Personalitatea alfa sau despre reflexiile unui student nonconformist
În ultimii ani traiesc, tot mai frecvent, un sentiment spaimos si destabilizator deoarece blazarea, ca o maree neagra, scapata de sub control, cotropeste noi si noi teritorii ale învatamântului românesc, în general. Desigur, pentru a explica aceasta stare de lucruri pot fi convocati la bara multi "tapi ispasitori". Oricum, nu sunt eu în ma 343v217d sura sa devin unul dintre procurori, si categoric, nu acum si nu aici, întrucât intentia mea explicita este de a decanta câteva impresii fugare despre cartea "Personalitatea alfa," semnata de studentul meu Pera Novacovici.
Mai întâi, mi-am pus problema de a "decortica" semnificatia gestului sau, caci putini sunt studentii de la Psihologie, care îsi asuma curajul de a se lua la "trânta" cu hârtia, pentru a publica o carte. Altfel spus, desi se afla în prima "gâlceava" cu particularismele (pentru ca Pera este de abia în anul al treilea de studentie), totusi el s-a încumetat sa distileze câteva esente pentru ceea ce se vrea, în proiectul sau emotionant de temerar si orgolios, sa se constituie ca un abecedar al vietii, un abecedar gândit, simtit, trait de un tânar care are doar 26 ani.
Ceea ce este laudabil, în primul rând, este ca el nu s-a lasat strivit nici de uriasa presiune atmosferica a vremurilor pe care le traim, nici de jungla tentatiilor facile ale vârstei, ci a experimentat cu o detenta cutezatoare, ca sa guste din "sarea pamântului", din sâmburii roditori ai vietii.
Dotat cu un spirit iscoditor, antiprocustian, el a parcurs cu papilele deschise disciplinele din curricula universitara de pâna acum, si cartile aferente ei, transformându-le într-un autentic "puzzle" multicolor. Apoi le-a dezmembrat si recombinat, cu o bucurie aproape ludica, oferindu-ne un aliaj nou, incitant care poarta marca "Pera Novacovici".
Probabil demersul sau a izvorât din dorinta sincera de a privi si regândi marile probleme existentiale, prin propria sa lentila, pentru a stabili câteva repere, câteva ancore. Ca urmare, a realizat nu numai un exercitiu pasionant al meseriei de a trai, pentru uz personal dar si un gest de "împartasanie" pentru toti cei care vor sa-i devina partasi.
Cartea în sine este o vitrina cu o cromatica bogata, nu lipsita de o logica interioara si un obiectiv major, cel al aspiratiei catre construirea personalitatii alfa, adica al unui om integral, care îsi onoreaza tridimensionalitatea fiintei: în plan fizic, psihologic si spiritual.
Desigur, nu intentionez sa fac o "disectie" pedanta si minutioasa a acestei carti si numai din simplul motiv ca doresc sa conserv intacta întâlnirea cititorilor cu aceasta carte. Ma voi stradui totusi sa decupez câteva aspecte definitorii.
Arhitectonica lucrarii este conceputa în trei parti distincte, dar aflate într-o fertila simbioza: lumea interioara (focalizata pe problema încrederii în sine si a inteligentei emotionale); puntea între lumea interioara si cea exterioara (ce analizeaza comunicarea si personalitatea) si lumea exterioara (centrata pe tratarea atractiei sexuale, a iubirii si a statutului social).
Parcurgând lucrarea aceasta se pot constata trusoul informativ bogat, de care uziteaza autorul si dezinvoltura cu care vehiculeaza unele concepte fundamentale din psihologie. De aceea, nu este gresit sa o consideram, nu numai o introducere în psihologie, destinata publicului larg, ci si un ghid prin care omului contemporan i se ofera o serie de idei si strategii,. pentru a dobândi armonia si prosperitatea fiintei. Stilul este limpede, aproape colocvial, lipsit de accesorii baroce, dar asezonat cu povesti si metafore, ce confera un surplus de farmec, persuasiune si dinamism.
Personalitatea alfa nu este o "carte frigider", care îsi aliniaza impecabil ideile într-un muzeu al glaciatiunii, ci este o lucrare vie, care clocoteste de bucurie, patos si entuziasm. Ea semnifica o excelenta "hârtie de turnesol" pentru ceea ce stie, ceea ce simte si ceea ce este astazi Pera Novacovici: un cautator aritmic, imprevizibil, pasionat. Desigur, adevarurile sale de astazi se vor aprofunda si retusa, odata cu trecerea anilor. Dar asta nu tulbura cu nimic frumusetea tentativei sale de astazi, pentru ca a stiut deja sa ia viata în serios si sa înceapa "gradinaritul" urmelor durabile, în cautarea "nordului sau interior".
Se spune, pe drept cuvânt ca scoala de toate gradele (inclusiv facultatea), nu ofera o educatie pentru viata, datorita croielii excesiv de intelectualiste a programelor, si abundentei dimensiunilor formal-abstracte. Iata de ce, prestatia de fata, este nu numai o fericita exceptie, ci si o oglinda reflectorizanta pentru sevele, nu îndeajuns de fructificate, ale studentilor nostri.
În fine, privind aceasta carte, pesimismul meu initial parca nu mai este atât de compact, pentru ca încep sa cred, ca totusi, universitatea nu este condamnata irevocabil sa devina "un iaz academic", cotropit de matasea broastei, caci uneori ies la suprafata nuferi, generatori de speranta si autodepasire.
Chintesenta acestei carti este sintetizata însa într-o suculenta parabola, cea a Unicornului Albastru, o fiinta unica, irepetabila (cum este de altfel si orice om), care animat de dorinta de a-si gasi propria identitate încearca, asemenea oricarui ucenic, sa învete cântecele altora (a Pajistilor Luminoase, a Padurilor Adânci, a Muntilor Plesuvi, al Nisipurilor Albe). Esueaza de fiecare data, experimentând capcanele "conditiei de iedera". Dupa un istovitor periplu, el ajunge la Tarâmul Apelor Cristaline unde, aplecându-se peste oglinda apei, s-a vazut pe sine, în miezul sau de stea si atunci a început sa moduleze propriul sau cântec, adica a înteles rostul sau în aceasta lume.
Ei bine, prin aceasta carte, Pera Novacovici ne demonstreaza ca se afla pe cale, pe calea de a-si descoperi propriul sau cântec, asemenea Unicornului Albastru.
Prof. univ. dr. Anca Munteanu
Universitatea de Vest din Timisoara
|
