FACULTATEA DE PSIHOLOGIE sI sTIINŢELE EDUCAŢIEI
SECŢIA PSIHOLOGIE
PSIHOLOGIA VĀRSTELOR
Psihologia vārstelor studiaza stadiile dezvoltarii psihice de la nastere si pāna la maturitate.
Procesul dezvoltarii psihice se realizeaza īn etape, stadii si perioade ce caracterizeaza traseul vietii umane. De acest īntreg traseu al dezvoltarii psihice se ocupa psihologia vārstelor, care cuprinde:
-psihologia copilului si adolescentului
-psihologia adultului.
Principalele perioade de vārsta sunt:
-perioada prenatala- din momentul conceperii pāna la nastere
1. vārsta sugarului 0-1 an
2. vārsta anteprescolarului 1-3 ani
3.vārsta prescolarului 3-6/7 ani -mica
-mijlocie
-mare
4. vārsta scolara mica 6/7- 10/11 ani
5.vārsta scolara mijlocie 11-14/15 ani (preadolescenta sau pubertate)
6.vārsta scolara mare 14/15- 18/19 ani (adolescenta)
7. tineretea 19-25 ani
8. maturitatea 25-55 ani
9. batrānetea peste 55 ani
longevitatea = durata exceptionala a vietii peste 90 de ani.
Īnainte de vārsta sugarului putem vorbi despre perioada prenatala care tine din momentul conceperii si pāna la nastere. Atunci se formeaza structura fundamentala a corpului si organele. Ritmul de crestere este acum cel mai accelerat din īntreaga existenta. Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare. Astfel īn perioada prenatala tine seama si prezinta un interes major grija fata de nasterea unui copil sanatos, evitarea stresului si a factorilor nocivi.
Aceste perioade enuntate cronologic si functional au fost stabilite dupa urmatoarele criterii:
Sistemul de relatii cu ceilalti oameni care se stabileste pe tot traseul dezvoltarii fizice, psihice si sociale de la nastere si pāna la maturitate. Īn fiecare moment al vietii( familia, gradinita, scoala.) sistemul de relatii difera.
Criteriul activitatii conducatoare a vārstei:
-īn copilaria frageda au loc activitati obiectuale, imitative;
-activitatea de joc este cea definitorie pentru prescolari
-īnvatarea e activitatea dominanta īn perioada scolara si universitara;
-munca-activitatea principala a perioadei adulte.
Criteriul formei institutionalizate ale influentelor instructiv-educative tot mai sistematice si riguroase, dupa continutul lor si structura organizarii (gradinita- scoala- universitate-loc de munca)
Criterii fizice- fiziologice dupa care se clasifica īn:
a. Criteriul somatic- evolutia dentara si modificarea segmentelor corporale, cum evidentiaza Godin:
copilarie- dinti de lapte pāna la preschimbare
maturizare- aparitia maselelor de minte
b) Criteriul fiziologic -predominarea glandelor endocrine cu secretie interna, cum evidentiaza Berman:
timusul- īn īntāia copilarie = glanda cresterii
dezvoltarea glandelor sexuale, tiroidei, hipofizei, suprarenalelor.
Criterii psihologice -se refera la orientarea psihica a copilului spre exterior, urmata de diversificare ale conduitelor adaptative implicate īn viata de fiecare zi (Gesell).
Criteriul intereselor dominante- īn fiecare perioada de vārsta exista alte interese care domina viata persoanei (Claparede)
Criteriul caracterului specific, al gāndirii si dezvoltarea inteligentei, iar īn acest caz Jean Piaget distinge:
a) inteligenta senzorio-motorie 0-2 ani
b) inteligenta preoperatorie 2-6/7ani
c) operatiilor concrete 6/7- 11/12 ani
d) operatiilor formale(abstracte) dupa 12 ani.
Criteriul particularitatilor vietii afective - Henri Wallon - impulsivitatea motorie primara, urmata de includerea afectivitatii īn componenta sociala si intelectuala.
Curiozitatea epistemica, placerea de a cunoaste, sentimentele morale se dezvolta pe parcurs.
Din aceste criterii rezulta ca autorii care propun periodizarea copilariei dupa diferite criterii psihologice (modificari īn gāndire, interese sau viata afectiva) atrag atentia asupra "copilului concret" a carui dezvoltare se impune a fi studiata.:
-longitudinal- de la nastere la maturitate
-transversal- de la o anumita vārsta
Obs. Vārsta cronologica, ca expresie a dezvoltarii motorii si vārsta psihologica (mentala) NU concorda. Astfel vārsta mentala poate merge īnaintea vārstei cronologice sau sa ramāna īn urma ei.
Vārsta mentala se stabileste prin calculul statistic al performantelor intelectuale de care sunt capabili copiii normali la o anumita vārsta. Īn testarile individuale se constata daca vārsta mentala corespunde vārstei cronologice.
Aceasta depinde de mai multi factori
-ereditate
-mediu social
-instructie
-educatie
Societatea a fixat īn decursul timpului si fixeaza si azi un fel de cadru general al conduitelor de vārsta prin care se vehiculeaza unele tipuri de obligatii si drepturi.
Tipuri de obligatii si drepturi:
-de a īnvata, a urma o scoala
-de a se informa profesional- maturitate
Diferentele de vārsta se exprima īn:
-conduite si īn statutul profesional
-īn īmbracaminte
-restrictii de participare la anumite tipuri de mass media (nu au efectul scontat)
Ideea principala care sta la baza periodizarii este principiul dezvoltarii omului īn diferite perioade de vārsta.
Dezvoltarea omului este un proces prin care se realizeaza noi structuri functionale care diferentiaza comportamentul omului īn perioadele de vārsta ducānd la o mai buna adaptare la mediu.
Īn psihologie exista cel putin patru modele explicative de dezvoltare umana īn aceste perioade de vārsta.
.Modelul dezvoltarii elaborat de Gessell= considera ca procesul dezvoltarii umane este reglat si determinat īn principal de factorii interni,ereditari.
Acest autor sustine ca dezvoltarea psihica este o consecinta a maturizarii biologice pentru ca exista o anumita relatie de cauzalitate īntre maturizarea biologica si dezvoltarea personalitatii umane īn general. Modelul lui Gessel pune accent pe ereditate, ea fiind cauza dezvoltarii.
