Perceptii si relatii intergrupuri:
doua solitudini?
"Daca relativitatea se va dovedi adevarata, atunci germanii vor spune despre mine ca sint german, elvetienii ca sint cetatean elvetian si francezii ca sint un mare om de stiinta. Daca insa teoria relativitatii se va dovedi falsa, francezii vor spune despre mine ca sint elvetian, elvetienii ca sint german, iar germanii ca sint evreu."
Albert Einstein
Din fericire pentru elvetieni si germani, teoria relativitatii s-a dovedit a fi exacta. Aceasta fraza a lui Einstein ilustreaza in multe privinte scopul lucrarii de fata. Dincolo de marele om de stiinta Einstein, exista Einstein evreul, Einstein germanul, Einstein rezident al Frantei sau al Statelor Unite, Einstein fizicianul. Einstein, membru al unor categorii sociale diferite si in acelasi timp un individ apartinind celui mai mare trib, cel al oamenilor. Aceste apartenente sint pe cit de reale, pe atit de arbitrare. A apartine unei anumite categorii intr-o mai mare masura decit alteia poate constitui o tinta a prejudecatilor si discriminarilor. Daca teoria relativitatii ar fi fost inexacta, autorul ei ar fi fost doar un strain, fara a mai avea importanta originea. intre realitate si arbitrar oamenii aleg deseori categoria care se potriveste mai bine dispretului lor. Daca francezii ar fi la fel de muncitori ca germanii, evreii la fel de onesti ca elvetienii, germanii la fel de creativi ca francezii, iar elvetienii la fel de inteligenti ca evreii, lumea ar fi minunata. Daca insa germanii ar economisi cum o fac evreii, daca elvetienii s-ar lua in serios asa cum o fac francezii, dac 646i81g a evreii ar fi la fel de obsesivi ca elvetienii, iar francezii ar gati cum gatesc germanii, atunci am avea motive de plins. Aceasta serie de atribuiri corespunde unor judecati stereotipe, pozitive sau negative, mai mult sau mai putin reale, variabile in functie de epoca si de evenimente. in viata cotidiana, invocam deseori astfel de atribuiri pentru a explica un anume comportament al oamenilor, fie ca ei fac parte din grupul nostru sau nu.
STEREOTIPURI, DISCRIMINARE sI RELAtII INTERGRUPURI
Cel de-al doilea dintre exemplele noastre nu este ceea ce numim "PC" (poli-tically correct). Notiunea de "corectitudine politica" denumeste ceea ce in mod conventional se poate sau nu spune fara a ofensa anumite grupuri sociale si fara a provoca dispretul celor interesati de soarta grupurilor respective. Aceasta noua teorie, aparuta in citeva cercuri, incearca sa puna capat conceptiilor discriminatoare prin folosirea unor termeni banalizati, care evita judecatile de valoare despre grupurile dezavantajate. Dar oare strategia corectitudinii politice are rezultate la inaltimea intentiilor sale sau doar consecinte vicioase? Iata una din numeroasele intrebari la care poate raspunde psihologia sociala a perceptiilor si relatiilor intergrupuri.
Exemplul cu care am inceput poate parea ludic in raport cu amploarea problemelor intergrupuri cu care ne confruntam in prezent. Totusi, aceste realitati se reunesc in ciuda diferentelor de intensitate a expresiei; este vorba despre cate-gorizari exclusive, stereotipuri, prejudecati, conduite discriminatorii, inechitati si conflicte intergrupuri, teme abordate in lucrarea de fata.
Ideea cartii a aparut cind am constatat ca in limba franceza nu exista nici o lucrare recenta de psihologie sociala in domeniul perceptiilor si relatiilor intergrupuri. Ea s-a nascut in iulie 1991, in timpul celui de-al saptelea Ontario Symposium on Personality and Social Psychology care a avut loc la Universitatea din Waterloo (Ontario, Canada) pe tema The Social Psychology of Prejudice (Zanna & Olson, 1994). Cu aceasta ocazie, am rugat cercetatorii de pe cele doua coaste ale Atlanticului sa scrie cite un capitol original in domeniul lor de expertiza. Este vorba despre autori de renume, care reprezinta cel mai bine orizonturi teoretice complementare, desi diferite.
