Perceptia
[Perceptia iestejcimoasterea obiectelor sijenomenelor în integritatea lor si în momentul când ele alttioneaza asupra organelor senzorfalElJSsVoamemi socotesc perceptia ca un proces simplu, în realitate ea constituie un fenomen complex. De exemplu, iata, în marginea unei poieni zarim un stejar falnic. Aceasta înseamna mai întâi recunoasterea respectivului copac, deosebindu-1 de un pl 14314m128o op sau de un tei. Apoi, desi imaginea pe retina este rasturnata, eu îl vad asa cum e: având coroana în sus si radacina jos. în acelasi timp, cu toate ca imaginea se produce în ochii mei, deci în interiorul meu, eu vad copacul în afara si la o distanta de cea 50 de metri. în fine, am certitudinea realitatii arborelui (nu este doar o imagine din vis).
Fara a încerca sa explicam toate aceste aspecte, vom arata cum în actul de perceptie intervin o serie de procese psihice complexe. Mai întâi, perceptia e constituita din numeroase senzatii. De pilda, stejarul ne provoaca senzatii de culoare, senzatii olfactive (mirosul taninat), iar daca îi atingem scoarta si senzatii tactile.
Dar perceptia nu e doar o suma de senzatii. Intervin si imagini, urme ale perceptiilor anterioare. Reprezentarile fac perceptia mai bogata, mai-vie^ Când sosim cu trenul într-un orasel necunoscut, piata din fata garii ne apare destul de confuza... vad niste cladiri, niste strazi fara vreo semnificatie. Dar
PROCESUL ÎNVĂŢĂRII SISTEMATICE
Numim deprinderi acele acte învatate în care predomina reactiile relativ constante, în raport cu conditiile constante. Astfel, sunt deprinderi: mersul, îmbracatul, scrisul, calculul mintal elementar (tabla înmultirii). Vom desemna prin priceperi acele acte învatate în care predomina reactiile plastice, capabile de a se adapta prompt la conditiile variabile ale mediului: conducerea unui autovehicul este o pricepere întrucât domina variabilitatea. Tot priceperi sunt si cele implicate în mânuirea unui strung sau în rezolvarea unor ecuatii de gradul doi. Atât în cadrul deprinderilor, cât si în cel al priceperilor gasim actiuni în care aspectul motor este precumpanitor si altele în care domina actiunile mentale.
Când se formeaza o pricepere si când o deprindere ? în functie de natura activitatilor, dar si a modului de învatare. Repetarea în conditii identice favorizeaza formarea unor deprinderi, variabilitatea are drept urmare aparitia unei priceperi.
Cunostinta este o structura de informatii si operatii care face posibile atât orientarea în ambianta, cât si solutionarea anumitor probleme. Orice notiune este o cunostinta, una foarte complexa. însa avem si cunostinte simple : stim ca dupa coltul strazii se afla o cofetarie. Este o informatie elementara si în acelasi timp utila. Cea ce caracterizeaza cunostintele este faptul de a permite actiuni, deductii numai pe plan mintal, nu si în cel al actiunii practice. Pot studia o carte si cunoaste în amanunt regulile si conditiile înotului. Dar, fara a fi facut exercitii efective, informatiile mele nu ma vor salva de la înec. Sunt necesare exercitii motorii reale, pentru a se forma priceperea corespunzatoare. Cunostintele ma pot ajuta sa fac mai putine erori, sa le corectez mai repede. Deci nu sunt inutile, dar nu se pot substitui antrenamentului real. De aceea pedagogia se afla mereu în fata urmatoarei probleme: cum sa organizam predarea si învatarea, în asa fel încât cunostintele teoretice sa poata fi cât mai utile în practica profesiunii si a vietii sociale ?
3. Baza fiziologica a memoriei nu este înca elucidata. Se presupune ca excitatiile venite de la organele senzoriale lasa anumite urme (denumite engrame) în structurile cerebrale. Unii sustin rolul acidului ribonucleic din cromozomii neuronilor, altii considera ca se formeaza noi puncte de contact între celule.