2. Modelul lui Jean Piaget= considera dezvoltarea produsul interactiunilor complexe īntre organism si mediu, aceste interactiuni fiind reglate si directionate de mecanisme functionale numite: asimilare, acomodare, echilibrare.
-asimilarea = īncorporarea īn plan functional de catre subiect a obiectelor lumii īnconjuratoare.
Este o absorbtie de ordin functional, adica īnsusirea functiei sociale a obiceiurilor si cuprinderea īntr-o schema de conduita, cuprinderea lor īn operatii si actiuni mentale care pot fi repetate si activate la nevoie. Subiectul īsi modifica informatia asimilata, acomodāndu-se la starea lucrurilor si elaborānd sisteme de raspunsuri adecvate.
-adaptarea = echilibru īntre asimilare si acomodare, schimb continuu īntre subiect si obiect.
Geneza intelectului uman este īnfatisata ca un proces complex de comportament psiho-social, proces de socializare treptata a individului prin intermediul īnsusirii experientei umane si sub actiunea hotarātoare a unor factori socio-culturali. Acest model sta la baza stadiilor dezvoltarii intelectuale.
3. Modelul lui Vigotsky
Spre deosebire de orientarile anterioare care ofera perspectivele unei dezvoltari ce presupune o succesiune stricta a unor etape evolutive, Vigotsky afirma ca dezvoltarea are un caracter discontinuu si exista doua filiere de dezvoltare diferite:
a) care are la baza actiunea factorilor interni;(ereditatea, factori dobānditi īn dezv. ontogenetica, socializare)
b) care rezulta ca urmare a interiorizarii semnificatiilor socio-istorice, astfel īncāt exista raporturi reciproce īntre factorii interni si externi ai mediului soci-cultural.(Factorii externi cuprind: -mediul socio-uman care cuprinde: influentele educationale organizate (scoala) si influentele neorganizate (TV, teatru).
Dezvoltarea depinde de influentele educationale organizate. Vigotsky evidentiaza ca īntre factorii externi si interni , exista o dependenta reciproca. Factorii externi influenteaza educationalul prin contributiile interne si gasesc un anumit ecou corespunzator vārstei si nivelului de dezvoltare psihica si nivelului de īnsusire a cunostintelor.
Vigotsky a evidentiat zona "proximei dezvoltari" ZPD, si anume masurile educationale corespund nivelului actual si atingānd acel nivel actual, contribuie la dezvoltarea omului prin acea dozare a cunostintelor si a efortului intelectual (īn concordanta cu acel nivel de dezvoltare).
Institutiile specializate corespund acestei ZPD.
4. Modelul lui Erikson - psiholog american care s-a ocupat de psihologia vārstelor adulte. Īn opozitie cu teoriile precedente care afirma explicit sau implicit faptul ca vārsta adulta echivaleaza cu īncheierea procesului de dezvoltare, Erikson sustine ca dezvoltarea are loc toata viata, sustinānd punctul de vedere al extinderii sferei conceptului de dezvoltare pe īntreaga durata de viata a omului, vārsta adulta incluzānd trei perioade:
a) maturizarea timpurie
b) stadiul mijlociu de maturizare
c) maturizarea īntārziata.
Īn dezvoltarea psihicului si comportamentului iau parte factori biologici, socio-culturali si nemijlocit psihici. Fiecare dintre acesti factori sunt necesari, dar nu si suficienti. Fara ereditate normala si īn conditii de maturizare organica, nu este posibila dezvoltarea optima, iar īn absenta socializarii(educatiei) nu se pot elabora constiinta si personalitatea umana.
Īnsasi activitatea mintala constienta si trasaturile de personalitate(īn special caracterul) contribuie la auto-organizare si autocontrol si asigura propria dezvoltare.
Astfel factorii biologici, socio-culturali si psihici nu functioneaza izolat ci intercorelat, interdependent si ponderea lor nu este egala.
Īn psihologia contemporana se subliniaza unitatea factorilor de ereditate, mediu si educatie, evidentiindu-se rolul central al activitatii si determinarii lor educative.
Rezulta ca organismul se dezvolta functional, omul adult se dezvolta muncind, copilul se dezvolta prin educatie si īnvatatura.
Īn aceasta consta legea de baza a dezvoltarii psihice a copilului
Dezvoltarea prezinta anumite caracteristici generale dar si speciale:
1.Caracterisci generale ale dezvoltarii fizice:
cu cāt organismul este mai tānar cu atāt ritmul cresterii este mai intens, īnaintānd īn vārsta ritmul cresterii se diminueaza pentru ca la maturitate sa stopeze.
pe parcursul copilariei exista etape care marcheaza oscilatii n ritmul de crestere;
cresterea si dezvoltarea fizica nu este uniforma, exista diferente de crestere īn diferite perioade succesive de vārsta. Uneori avem perioade de salturi, iar alteori de stopare.
Exista diferente īntre cresterea si dezvoltarea fetelor si a baietilor; fetele cresc mai uniform si se maturizeaza mai timpuriu (cu 2-3 ani īnaintea baietilor);
Claparede compara cresterea baietilor si a fetelor cu o cursa de īntrecere:
-la nastere baietii si fetele au acelasi start
-la vārsta de 6/7 ani fetele o iau īnaintea baietilor (primul avānt)
-baietii intensifica ritmul la 9/10 ani, le ajung pe fete si le īntrec
-īn perioada de pubertate, 13/14 ani, fetele īi īntrec pe baieti din nou,
-baietii la 14/15 ani īsi intensifica din nou ritmul īntrecānd fetele definitiv.
Astfel baietii le īntrec pe fete atāt ca forta fizica cāt si greutate, desi nu exista diferente īn dezvoltarea psihica.
Dezvoltarea psihica a copilului cunoaste salturi calitative:
-apar forme noi de comportament si cunoastere, dar calitatile noi nu le desfiinteaza pe cele anterioare ci le ridica nivelul prin restructurari succesive.
Dezvoltarea psihica se produce stadial, īn etape distincte cu caracteristici proprii fiecarei vārste:
Exemplu: - īn frageda copilarie predomina emotiile
-urmeaza dezvoltarea memoriei
-dezvoltarea intensa a gāndirii - mai īntāi gāndirea concret situationala, apoi gāndirea abstracta;
-predominarea atentiei de la involuntara la cea voluntara
-īn plan afectiv se dezvolta sentimentele morale si estetice;
-dezvoltarea vointei, a capacitatii de stapānire de sine.