Scopul volumului este sa ofere un ansamblu al principalelor teorii si cercetari curente din domeniul psihologiei sociale a perceptiilor si relatiilor intergrupuri. Fiecare capitol incepe prin a prezenta cele mai recente contributii teoretice si empirice si sfirseste cu expunerea celor mai promitatoare piste pentru cercetarile viitoare. in plus, in cazurile pertinente, autorii sugereaza solutii practice, in masura sa reduca problemele intergrupuri. Avind in vedere amploarea acestor probleme, cercetarile fundamentale trebuie in mod indispensabil asociate cu aplicatiile practice.
O particularitate a lucrarii o constituie prezenta autorilor care reprezinta doua curente mari ale psihologiei sociale a grupurilor: perspectiva cognitiei sociale si cea a relatiilor intergrupuri. Traditional, cognitia sociala studiaza probleme de perceptie asociate categorizarii sociale, stereotipurilor si atribuirilor cauzale. Domeniul relatiilor intergrupuri abordeaza alte teme fundamentale, cum ar fi identitatea sociala, discriminarea, echitatea, privarea relativa, comunicarea intergrupuri, imigrarea, conflictele intergrupuri si rezolvarea lor. Trebuie remarcat faptul ca ambele curente importante ale psihologiei sociale s-au dezvoltat separat, ca doua "solitudini", avind putine puncte in comun la nivel teoretic sau empiric (Brewer, 1994). Cercetatorii care fac parte din curentul de cognitie sociala acorda un minim de atentie teoriilor si cercetarilor specifice abordarii relatiilor intergrupuri. De asemenea, in cazul aderentilor la cel de-al doilea curent, apar rareori studii inspirate din domeniul cognitiei sociale. Cercetatorii din cele doua tabere
PERCEPtII sI RELAtII INTERGRUPURI: DOU| SOLITUDINI?
se intilnesc in cadrul acelorasi conferinte, insa nu dialogheaza si nu citeaza nici unii lucrarile celorlalti. Care este explicatia celor "doua solitudini", care ar trebui sa aiba tot interesul in a-si reuni fortele? Nu este oare un paradox, avind in vedere insasi tema cercetarilor? "Cizmari fara pantofi"
Explicatia fenomenului este in aceeasi masura istorica si epistemologica. Studiul contemporan al relatiilor intergrupuri se datoreaza in mare masura observatiilor facute de Henri Tajfel de la Universitatea din Bristol, intr-o etapa de tatonari, cind psihologia sociala europeana astepta impulsul unei teorii novatoare. Era perioada crizei in psihologia sociala, care se indoia de propriile paradigme, de nivelurile de analiza si de pertinenta sa in evaluarea fenomenelor de societate (Israel si Tajfel, 1972). Tajfel a propus o teorie vasta privitoare la fenomenele de societate reale, adoptind un nivel de analiza neobisnuit si un punct de vedere original. Teoria sa despre identitatea sociala, asociind aspecte cognitive si motiva-tionale, a dinamizat studiul discriminarilor si al conflictelor intergrupuri (Tajfel, 1978). Nivelul de analiza era in mod clar grupal, iar fenomenele erau tratate din punctul de vedere al minoritatilor confruntate cu majoritatea (Tajfel, 1981).
