identificate, vor duce la urmari grave. Un asemenea caz a fost descris de Dostoevski în romanul sau Idiotul, într-o maniera care nu conteneste sa suscite admiratia psihologilor. Este episodul în care o doamna, cu ocazia unei reuniuni de societate,
îi spune unui print, personajul principal al romanului, pe un ton cam rautacios, sa bage de seama sa nu cumva sa rastoarne vasul chinezesc de valoare din apropierea sa; la care el da asigurari ca va fi atent. Câteva minute mai târziu însa vasul zacea farâme pe podea. Nimeni din cei care au asistat la scena nu a vazut în ea un efect al hazardului, ci un act absolut logic, generat de întregul caracter al acestui om, care se simtise jignit de cuvintele doamnei"19.
în Ober den Nervosen Character, atât recunoasterea ca atare, cât si ponderea acordata inconstientului în viata psihica sunt în afara de orice îndoiala. "Chiar omul sanatos - citim aici - ar trebui sa renunte Ia speranta de a se orienta în lume, daca nu ar introduce fictiuni în imaginea pe care si-o face despre lume si propria viata. Am si vazut ca aceste fictiuni se sprijina pe experiente vechi («regresiune»), în momentele de neliniste si de nesiguranta ele se manifesta ca o putere deosebita, devenind imperative ale credintei, idealului, libcruiui-arbitru. în afara acestor momente, ele actioneaza în surdina, în inconstient, ca toate mecanismele psihice pentru care ele nu constituie decât imagini verbale"211. în Praxis und Theorie der Individualpsychologie, referindu-se la inconstient si într-un capitol distinct ("Zur Rollc des Unbewussten in der Neurose"), Adler admite ca numai existenta dimensiunii abisale a personalitatii face posibile comportamentele nevrotice si psihotice, "planul de viata" al individului structurându-se în inconstientul acestuia. Prefatând versiunea în limba engleza a acestei importante scrieri, el face relevanta precizare ca inconstientul se manifesta în "neputinta pacientului de a-si întelege impulsurile în raport cu mediul social în care traieste'-1. De unde si cerinta de baza a psihoterapiei (ca si la Freud) de a aduce în conul de lumina al constiintei "monstrii" generati de inconstient, pentru a-i anihila: "Psihoterapia poate sa înceapa aici prin aducerea în constiinta a ideii directoare de exagerare a propriei importante, facând prin aceasta imposibila influenta sa asupra vietii active"22.
Este limpede ca Adler profeseaza o "Tiefenpsychologie", fiind chiar încredintat ca a sa este mai "profunda" decât altele, pe care le catalogheaza drept "superficiale"23. Nefacând parada de termenul
"inconstient",
el îl subîntelege în majoritatea textelor sale, dându-i importanta de
rigoare.
|