Asa se explica dezvoltarea psihica care este asincrona la nivele diferite precum si īnsusiri care au ritmuri proprii de dezvoltare la diversele etape de vārsta.
Īnsusirile psihice nu se dezvolta separat unele de altele ci īn raporturi necesare si īn interactiuni globale, īnsa īn fiecare stadiu unul din procesele psihice ocupa un loc dominant īn raport cu celelalte.
Astfel sunt īn ordine procesele psihice:
-emotii urmate de perceptii, reprezentari, memorie, gāndire si vointa;
-sentimente superioare- intelectuale, morale, estetice si īn final imaginatia si īn special imaginatia creatoare.
-Caracteristicile psihocomportamentale care ating nivelul de dezvoltare a adultului tind sa ramāna relativ stabile.
II. Diferentele psiho-individuale pāna la un an
Caracterizarea psihologica generala a copilului īn diferite perioade de vārsta
1.Perioada prenatala de la concepere pāna la nastere.
Īn aceasta perioada se formeaza structurile fundamentale ale corpului si organele.
Ritmul de crestere fizica este cel mai accelerat din īntreaga existenta umana.
Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare.
Starea psihica a mamei are o importanta deosebita, stresul rasfrāngāndu-se negativ asupra fatului. Copilul īnvata si īsi reaminteste experientele intrauterine.
Īn urma unui experiment efectuat pe nou-nascuti carora li s-au prezentat īnregistrari cu frecvente diferite de batai cardiace: 80 batai/min.-unui grup, 120 de batai/min. altui grup, si sunete īntāmplatoare celui de-al treilea grup. S-a constatat ca dupa 4 zile copiii din primul grup au plāns mai putin si au crescut īn greutate, cei din grupa a 2-a au devenit iritati īn asa masura īncāt experimentatorul a renuntat la experiment. Īn concluzie, s-a constatat ca 80 de batai/min. au efecte benefice asupra nou-nascutului.
2. Nou-nascutul de la 0-1 an
Caracteristici ale sugarului:
-reflexul suptului este īnnascut;
-este dependent de adult;
-īnzestrat cu competente- toate simturile functioneaza;
-crestere rapida (de 3 ori9
-accelerarea cresterii motricitatii-apucare, scuturare, sesizarea permanenta a ob.
-are imaginea mintala a obiectelor.
Īn timpul suptului priveste mimica mamei. Suptul īnseamna mai mult decāt "a mānca", se īncorporeaza senzatii si peste un timp copilul o recunoaste pe mama.
La doua saptamāni raspunde la solicitarea mamei si nu reactioneaza la gesturile similare ale altei femei. Īsi recunoaste mama si dupa miros.
Copiii care nu sunt māngāiati nu se dezvolta normal, sunt inerti nu manifesta interes pentru lumea īnconjuratoare si īntāmpina greutati īn īnsusirea limbajului.
La sfārsitul primului an se dezvolta atasamentul fata de parinti si celelalte persoane din familie.
Īn jurul vārstei de 1 an, copilul prefera compania altor copii, umbla, rosteste primele cuvinte. Acum se manifesta diferente īntre copii. Astfel unii sunt toleranti, veseli, usor de distrat, sociabili pe cānd altii devin iritati, nervosi, vehementi.
Īn aceasta perioada copilul este foarte dinamic, merge, fuge, trage, se catara, se apropie de lucruri periculoase fara frica (foc), putem spune ca el "cucereste" spatiul.
Se dezvolta limbajul, sporeste numarul de cuvinte, adica se īmbogateste vocabularul.
Pasivitatea: exista copii curiosi care se angajeaza usor īn joc, dar exista si copii pasivi care pot fi buni observatori. Pasivitatea se datoreaza avitaminozei afective = sufera īntreaga dezvoltare a copilului.
Se īnregistreaza o ritmicitate a vietii vegetative, adaptabilitate la schimbarile de mediu.
Spre sfārsitul primului an se manifesta o usoara evidentiere a structurilor psihice infantile, īn sensul ca daca face ceva interzis īsi da seama si īncearca sa-si repare greseala.
Experienta afectiva are o importanta deosebita: zāmbetul, rāsul, simpatia evidenta, antipatia, mānia, furia si apoi mirarea.
Freud numeste aceste stari timpurii afective = COMPLEXE. El atrage atentia ca aceste complexe se constituie ca efecte psihice nedirijate de constiinta si ramān īn experienta precoce a copilului, avānd o puternica īncarcatura afectiva. Apar sentimentele ambivalente: mama buna, iertatoare-mama rea care pedepseste.
Dupa cum predomina imaginea mamei, buna sau rea, asa va relationa copilul cu lumea din jur = proiectia eului.
"Imago"- actioneaza ca o tendinta de a vedea caracteristicile esentiale pastrate care orienteaza simpatiile.
Se considera ca teoria complexelor si "Imago" au revolutionat psihologia.
Complexele se formeaza īn primii ani si au la baza cuplul: dragoste-ura.
Complexul= un ansamblu de tendinte inconstiente care determina atitudinile unui individ, visele sale etc, pentru ca visele reflecta acele complexe facute īn frageda pruncie.
Caracterul se formeaza īn functie de situatia frustranta, personalitatea se organizeaza si creeaza motivatia. Printre primele complexe ontogenetice se manifesta complexul servajului care fixeaza situatia de dependenta a alaptarii, si este legat de imagoul matern. Acest complex se constituie īn primele luni de viata si persista mai intens sau mai slab īn toate conduitele de dependenta. Tot īn ontogeneza timpurie se constituie complexul de intruziune care se manifesta īn gelozie. Aceasta exprima implicatia introducerii unui al treilea personaj īntr-o relatie afectiva duala, intensa. Are un rol important īn identificarea si intrarea fortei lui "alter" si a lui "ego". De exemplu prima identificare a lui "ego" are loc la 7 luni, prin gasirea īn oglinda, miscarea māinilor, zāmbetul.
Intensificarea acestei imagini de sine si identificarea se va continua la fiecare nivel, prin largirea formelor de autodiferentiere. Īn acest proces copilul are foarte mare nevoie de afectiune. Multi autori au semnalat prezenta acestei cerinte vitale.