in aceeasi perioada, psihologia sociala americana incerca sa-si rezole propria criza, cu ajutorul inovatiilor metodologice, precum si propunind teme de cercetare mai pertinente si aplicabile in cazul problemelor concrete ale societatii (Elms, 1975). Cu toate acestea, in domeniul stereotipurilor si al relatiilor intergrupuri, nivelul de analiza raminea strict individual si insista asupra deficientelor din tratamentul informatiei (Hamilton, 1981). Punctul de vedere adoptat era cel al unui individ din cadrul majoritatii, alb, din clasa sociala de mijloc, care se intreba cum sa perceapa, sa integreze si chiar sa asimileze indivizii minoritari (Sampson, 1978). Bogatia teoretica factice din domeniul psihologiei cognitive a avut deseori prioritate asupra preocuparilor practice si asupra contextului social (Neisser, 1976).
Iata care sint, in opinia noastra, citiva factori care explica aparitia clivajului intre cele doua tabere. in calitate de coordonatori ai volumului, am vrut sa reunim cele "doua solitudini" intr-un singur spatiu. Totusi, nu am incercat sa fortam nota; contiguitatea lor nu implica asocierea celor doua perspective. Cititorului, daca acesta o doreste, ii revine rolul de intermediar.
Dupa o examinare diacronica a teoriilor din domeniul relatiilor intergrupuri, cuprinsul cartii se deruleaza intr-o maniera simpla si liniara. Fenomenelor in esenta individuale, studiate de catre cognitia sociala, le urmeaza subiecte din domeniul relatiilor intergrupuri care vizeaza, din ce in ce mai mult, de-a lungul capitolelor, aplicatii concrete. Un capitol despre ideologie provoaca distantarea necesara inaintea concluziilor care marcheaza obiectivele si perspectivele proiectului nostru.
Capozza si Volpato (capitolul II) examineaza teoriile individualiste si colective din domeniul relatiilor intergrupuri, incepind cu cel de-al doilea razboi mondial. La nivel individualist, contributiile clasice ale lui Allport despre prejudecati si ale lui Adorno despre personalitatea autoritara sint urmate de perspectivele contemporane asupra invatarii sociale si asupra "tapului ispasitor". Pe plan colectiv, autorii trec in revista lucrarile lui Sherif legate de teoria conflictelor reale si pe cele ale lui
STEREOTIPURI, DISCRIMINARE sI RELAtII INTERGRUPURI
Tajfel privitoare la identitatea sociala. Capitolul se incheie cu o examinare pe scurt a teoriilor recente, inspirate de lucrarile originale ale lui Sherif si Tajfel.
Categorizarea este un proces psihologic fundamental, in strinsa legatura cu problematica perceptiilor si a relatiilor intergrupuri. in capitolul III, Corneille si Leyens propun un sistem de explicare a numeroaselor modalitati in care categorizarea a fost perceputa de cercetatori. in opinia autorilor, categorizarea poate fi conceputa pornind fie de la obiecte categorizate, adica de la realitate, fie de la persoane care categorizeaza (perceptorii) sau de la interactiunea dintre realitate si perceptori. Din aceasta ultima perspectiva, autorii aduc argumente in favoarea ideii ca toate categoriile sociale se bazeaza pe teoriile naive pe care le au perceptorii despre realitate. Aceasta teza esentialista acorda un loc preponderent interactiunii sociale dintre agentii sociali.
Lorenzi-Cioldi si Doise (capitolul IV) trec in revista diferitele conceptii despre Sine, facind apel la postulatul despre antagonismul componentelor personale si colective ale identitatii. Prin intermediul abordarii socio-cognitive, autorii ofera o analiza a efectului omogenitatii out-group-ului, care caracterizeaza perceptiile intergrupuri. Capitolul se incheie cu o referire la notiunea de statut social, care ii ajuta pe autori sa stabileasca distinctia intre grup-colectie si grup-agregat.
in capitolul V, Deschamps si Beauvois rezuma toate modelele traditionale si individualiste ale atribuirii cauzale. Autorii analizeaza apoi ramificatiile teoriei inferentelor corespondente. Aceste ramificatii au in comun intentia de a propune modele, pe etape, mergind de la un tratament cvasi-automat sau spontan pina la unul mai degraba controlat. Toate modelele pun accentul pe faptul ca oamenii devin victimele unor prejudecati sistematice, respectiv ale unor bias-uri, atunci cind incearca sa explice fie propriul lor comportament, fie pe al celorlalti. Din acelasi punct de vedere, al bias-ului, sint examinate si atribuirile la nivel grupal, cum ar fi, de exemplu, faimoasa "eroare finala de atribuire".
