PSIHOLOGIE SOCIALA

PSIHOLOGIE SOCIALA

Functiile reprezentarilor sociale

- functia cognitiv-explicativa: reprezentarile sociale constituie rezultatul cunoasterii, dar ulterior intervin si in dezvoltarea cunoasterii, in explicarea realitatii.

- functia normativ-axiologica: normele si valoril 252i86c e sunt inerente unei reprezentari sociale.

- functia de identare: o data constituite, reprezentarile sunt un fel de marca a grupului respectiv (reprezentarile individului vorbesc despre mediul socio-cultural din care provin).

- functia de sustinere: reprezentarile au rolul de a oferi un suport pentru actiunile si atitudinile noastre.

Categorizarea si conceptualizarea

Sunt doua procese conexe prin care se aduce un plus de coerenta in realitatea pe care o construim.

Categorizarea: asupra zecile de mii de stimuli care actioneaza cotidian asupra noastra operam o selectie grupindu-i in categorii, acest lucru permitindu-ne ca ne concentram atentia doar asupra celor cu adevarat semnificativi; ceilalti, o data 'etichetati', ies din cimpul atentiei. Categorizarea se produce pe baza de contact predominant empiric, intuitiv.

Conceptualizarea, ca grila aplicata la nivelul realitatii, se produce la un nivel mai inalt, intervenind criterii logice. Prin conceptualizare, realitatea se simplifica si se organizeaza; devine posibila comunicarea umana, prin sistemul de comunicare (limbajul) elaborat tot consensual - cu cit procesul de conceptualizare este mai rafinat, cu atit limbajul este mai elaborat si mai flexibil. Conceptualizarea orienteaza activitatea practica spre eficienta, spre coerenta.

In procesul de construire a realitatii sociale intervin: factori psiho-individuali, factori psiho-sociali si factori socio-culturali (elaborati filogenetic, istoric).

Factorii psiho-individuali:

- atribuirea cauzalitatii;

- mecanisme psiho-individuale: accesibilitatea informatiei, falsul consens, efectul de intiietate si de recenta, efectul de nimb (aureola), efectul de activare prealabila si adoptarea comportamentului 'normal'.

Atribuirea cauzalitatii

Heider a elaborat teoria echilibrului cognitiv: orice lucru care nu este inteles provoaca, la nivel cognitiv si afectiv, o tensiune care poate duce la frustrare considerabila; pentru inlaturarea acestei tensiuni este necesara explicarea acelui lucru, adica atribuirea unei cauze.

Teorii privind atribuirea cauzalitatii:

a) teoria inferentelor corespondente (Heider, Jones): atunci cind se produce un eveniment social, avem tendinta de a crede ca subiectul care actioneaza, actioneaza sub imperiul unor motive (cauze) interne, personale. Aceasta insa se poate intimpla doar in anumite conditii: subiectul are libertatea de actiune, posibilitatea de a alege si intentia. Limita acestei teorii este aceea ca ignora total cauzele externe.

b) teoria covariantei (Kelley): se refera atit la cauze interne, cit si la cauze externe; are in vedere atit auto-atribuirea (atribuirea unei cauze propriilor comportamente), cit si hetero-atribuirea (atribuirea de cauze comportamentelor altor oameni).

- greseala fundamentala de atribuire: tendinta spontana a celui care face atribuirea de a considera ca dominanta o cauzalitate interna, ignorind cauzele externe ale comportamentului.

- concesia in atribuirea cauzalitatii: datorita nevoii de afirmare, de recunoastere sociala, datorita unor elemente ale Eului, avem tendinta de a atribui cauze interne pentru orice comportament propriu cu rezultat pozitiv, si cauze externe oricarui comportament propriu cu rezultat negativ.

Mecanismele psiho-individuale

- accesibilitatea informatiei: avem tendinta natural de a folosi, pentru a ne forma o opinie despre o persoana, informatia care ne este cea mai accesibila, ignorind spontan tot ceea ce ne poate adinci imaginea despre acea persoana.

- falsul consens: avem tendinta sa ne justificam comportamentul propriu pe motivul ca toti ceilalti procedeaza la fel.

- efectul de aura: avem tendinta sa extrapolam impresiile dintr-o zona a comportamentului altcuiva intr-o alta zona, in mod nejustificat (transfer ilicit de impresie). Un fenomen conex este si  transferul de aura, adica tendinta de a ne asocia cu oamenii de succes si de a-i evita pe cei urmariti de nesansa; transferul de aura poate avea loc si de la o institutie la o persoana, dar si invers, de la persoana la institutie.

- efectul de intiietate: ca tendinta generala, conteaza mai mult prima impresie decit ultima impresie; fenomenul poate fi atenuat atragindu-se atentia asupra lui.

- activarea prealabila: aceeasi activitate se poate desfasura in sens negativ sau in sens pozitiv, in functie de contextul sau de activitatea imediat anterioara ei (precedenta).

- adoptarea comportamentului 'normal': pentru a nu ne suprasolicita mintea incercind sa gasim explicatii detaliate la orice intimplare minora, tindem sa consideram un comportament dat ca fiind cel firesc, adoptat de comunitate.