Cercetarile au aratat ca separatia de mama pe o perioada mai mare de o luna duce la o depresie ce are trei faze:
a) la cāteva zile dupa plecarea mamei se observa tulburari de somn, o crestere a acrosarii sociale;
b) susceptibilitate la boli, alergie, voma, scade sociabilitatea creste pulsul si atitudinile de refuz;
c) refuza jucariile, devine apatic, somnolent, cu priviri vagi goale.
Vārsta anteprescolara de la 1-3 ani
Dupa un an, pronunta relativ inteligibil cuvinte si propozitii fara statut gramatical.
Comunicarea verbala se constituie de la 16 luni datorita:
-cerintei copilului de a se face īnteles;
-copilul descopera ca toate lucrurile, fenomenele, actiunile si īnsusirile au nume.
Īn jurul vārstei de 2 ani are loc formarea vorbirii īn propozitii.
Exista trei feluri de limbaj:
a) limbajul mic-primitiv, restrāns, dispune de putine cuvinte mai ales onomatopeice, nu poseda structuri gramaticale;
b) limbajul situativ- putine cuvinte, īncarcat de gesturi (2-5 ani)
c) limbajul contextual- evolueaza paralel cu cel situativ, se dezvolta treptat, apare īntelegerea celor ce i se povestesc, se dezvolta experienta perceptiv-senzoriala
Īn aceasta perioada jocul ocupa un loc important īn viata copilului, permitāndu-i acestuia utilizarea unui material abundent.
Jocul contribuie la dezvoltarea si maturizarea psihologica prin care se contureaza personalitatea (copilului) umana.
Jocul conduce progresiv la subordonarea principiului placerii celui al realitatii (principiului realitatii).
Copilul la vārsta prescolara
Stadiile prescolaritatii:
1.prescolarul mic 3-4 ani
2.prescolarul mijlociu 4-5 ani
3.prescolarul mare 5-6/7 ani.
1.Prescolarul mic- este foarte putin deosebit de anteprescolar.
-are dificultati de adaptare la gradinita;
-forma de activitate fundamentala este jocul;
-procesele cognitive sunt impregnate de actiune;
-este atras de obiectele din jur si percepe "ceea ce īi sare īn ochi"= īi atrage atentia;
-memoreaza usor, dar nu-si propune deliberat acest lucru;
-gāndirea este subordonata actiunii cu obiectele;
-limbajul īsi pastreaza caracterul situativ;
-comunicarile din timpul jocului sunt reduse;
-nu īntelege indicatiile referitoare la joc;
-traieste intens emotiile;
-trece de la o stare la alta;
-este īnca neīndemānatic, miscarile sunt bruste, insuficient coordonate.
2.Prescolarul mijlociu- se adapteaza cu mai mare usurinta la mediu si la cerintele impuse de gradinita.
are preocupari variate;
practica jocuri mai bogate īn continut;
jocurile devin activitati obligatorii;
cercul cunostintelor se īmbogateste;
īl preocupa realitatea externa;
specific pentru procesele intelectuale este desprinderea lor de notiuni;
manifesta maxima receptivitate fata de lume, īsi dezvolta perceptia orientata cu sarcini si modalitati proprii;
se dezvolta limbajul= 50 cuvinte/ luna.
memoria puternica
se contureaza caracterul voluntar al celor mai multe procese psihice: atentia, memoria, imaginatia, gāndirea
īnceputul dezvoltarii limbajului interior;
reactiile emotive sunt controlate;
se īncepe organizarea vointei, poate renunta la ceva trecator;
-socializarea- sensibilitatea la sarbatorirea zilei de nastere, atent sa faca si el un cadou;
-jocurile au caracter colectiv, are loc trecerea de la competitie la colaborare;
-identificarea copilului cu grupul din care face parte;
-vorbeste cu māndrie despre gradinita lui= atasament
-se manifesta primele atitudini;
-se instaleaza unele trasaturi caracteriale = nucleul viitoarei persoane.
3. Prescolarul mare- se adapteaza bine īn aproape toate situatiile. Are capacitate de adaptare de 80%.
-īsi fac loc activitatile de īnvatare sistematica, cu toate ca jocul ramāne activitatea dominanta;
-īsi face ordine īn lucruri
-īsi organizeaza activitatea;
-perceptia se transforma treptat īn observatie;
-limbajul devine mai bogat īn resurse verbale, construit dupa reguli gramaticale īnsusite practic;
-apare gāndirea logica- gruparea dupa criterii logice;
-atentia voluntara īsi prelungeste durata
-dispune de mai multa forta si agilitate, se stapāneste mai bine;
-se ataseaza repede si are deprinderi psiho-comportamentale pe care le pune īn functiune īn programul de viata si activitate;
-se contureaza premise importante pentru intrarea īn scoala.
Repere ale cresterii si dezvoltarii anatomo-fiziologice la prescolari
Cresterea īn īnaltime si greutate este īn functie de alimentatie si igiena si de particularitatile structurii corporale. Problema cresterii īn īnaltime si greutate este importanta pentru a rezista la eforturi.
De asemenea este important sa se tina seama si de procesul de osificare.
Sistemul muscular- este inegal dezvoltat. Muschii lungi ai membrelor superioare si inferioare progreseaza mai rapid decāt cei scurti, fapt care explica de ce prescolarul efectueaza mai usor miscari largi, ample decāt cele de precizie solicitate de activitatile de desen, abilitati practice.
Cea mai spectaculoasa modificare o īntālnim la nivelul sistemului nervos. Celulele se diferentiaza si īsi perfectioneaza functiile. Creierul īsi mareste volumul( daca la nastere avea 370 de grame, la 3 ani are 370x3), la sfārsitul prescolaritatii este 4/5 din greutatea finala = 1200 g.
Neuronii formeaza straturile corticale si cresterea fibrelor mielinice care izoleaza nervii. Se dezvolta .......si viteza de formare a conexiunilor nervoase., rezulta īnsusirea limbajului. Se dezvolta forme ale inhibitiei- de frānare, de diferentiere, ceea ce sta la baza preciziei, iar cea ce amānare a unor reactii ajuta la stapānirea de sine, cea de stingere a conexiunilor nervoase sta la baza uitarii.