Capitolul VI, de Yzerbyt si Schadron, trateaza stereotipurile intr-o maniera mai nuantata. Dupa ce prezinta definitiile, dimensiunile si explicatiile traditionale ale fenomenului, autorii combat opinia general negativa pe care o au oamenii despre stereotipuri. Aceasta nu-i impiedica sa examineze obiectiv factorii care contribuie la distorsionarea realitatii si la confirmarea asteptarilor. Insistind asupra rolului teoriei naive subiacente stereotipurilor, Yzerbyt si Schadron ne prezinta diferite modalitati de diminuare sau, dimpotriva, de exacerbare a stereotipurilor.
in capitolul VII, Bourhis, Gagnon si Mod'se abordeaza problema spinoasa a prejudecatilor si a discriminarii. Dupa ce definesc termenii, autorii prezinta studiile care demonstreaza jocul subtil al discriminarii la locul de munca. Discriminarea constatata in studiile facute pe grupuri minimale este explicata cu ajutorul teoriei identitatii sociale, fara a se ignora in acelasi timp explicatiile alternative oferite de catre perspectivele conceptuale rivale. Sint puse in discutie studiile recente care demonstreaza rolul factorilor socio-structurali de putere, statut si numar care contureaza bias-ul in favoarea in-group-urilor. Dupa ce prezinta contributia teoriei echitatii la explicarea schimbului social dintre grupurile
PERCEPtII sI RELAtII INTERGRUPURI: DOU| SOLITUDINI?
rivale, autorii evalueaza principalele mijloace oferite de psihologia sociala pentru diminuarea prejudecatilor si a discriminarii.
Guimond si Tougas prezinta istoricul conceptului de privare relativa si trec in revista principalele cercetari din acest domeniu (capitolul VIII). Pentru prima data in limba franceza, autorii fac o distinctie neta intre privarea relativa intraper-sonala, cea interpersonala si cea intergrupuri. Ultimele doua corespund termenilor mai des folositi, de privare egoista si, respectiv, fraterna. Guimond si Tougas abordeaza in detaliu modul in care privarea intergrupuri declanseaza aderarea la miscarile de contestare sociala. in plus, autorii demonstreaza faptul ca identitatea sociala, comparatia intergrupuri si atribuirile cauzale contribuie la o mai buna intelegere a privarii relative intergrupuri.
intr-un context mondial al contactelor multilingve si multiculturale, Clement si Noel (capitolul IX) descriu variatiile de accent, limba, lexic si de calitate a vocii care caracterizeaza indivizii in calitate de membri ai unor grupuri distincte (clasa sociala, apartenenta etnica, sex, virsta). Autorii trec in revista studiile clasice de evaluare a accentelor si vocii pe baza metodei codurilor imperecheate. in cuprinsul capitolului sint prezentate teoriile de baza care explica dinamica procesului de comunicare, vitalitatea etnolingvistica si relatiile inter culturale. Capitolul se incheie cu o trecere in revista a temelor folosite ca motivatii pentru invatarea unei a doua limbi, pentru asimilarea minoritatilor lingvistice si pentru sistematizarea lingvistica.