O alta problema este aceea referitoare la modul în care putem gasi si evoca o anume amintire din "depozitul" urias al memoriei. în aceasta privinta sunt fapte observate înca de Aristotel. E vorba de ceea ce a fost denumit fenomenul asociatiei. Asociatia este o legatura stabilita între procese sau stari psihice, în asa fel încât producerea uneia din ele atrage dupa sine, imediat, aparitia celorlalte.
Principala conditie a formarii asociatiilor o constituie contiguitatea în timp (cu alte cuvinte coincidenta sau succesiunea lor imediata). De exemplu, pe când ma plimb pe o strada periferica, se opreste un automobil nou, luxos si din el coboara zâmbind un cunoscut de al meu pe care nu-1 vazusem de
PSIHOLOGIE sCOLARĂ
enerveaza când scolarii nu observa ceea ce lor le sare în ochi. Volumul amintirilor difera mult între cei doi factori ai actului didactic.
în al doilea rând, copiii întâmpina greutati în a distinge esentialul de neesential, în cadrul observatiilor efectuate. Aceasta dificultate are si o baza obiectiva: aspectele principale sunt adeseori acoperite, mascate de însusiri secundare. De exemplu, salcâmul si mazarea sunt plante înrudite, dar la prima vedere difera mult: salcâmul este un copac rezistent si cu frunzele în forma de solzi, pe când mazarea este o planta ce are nevoie de sprijin (arac) pentru a se dezvolta pe verticala, iar frunzele sale arata altfel. în schimb, si salcâmul si mazarea au fructul în forma de pastaie, caracter esential. Dar floarea si fructul apar târziu si sunt camuflate de frunzis.
b. Prin ce procedeu combatem noi aceste insuficiente ? în ceea ce priveste îmbogatirea perceptiei mijlocul nu poate fi altul decât prezentarea în fata clasei a unui bogat material intuitiv, frumos colorat. La stiintele naturii sau geografie excursiile sunt un prilej excelent de înzestrare a memoriei cu impresii vii. Când este cazul, se recomanda sa prezentam copiilor o planta ori o substanta în asa fel încât sa fie receptata prin mai multe simturi: sa o examineze nu numai pe cale vizuala, ci sa simta si mirosul, gustul (când e posibil), sa-si dea seama de asprimea unei frunze etc.
E bine ca scolarii sa deseneze aparatele, obiectele, fiintele studiate. Chiar daca imaginea lor figureaza în manual, cerinta de a le desena îi obliga sa observe toate detaliile. Foarte utila este si organizarea de activitati practice favorizând cunoasterea (alcatuirea de ierbare, insectare, efectuarea de experiente etc).
c. înlesnirea desprinderii esentialului comporta o munca didactica variata. Un mijloc facil este utilizarea desenului schematic pe tabla, care scoate în evidenta aspectele importante, eliminând detaliile. Schematizarea trebuie însa însotita si de o prezentare a obiectului fiintei în integritatea sa, pentru a putea fi identificata de elevi.
d. O alta recomandare priveste variatia materialului intuitiv. O cercetatoare (E. Kabanova-Meller), urmarind lectiile tinute într-o clasa gimnaziala, a observat cum unii scolari nu recunosteau triunghiul dreptunghic decât daca era desenat cu o cateta orizontala. încercând sa-si explice eroarea, ea a constatat ca profesorul de matematica desena totdeauna triunghiul în acest fel si elevii au ajuns sa considere pozitia ca un aspect caracteristic.
La fel, la geografie elevii nu recunosteau ca forma de relief câmpia, decât daca li se prezenta imaginea unei câmpii perfect netede si cu vegetatie de stepa. în acest caz profesoara avusese la îndemâna numai o astfel de plansa si a omis sa precizeze posibilitatea unor alte forme de câmpie. Ca urmare, se recomanda folosirea de material intuitiv cât mai variat. Mai întâi sa insistam asupra aspectelor comune, esentiale, iar apoi, reluând plansele, sa precizam ce aspecte pot sa difere. în felul acesta putem fi siguri de formarea unor notiuni corecte.