Predominarea excitatiei si a inhibitiei creeaza anumite stari ca: somnolenta, lipsa de vlaga, lipsa de reactie la stimulari de mediu, neastāmparul, capriciul, dinamismul necontrolat. Se dezvolta mult zonele corticale ale vorbirii ceea ce permite o extensie a limbajului. Se contureaza dominanta asimetrica a emisferelor cerebrale, ceea ce se evidentiaza īn activitatile predominante fie pentru limbaj, gāndire, logica, īntelegere (cānd predomina emisfera stānga).
Predominarea activitatii emisferei drepte se manifesta īn orientarea spatiala, īn sensibilitatea analizatorilor, īn actiuni practice, īn evidentierea miscarilor. Aceste aspecte legate de asimetrii se īntālnesc numai la om, predilectia spre artistic ori spre logic.
Este importanta si problema biochimismului intern. Se diminueaza activitatea timusului (glanda cresterii) īn schimb se intensifica functia glandei tiroidiene si a hipofizei. Asa se explica de ce ritmul cresterii este mai lent dar mobilitatea este mai mare.
Dezvoltarea psihica
Una din nevoile fundamentale pe care o resimte prescolarul este nevoia de miscare, miscare considerata ca element structural al actiunilor cu obiectele. Pe prim plan trece īncarcatura psihologica a miscarii: formarea imaginilor (reprezentarilor), intentiile posibile de realizare. Prescolarul gaseste placere īn actiunile practice, imita actiunile adultilor, imita modelele prezentate, foloseste gesturi atunci cānd povesteste, īsi exprima starile emotive prin mimica, miscarile bruste de la 3 ani sunt īnlocuite pe la 4-5 ani cu miscari fine, suple, armonioase, datorita spontaneitatii si armoniei motricitatii. Aceasta perioada "prescolaritatea mijlocie" a fost numita "vārsta gratiei".
Cu timpul, aproximativ pe la 6 ani, gratia se estompeaza īn favoarea fortei. Exigentele scolii care se prefigureaza restrāngānd libertatea de miscare, spontaneitatea īn favoarea rigorii si preciziei miscarilor.
Trecerea de la bruschete- gratie- forta, reprezinta o tendinta generala a evolutiei motricitatii. Īn unele activitati miscarile sunt libere, spontane, iar īn altele capata un grad de stereotipizare, de automatizare. Īn acest caz miscarile se transforma īn deprinderi. Orice deprindere implica īn faza initiala efectuarea unor miscari mai ezitante, ca pe masura consolidarii ei sa asistam la perfectionarea executiei. Deprinderile se executa corect si rapid cu minim de consum de energie. Nu este exclus ca o miscare, o deprindere sa devina o miscare haotica...
Emotiile dezorganizeaza de obicei activitatile motrice. Nevoia de actiune finalizata prin executarea diferitelor miscari sta la baza dezvoltarii psihice a copilului.
Expl. copilul care dezmembreaza obiectele
Copilul care priveste doar de la distanta obiectul.
Perceptia se formeaza īn cursul actiunii si se corecteaza, se verifica prin intermediul actiunii. Actiunea cu obiectele sta la baza formarii imaginilor despre obiectul respectiv. Motricitatea si actiunea cu obiectele contribuie la īmbogatirea si diversificarea cunostintelor despre obiecte cāt si la formarea, structurarea personalitatii copilului. El īsi formeaza diferite tipuri de conduite independente (de alimentatie, igienice, vestimentare, de autoservire) prin care el se detaseaza de mediul īnconjurator, se individualizeaza, devine independent ceea ce contribuie la structurarea personalitatii.
Copilul care stie sa se īmbrace singur......
creeaza un suport de autonomie reala si īsi constientizeaza responsabilitatile īn raport cu propria persoana.
Dezvoltarea psihica este evidenta īn domeniul senzorialitatii. Procesele senzoriale si perceptive sunt legate de cele motorii.
Sensibilitatea copilului se adānceste si se restructureaza. Pe prin plan apare sensibilitatea vizuala ( de 100de ori mai multe informatii).
Īntre 3-4 ani se diferentiaza si denumesc culorile fundamentale( rosu, galben, verde, albastru) ale spectrului solar, dar nu si cele intermediuare (portocaliu, indigo, violet- la 5 ani).
Sensibilitatea auditiva devine de 2 ori mai fina iar sensibilitatea tactila, care se subordoneaza vazului (instrument de control) si auzului, trece īntr-un nou stadiu cānd se elibereaza si copilul poate tactil evidentia īnsusirile obiectului.
Relatia vizuala- tactila este īnca insuficient coordonata. Copilul are dificultati īn recunoasterea tactila a obiectelor percepute anterior. Aceasta legitate se pastreaza cānd este vorba de un obiect necunoscut. Daca obiectul este cunoscut recunoasterea este fara dificultate.
Sarcina inversa este relativ mai simpla pentru copil. Celelalte forme de sensibilitate (gustativa, olfactiva) se dezvolta si ele dar nu īn aceeasi masura cu cea vizuala si auditiva.
Sensibilitatea auditiva la prescolari cunoaste specializari:
se dezvolta mult auzul verbal (fonematic)
se dezvolta mult auzul muzical.
Nu īntālnim la copii senzatii īn stare pura ele fiind integrale si subordonate perceptiilor care le individualizeaza.
Perceptiile se vor desprinde treptat de particularitatile concrete ale situatiilor, de conotatiile afectiv-emotionale, centrarea pe obiect, pe caracteristicile lui reale fiind mult mai evidenta.
Perceptiile devin mai direct subordonate gāndirii, intentionalitatii ceea ce face sa apara forme noi si anume perceptia de observare cu un anumit scop. Se dezvolta si perceptiile spatiale, copiii percep forma, marimea, adāncimea datorita participarii mai multor analizatori.
Perceptia marimii este mai dificila. Expl. experimentul lui Piaget cu placinta.
Se dezvolta perceptia distantei (aproape -departe) si īn raport cu anumite repere (spre stānga, īn fata)
Reprezentarile au un caracter intuitiv-concret, cuvāntul are un rol important īn dezvoltarea reprezentarilor. Intelectul cuprinde procese psihice variate, gāndirea, memoria, limbajul , imaginatia care permit depasirea experientei senzorial-perceptive. Intelectul īnregistreaza anumite restructurari.
