ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
Perceptia sociala si formarea imaginii de sine
1. Definirea termenilor
Perceptia sociala este segmentul procesului cognitiv prin care persoana isi formeaza imaginea despre sine si in acelasi timp isi contureaza impresiile despre altul ).
Cunoasterea despre sine se materializeaza in:
conceptul de sine: ansamblul cunostintelor si convingerilor pe care persoana le are des 636d38g pre carateristicile sale - exprima cunoasterea subiectiva de sine;
stima de sine: autoevaluarea pozitiva / negativa exprimata prin aprobare / dezaprobare indicand gradul in care persoana se vede pe sine ca fiind valoroasa capabila, importanta.
Din perspectiva naturii sinelui, primul teoretician care a adus o contributie importanta este W. James, care distnge doua ipostaze ale sinelui:
1) sine ca subiect al cunoasterii;
2) sine ca obiect care poate fi cunoscut.
Potrivit acestei distinctii actualmente distingem:
constiinta da sine si
conceptul de sine.
Constiinta de sine - indicatori (Schaffer, 1996):
- recunoasterea in oglinda - constiinta sinelui corporal - Lewis si Brooks-Gunn, 1979.
aparitia unor reactii emotionale diferentiate in functie de implicarea eului
- aparitia in limbajul copilului a folosirii corecte a pronumelui personal "eu", interschimbabil cu numele.
Evolutia conceptului de sine se produce in concordanta cu stadiile dezvoltarii cognitive si vizeaza mai multe dimensiuni:
2. Sursele autocunoasterii
A. Introspectia - procesul prin care persoana se centreaza pe sine si examineaza propriile ganduri, sentimente, motivatii ale conduitei.
Limite:
Supralicitarea importantei sale: Csiksyentmihalyi si Figurski, 1982
Problema mecanismelor de protectie ale eului
B. Perceptia propriului comportament
Fraisse atragea atentia asupra dualitatii modului de perceptie asupra propriei persoane: omul sesizeaza propriile ganduri, sentimente, pe de o parte, iar pe de alta parte, se cunoaste pe sine in acelasi mod in care ii cunoaste pe ceilalti, din activitatea proprie, din analiza comportamentului.
D. Bem: teoria autoperceptiei
A. Bandura: self-efficacy (constiinta eficientei proprii)
C. Interactiunea sociala
Ofera posibilitatea:
comparatiei cu ceilalti,
situarea in repere ale grupului
sesizarea imaginii pe care ceilalti o au despre propria persoana.
A)Comparatia sociala
Festinger sustine ca ne cunoastem pe baza comparatiei cu ceilalti, grupul mic si mijlociu fiind cadrul social in care aceste comparatii opereaza.
Se pune problema:
- cand anume recurgem la comparatii cu altii?
Incertitudine a noastra referitoare la gradul in care posedam anumite caracteristici si nu dispunem de standarde obiective care sa permita evaluarea.
- cu cine ne comparam?
De cele mai multe ori, comparatia se realizeaza cu indivizi asemanatori d.p.d.v. al atributelor de interes.
Persoana se compara cu cei ce ii sunt mult superiori, care ii concentreaza pretuirea sa, pentru a-si trasa un ideal, o directie ulterioara de evolutie a sinelui (upward).
Persoana ia ca puncte de reper indivizi inferiori lor pe o anumita dimensiune, aceasta comparatie servind la mentinerea unui anumit nivel al stimei de sine (downward)
B)Compararea cu normele de grup
Higgins si colab. - teoria discrepantei sinelui
- sinele actual sau real;
- sinele ideal;
- sinele dorit/ normativ - ansamblul insusirilor pe care persoana considera ca ar trebui sa le posede, pornind de la prescriptii sociale
C)Sesizarea imaginii pe care ceilalti o au despre propria persoana
Ch. Cooley- "looking glass self"
G. H. Mead -feed-back evaluativ furnizat de ceilalti
Distingem:
- Imaginea proprie de sine
-Imaginea sociala de sine: aprecierea celorlalti receptata de individ - METAPERCEPTIE
- Evaluarea realizata de ceilalti
Studii asupra adolescentilor:
- Rodriguez Tome (1967)
- Kenny si DePaulo (1993)
Corelatie ridicata intre metaperceptie si propria imagine despre sine, in timp ce relatia metaperceptie - evaluarea altora era mai scazuta.
Concluzii: metaperceptia este o prelungire a auto-perceptiei la aceasta varsta, evaluarea altora fiind in special in copilarie interiorizata in conceptul de sine.
|