PROCESUL ÎNVĂŢĂRII SISTEMATICE
c. Memoria de lunga durata însa ne intereseaza în mod deosebit, întrucât ea poate conserva impresiile ani de zile, întreaga viata. Sunt numeroase dovezi ca memoria cuprinde totalitatea informatiilor receptate, având o capacitate nelimitata. Ea fixeaza tot ce ni se întâmpla: evenimentele zilnice, ceea ce citim din carti, reviste, spectacolele, emotiile traite, gândurile etc. etc. Sunt înregistrate si evenimentele sociale, mentalitatea poporului, a paturii sociale din care facem parte, se fixeaza deprinderile, priceperile... Din pacate nu ne putem reaminti totul.
Iata dovezi privind acest aspect. O femeie simpla, analfabeta, s-a îmbolnavit grav si, având febra puternica, dintr-odata a început sa recite pagini întregi din Biblie în limbile latina si greaca - limbi pe care nu le cunostea deloc. Facându-se investigatii, s-a aflat ca ea fusese în serviciul unui preot catolic. Acestuia îi placea sa citeasca cu glas tare fragmente din Biblie, în cele doua limbi clasice. Femeia, trebaluind prin casa, auzea totul, dar nu întelegea nimic - necum sa faca eforturi de memorare. Febra a activat însa engramele formate. Scazându-i temperatura ea nu si-a mai amintit nimic.
Alte argumente sunt cazurile de memorie exceptionala, semnalate înca din secolul trecut, în zilele noastre, Al. Luria, fizioiog si psiholog reputat, a examinat cazul unui ziarist capabil sa retina exact fraze lungi în limbi pe care nu le cunostea, cât si serii formate din multe zeci de cuvinte necunoscute -prezentate o singura data.
Memoria de lunga durata poate fi divizata în doua componente: memoria episodica - înregistrând toate evenimentele cotidiene sau deosebite ale vietii noastre si memoria semantica, adica memoria în care sunt structurate în mod logic toate cunostintele acumulate mai mult sau mai putin sistematic. De fapt, organizarea cunostintelor noastre este extrem de complexa. W. Kintsch distinge trei sisteme (dupa Ehrttch, St.):
Un sistem fonetic când termenii sunt evocati pe baza sonoritatii cuvintelor ; de pilda notiunea de "movila" poate sa ne vina în minte auzind
cuvântul "mobila". Asociatiile fonetice sunt frecvente.
Un sistem de imagini: vedem, din tren, o ridicatura de pamânt, simultan ne apar termenul si notiunea de movila.
Ierarhia indicilor semantico-sintactici este utilizata când cuvântul apare datorita relatiilor dintre semnificatii (cineva povesteste cum lânga satul lor se afla o ridicatura mare de pamânt, ceea ce suscita imediat conceptul si
denumirea corespunzatoare).
W. Kintsch omite însa un factor de organizare a amintirilor : afectivitatea, reiatia unui obiect sau a unei fiinte cu interesele, dorintele noastre, observata înca de W. Hamilton. Ne apare în minte si se afla în legatura cu noi tot ceea ce are importanta, valoare pentru noi: pentru un afacerist sunt în relatie toate eventualele surse de profit, pictorul îsi reaminteste toate peisagiile care l-au impresionat, medicul - cazurile dificile, greu de rezolvat s.a.m.d,
PSIHOLOGIE sCOLARĂ
demonstratiei s-a dovedit a fi mai putin eficienta. Totusi, ea are avantajul ca solicita mai putin timp. Observatia practicata de copii progreseaza lent. Apoi, când e vorba de un aparat mai complicat, demonstratia se dovedeste mai utila.
Metoda demonstratiei mai are avantajul ca poate îmbina analiza cu sinteza: descriind un anume aspect, profesorul poate stabili relatii cu alte fenomene, cu ambianta etc. De pilda, descriind tigrul el poate efectua corelatii între aspectul labelor, al coltilor si modul sau de a vâna, ceea ce ajuta la o mai buna întelegere a particularitatilor de ordin anatomic si la o mai clara înti-parire în memorie.
Prin urmare, în practica învatamântului se folosesc ambele metode, tinându-se cont de specificul materialului disponibil, de pregatirea elevilor si de timpul disponibil.
|