in capitolul X, Sabatier si Berry examineaza, pentru prima data, amploarea imigratiei contemporane, in Europa si in cele doua Americi. Dupa ce traseaza evolutia principalelor idei sociologice privitoare la adaptarea imigrantilor in tara de primire, autorii prezinta un studiu de caz despre relatiile dintre imigranti si comunitatea de primire din Canada si Franta. Politicile nationale care determina statutul imigrantilor influenteaza comportamentele etnice ale comunitatii de primire si afecteaza strategiile de aculturatie a imigrantilor. Ultima parte a capitolului prezinta modelul lui Berry despre cele patru strategii de aculturatie pe care le pot adopta imigrantii. in afara cercetarilor empirice care demonstreaza validitatea modelului, autorii ofera si o trecere in revista a studiilor despre stresul aculturatiei la care sint supusi deseori imigrantii.
Dupa cum observa Azzi (capitolul XI), la acest sfirsit de secol XX, conflictele etnice si identitare sint mai mult o regula decit o exceptie. Remarcind faptul ca lupta pentru puterea politica este adesea sursa conflictelor intergrupuri, Azzi prezinta o privire de ansamblu asupra conceptiilor despre justitie care guverneaza repartitia bunurilor intre grupurile sociale. in acest capitol sint abordate notiuni fundamentale, cum ar fi justitia distributiva sau procedurala, justitia individuala sau grupala, bunurile colective sau private. Conform unui program de cercetari ce pune in joc totalitatea acestor concepte, Azzi propune ca sistemele de repartitie a resurselor intre grupuri majoritare si minoritare sa ia in considerare valoarea simbolica a bunurilor, deoarece acestea contribuie la definirea si valorizarea identitatilor colective. in final sint recapitulate cercetarile privind rezolvarea conflictelor intergrupuri.
STEREOTIPURI, DISCRIMINARE sI RELAtII INTERGRUPURI
in capitolul XII, Ibanez discuta polisemia termenului "ideologie" in cadrul stiintelor sociale. Autorul ilustreaza diferitele acceptiuni ale termenului in viata cotidiana, cu ajutorul unor exemple la care cititorul nu poate ramine insensibil. Pentru Ibanez, nu exista o singura ideologie, ci ideologii. Ele corespund unor viziuni despre lume care nu apar decit atunci cind sint denuntate de catre alte ideologii. in continuare, autorul discuta modul in care unele ideologii se ascund in fisurile cercetarilor intergrupuri, pe care le pot duce spre un impas teoretic in cazul in care sint favorizate ideologiile rivale. in sfirsit, din moment ce ideologiile sint in esenta argumentative, de ce sa nu le camuflam in spatele discursurilor pe care le tin atit cercetatorii, cit si subiectii? Ibanez isi incheie capitolul cu o prezentare a citorva lucrari recente care adopta o metodologie si o meta-teorie controversate in sferele psihologiei sociale experimentale: analiza discursului.
in concluziile lor, Leyens si Bourhis (Epilog) scot in evidenta abordarile curentelor cognitiei sociale si ale relatiilor intergrupuri care le apar drept cele mai substantiale si mai inovatoare. Inserind studiul judecatilor sociale in cadrul interactiunilor sociale reale cu obiective variate, cognitia sociala opteaza din ce in ce mai mult pentru o perspectiva pragmatica. Luind in considerare contextul social, cultural si politic, se asigura pertinenta studiilor pe tema relatiilor intergrupuri; includerea anumitor perspective, cum ar fi teoria identitatii sociale, privarea relativa si echitatea, va contribui la consolidarea lor teoretica. in final, autorii sugereaza diverse modalitati nu numai de intersectare a cognitiei sociale cu relatiile intergrupuri, ci si de confruntare a lor pe problematici comune.
Credem ca aceste capitole ofera o privire nuantata asupra psihologiei sociale a perceptiilor si relatiilor intergrupuri. Speram ca ele vor interesa in aceeasi masura pe psihologi si politologi, pe sociologi si antropologi, pe cei care lucreaza in teren, pe educatori si studenti, publicul informat si, de ce nu, pe politicieni!
|