Gāndirea este preconceptuala sau cvaziconceptuala, ceea ce īnseamna ca gāndirea opereaza cu constructe care nu sunt nici notiuni individualizate si nici notiuni generale. Conceptele cāstiga treptat īn generalitate, īn precizie luānd la rāndul lor īnsusirea treptata a conceptelor. Gāndirea ramāne legata de imagine, este situativa si egocentrica.
Notiunile sunt empirice, bazate pe experienta. Gāndirea evolueaza īn legatura cu limbajul. si atentia joaca un rol important īn dezvoltarea intelectului, mai ales stabilitatea atentiei.
Psihicul copilului se dezvolta intens īn activitatea de joc. Jocul este activitatea fundamentala care contribuie la dezvoltarea psihica.
Psihologia jocului
Īn psihologie se mentioneaza ca jocul este o etapa īn evolutia copilului, care cuprinde perioade succesive, de la jocurile functionale, jocurile de fictiune, achizitie, confectionare.
a) jocurile functionale- pot fi miscari foarte simple (cu bratele, cu degetele) īn cadrul loc copiii cauta diferite efecte.....
b) jocurile fictiune (jocul cu papusa) constituie un nivel de dezvoltare psihica mai īnalt, pentru ca intervine o interpretare mai complexa, cunoasterea realitatii.
c) Jocurile de achizitii (jocul de tipul ochi si urechi)- copilul se straduieste sa perceapa scene, imagini, povestiri si totul īl cucereste.
d) Jocul de confectionare- copilul aduna, combina, modifica obiectele creānd altele noi.
Jocurile, dupa expresia lui Piaget "transforma realul la trebuintele eului".
Īn jocurile de constructii se realizeaza o adaptare la realitati si conduc la creatii inteligente.
Particularitatile jocului
īn joc copilul reflecta ambianta, iar prin imitatie activitatea adultului;
jocul= mod de dobāndire a cunostintelor, prin actiune;
jocul0 activitate de gāndire, pentru ca este orientat spre gasirea cailor de depasire a unor obstacole;
actiunea practica si cuvāntul reprezinta mijloacele jocului īn procesul cunoasterii realitatii;
prin joc copilul participa la transformarea ambiantului ceea ce īi produce placere;
īn joc se produce adecvarea la realitate;
jocul se dezvolta continuu si implicit dezvolta personalitatea copilului, prin diverse contradictii dintre libertatea de actiune si conformarea la schema de joc, īntre imitatie.........., īntre repetitie si variabilitate, ceea ce este cunoscut si recunoscut, īntre absenta unui rezultat si bucuria jocului.
Jocurile constituie o activitate fara a urmari un rezultat ori producerea unui lucru (deosebirea dintre joc si munca9.
Teorii psihologice despre joc
T. biogenetica a lui Hall
Jocul copiilor reproduce īn ordine cronologica manifestarile evolutive de la omul primitiv pāna īn zilele noastre.
Expl. copilul īn baie- ne aminteste de pesti
Copilul se catara- vānatorul primitiv
Hall considera ca ontogeneza repeta filogeneza (dezvoltarea speciei umane).
T. exercitiului pregatitor a lui Gross
Jocul exerseaza si dezvolta diferite calitati fizice si psihice īn devenirea fiintei adulte. Nevoia de dezvoltare creeaza nevoia de a se juca.
Jocul = un pre-exercitiu īn pregatirea pentru munca.
T. postexercitiului a lui Carr
Sustine ca practicarea unor jocuri este folositoare individului, curatindu-l de apararea unor instincte care contravin modului de viata uman. Acest proces se realizeaza prin canalizarea activitatilor spre cele legate de modul de viata al omului, de diferitele profesiuni.
T. surplusului de energie Schiller si Spencer
Jocul = consum de energie suplimentara. Teoria nu explica natura psiho-fiziologica a jocului.
T. recreatiunii a lui Lazarus
Anticipeaza teoria moderna a odihnei active. Jocul este o īndeletnicire care reconforteaza si tonifica fiind supus odihnei totale (pasive).
T. placerii functionale Buhler
Copiii se joaca pentru faptul ca simt placere īn joc, dar nu toate jocurile sunt foarte placute.
T. lui Piaget- teoria asimilarii adaptarii
Jocul transforma realul printr-o asimilare mai mult sau mai putin pura la trebuintele eului. Jocurile simbolice si cele de constructii, realizeaza o adaptare adevarata, duc la creatii inteligente.
Jocul simbolic reprezinta pentru inteligenta ceea ce jocul de miscare este pentru activitatea senzorio-motrica.
Caracteristicile psihologice ale jocului sunt urmatoarele:
a) jocul = activitate naturala, izvor al trebuintei firesti de miscare si activitate;
b) jocul = activitate spontana, plina de initiativa si fantezii;
c) jocul = activitate atractiva, produce mari satisfactii, confort psihologic;
d) jocul = activitate totala care angajeaza īntreaga fiinta umana;
e) īn joc = se evidentiaza cele mai valoroase calitati umane;
f) īn joc = activitate recreativa, compensatorie pentru ca jocul este superior odihnei pasive.
Jocul ca mijloc formativ si informativ
Jocul ca modalitate de relatie īntre eu si lumea obiectiva si a relatiilor constituie formula primara a actiunii umane.
Jocul = rezultatul unei coexistente subiect- ume.
Jocul = este generat ca actiune de catre interstimularea afectiva.
Felul īn care jocul īsi exercita forta de modelare a personalitatii copilului, relatiile jocului au o importanta majora pentru ca īn cadrul jocului se structureaza imaginea celuilalt si a sinelui.
Astfel copilul īsi formeaza pe baza unor diferentieri si integrari de aspecte moral-volitive din mai multe modele selective, un model de personalitate care sa-i dirijeze propria formare.
Relatia joc si organizarea mintala
Jocul = forma de organizare a cognitiei si implicit o cale de organizare a cunoasterii.
Mecanismele intime le jocului sunt īn esenta mecanismele īnvatarii: palparea obiectelor, deplasarea adica elaborarea spatiului si timpului senzorial (spatiul si timpul mintal).
Dupa 6 ani jocul īndeplineste cerintele īnvatarii: transformarea, modificarea structurilor si functiilor mintale si organizarea lor dupa modelul activitatii intelectuale.
Jocul ramāne forma permanenta a procesului de īnvatare, pentru ca ea constituie o structura mintala si unitara strāns legata īntre modalitatea stimul- īntarire-raspuns- modificare.
Observarea jocurilor spontane ne da un tablou bogat al achizitiilor de abilitati ale copilului. Asa cum precizeaza Piaget "la dezvoltarea organizarii stadiale a structurilor mintale corespund forme precise de joc". Astfel īn cadrul jocului de exploatare- manipulare s-a constatat ca la 6-7 ani copiii deosebesc formele si marimile.
Jocul bazat pe reprezentarile copilului presupune existenta unui mecanism de comutare de la realitatea concreta la realitatea mintala. Acest mecanism fiind functia semiotica.
Piaget considera ca imitatia miscarilor, desenul, limbajul, jocul cu īn comun functia semiotica (stiinta care studiaza semnele )
Jocul ca mijloc formativ si informativ
Jocul actioneaza si este activat de acest mecanism semiotic care permite ca jocul sa devina o actiune de comunicare. Deosebim doua coordonate ale jocului:
a) coordonata genetica -jocul se constituie ca schimb si legatura cu mediul īnconjurator. Aparitia foarte timpurie a jocului īn strānsa legatura cu structura afectiva face ca actiunea ludica sa contribuie la structura eului afectiv, motivational, cognitiv si social. Dupa Piaget- "functia esentiala a tuturor formelor de joc este aceea ca transforma realul printr-o asimilare mai mult sau mai putin supusa la trebuintele eului."
Efectele jocului:
primul dintre efectele jocului este cel de transformare al realului care antreneaza structura fundamentala a personalitatii. Operatia de transformare duce la asimilarea realului de catre copil . La rāndul ei aceasta asimilare este organizata de joc.
al doilea efect al jocului este cel de reglare, de optimizare cognitiv-afectiva. Acestea devin functiile reglatoare ale sistemului psihic.
b) coordonate
-diversitatea formelor actiunii ludice care este o consecinta directa a sensurilor genetice ale jocului.
Din punct de vedere genetic, jocul are gradatii care de la o vārsta la alta semnalizeaza aparitia functiilor.
1. functia centrala (cea semiotica) imprima forma de relatie obiectuala si de comunicare, jocul constituind astfel o mare forta predictiva īn plenul dezvoltarii psihologice a copilului.
Prin intermediul jocului copilul dobāndeste acea autonomie, acea personalitate si chiar acele scheme practice pe care le va necesita activitatea de adult.
Schemele exercitate de joc sunt schemele pe care se bazeaza atāt structura cāt si functiile personalitatii.
Numeroase studii (Dembo) asupra jocului copiilor nervosi a aratat efectele lipsei activitatii ludice īn copilarie asupra formarii personalitatii.
Actiunea ludica -naturala īn joc
a) -īn comportamentul psiho-motor
b) -īn organizarea mintala a personalitatii afectiv-emotionale;
c) -īn structurarea personalitatii.
a) Jocul si comportamentul psiho-motor
Actiunea ludica ocupānd primul loc īn comportamentul copilului, implica atāt maturizarea cāt si dezvoltarea functionala a actelor motorii. Jocul nu poate fi conceput īn afara comportamentului motor, deci trebuie sa urmarim comportamentul psiho-motor pe vārste:
0-6 luni- miscari simulatorii de tipul gānguritului
-īntorsul capului
-scutura jucarile
-apucare dirijata
-urmareste o jucarie īn cadere
-priveste jucaria pusa pe masa
-ridica jucaria si o duce la gura(verifica)
-se rostogoleste īn patut
-face miscari de pedalare
6-8 luni
-trece jucaria dintr-o māna īn alta
-se īntoarce de pe spate pe burta
-poate ramāne sezānd
-loveste doua jucarii īntre ele
-observa imaginea din oglinda
-apuca cāte o jucarie īn ambele māini.
8-12 luni
-trage si arunca obiectele
-culege ob. mici si le apuca īntre degetul mare si aratator
-īsi apropie un obiect servindu-se de o sfoara
-gaseste jucaria ascunsa
-se deplaseaza si īncepe sa cucereasca spatiul camerei
12-18 luni
-mers independent
-mers cu spatele
-construieste turn din cuburi
-articuleaza sunete si cuvinte
18 luni-2 ani
-loveste cu piciorul bucurāndu-se
-īntoarce filele
-deseneaza o linie model
-imita actiuni simple
-strica jucariile
-da māna
-au loc sisteme de joc, de comportament social
2-3 ani
-coboara scara
-sare
-sta pe un picior
-sta pe vārfuri
-imita gesturile adultului īn actiuni simple
3-5 ani
-copiaza un cerc
-īndoaie hārtia
-sare coarda
-lucreaza cu ambele māini
5-7 ani
-deosebeste dreapta de stānga la propriul corp
-fixarea lateralitatii
-joc dominat de miscare
-gama variata de sisteme sociale si comportamentale
7-8 ani
-abilitate mintala si manuala
-constructii laborioase
-performanta motrica
-dirijeaza actiunile conform unui plan mintal
8-9 ani
-abilitate īn confectionarea jucariilor
-abilitati tehnice si spatiale
-actiuni organizate de lunga durata
9-12 ani
-schema corporala īnsusita
-viteza, forta, precizie īn miscare
-miscari coordonate ritmic (dans)
-pantomima
-actiuni organizate de performanta
12-14 ani
abilitati sportive de performanta
(motivul real al īntrecerii este māndria personala)
! jocul este o īncercare a personalitatii!
14-16 ani
-abilitati motrice plurivalente si la potential maxim;
-jocuri de competitie- sport de eprformanta
joc- deosebire- sport (activitate distractiva si nu antrenament)
b) Jocul si organizarea mintala
Īn sistemul psihologiei genetice, Piaget acorda o importanta deosebita jocului si īn special jocului simbolic, pentru ca categoria psihica majora piagetiana o constituie inteligenta ca forma de echilibru si adaptare prin cunoastere.
c) Jocul si inteligenta
Jocul simbolic (Piaget)-apogeul jocului infantil.
Obligat sa se adapteze lumii adultului, copilul nu reuseste sa-si satisfaca trebuintele afective si chiar intelectuale ale eului sau, si deci e necesar pentru echilibrul sau intelectual si afectiv sa faca activitati a caror motivatie sa nu fie adaptare la real ci dimpotriva asimilarea realului la eul sau.
Jocul transforma realul printr-o asimilare la trebuintele eului īn timp ce imitatia este o acomodare la modelele exterioare.
Functia de asimilare a eului pe care o are jocul simbolic se manifesta sub diferite forme (afectiv) care se afla īn slujba unor interese cognitive:
-la lichidarea conflictului dintre suspendarea trebuintelor
-la restructurarea de roluri superioare si anterioare trebuintelor printr-o utilizare particulara a functiei semiotice pentru a exprima ceea ce nu poate fi exprimat si asimilat numai prin mijloacele limbajului.
-fobiile, agresivitatea sau identificarea cu agresorul, retragerea din functiile de risc sau retragerea din competitie. Simbolismul jocului se aseamana cu cel al visului, deci psihanaliza infantila utilizeaza materiale ale jocului.
Jocul presupune existenta unui mecanism de comutare de la realitatea concreta la realitatea mintala = functia semiotica.
Observatie- deficientii mintali nu se joaca sau nu stiu sa se joace. Cauzele sunt legate nu de instinct ci de cunoastere. Capacitatea lor de imitare, de adaptare, de stocare de informatie, este minima si nu pot īnvata spontan sa se joace. La deficientii mintali jocul simbolic este slab reprezentat. Datorita limitelor biofiziologice ale deficientilor mintali nu vom putea obtine structuri de simboluri de calitate superioare, dar ne vom forma un mecanism de baza al īnvatarii.
Elementele intelective ale jocului īn evolutia lor autogenetica
0-6 luni
-recunoaste persoanele(surās)
-coordonari intersenzoriale
-īsi examineaza māinile
-generalizeaza schemele prime prin asimilarea schemelor noi
6-8 luni
-percepe forma obiectelor
-apar serii temporale ordonate īn functie de succesiunea evenimentelor principale
-recunoaste partile corpului
-recunoaste figura īn oglinda
-distinge īntre actiune si scopul ei
-determina permanenta ob.
-descopera cauzalitatea spatiala.
8-12 luni
-curiozitatea
-reprezinta grupurile corporale
-debutul intentionalitatii
-interes pentru explorarea obiectuala
-scheme simbolice
-acomodarea intentionala
repetarile sunt conditionate de noutate
18-2 ani
-arata 5 parti ale corpului
-face turn din trei cuburi
-are reprezentari, imitatie amānata, imitatie intentionala
2-3 ani
-reprezentari globale
-imitarea globala a modelului
-improvizatiile pornesc de la realitate
-descrie o imagine
-jocul de constructii dirijat de schema ...
3-5 ani
-transportarea actiunilor exterioare ale modelului īn jocul simbolic
-nedisjunctie īntre real si imaginar
-are simtul umorului.
5-7 ani
-imitarea fidela a adultilor
-opereaza prin deductii, elemente de analiza si sinteza
-elaborarea unui plan de joc
-reproduceri identice sau analoage.
7-8 ani
-performanta interindivizi īn scopul afirmarii de sine
-etica de joc (sa nu trisezi9
-īntelege consensul materiei
-are loc anticiparea si retroactiunea
8-9 ani
analiza intelectiva a modelului uman selectare din filme si lecturi
jocuri de rol
-creeaza jucarii
-respecta regulile
precizarea consecintelor īncalcarii regulilor.
9-12 ani
-predispozitie pentru explorare
-nevoia de a-si ordona cunostintele
-are perspectiva propriului progres
-īntelege consensul greutatii.
12-14 ani
-improvizatii dramatice, deghizari
-īntelege consensul volumului
-v= s/t
15-16 ani
-scop īndepartat al jocului
-stapāneste rationamentul logic (sah, table)
d) Jocul si dezvoltarea proceselor motivationale
Īn nici o activitate umana, cu exceptia creatiilor artistice nu exista o traire mai intensa ca īn joc.
Copilul traieste realitatea evenimentelor, factor la care ia parte.
Trairea totala a situatiei exprima participarea afectiva. Nevoia de joc o constituie necesitatea relatiei afective cu mediul.
Afectivitatea la:
0-6 luni
bucuria la vederea mamei
manifestari afective: -placere, veselie, mānie, furie, contagiune afectiva legata de mimica, voce, atitudinea adultului;
copilul este receptiv la manevrele de calmare, impulsivitate afectiva
motivatia actiunii este placerea.
6-8 luni
-stare de neliniste
-atasare afectiva de persoane sau jucarii
-interes pentru culori
-īntarirea prin noutatea descoperirii
-egocentrismul
8-12 luni
-primele motive ludice interne
-creste satisfactia de reusita
-debutul decentrarii afective
-securitate afectiva īn mediul curent
-curiozitate
-bucuria obstacolului īnvins
1-2 ani
-placerea de a strica jucarii
-nevoia de afectivitate
-atasament si simpatie
2-3 ani
preia simpatiile si antipatiile
-aversiune pentru activitati īn care a esuat
-timiditate si culpabilitate
3-5 ani
-simpatia fata de adulti
-iluzia autonomiei totale create de jocul simbolic
-refuza esecul
-reactioneaza la umilinte.
5-7 ani
-atitudine de īntelegere fata de cei mici
-admiratie fata de adulti
-simpatii si antipatii
7-8 ani
-afirmarea de sine
-urmareste succesul imediat
-sentiment de dreptate, responsabilitate, cinste ,curaj
-autonomie morala
-respect reciproc
-atractie pentru modelele din filme
-detasarea de personaj
9-12 ani
-libertate afectiva
-domina dorinta de cāstig imediat
- constiinta de grup
-expansivitate
-nevoia de autonomie
-comportament de aparare si atac
12-14 ani
-sociabilitate
-adeziune la un scop colectiv
-dorinta de afirmare
-criza juvenila
-alternanta unei conduite copilaresti si elementele unei conduite adulte
14-16 ani
-amor propriu
-identificarea cu sine
-dezvoltarea constiintei de sine
-predomina sentimente intelectuale, morale si estetice.
|
