Perspective psihosociale in educatie

Perspective psihosociale n educatie

Adrian Necuiau, stefan Boncu 1. Psihologia sociala scolara

Psihologia sociala a fost definita ca studiul stiintific al felului în care gândurile, sentimentele si comportamentele indivizilor sunt influentate de prezenta reala sau imaginata a altora. Spre deosebire de psihologia generala, cea sociala studiaza conduita umana luând în calcul influenta diferitelor con­texte sociale. Ea are o natura empirica, bazându-si concluziile pe observatii în situatii controlate. Refuzând speculatia, psihologii sociali ce lucreaza în sfera cercetarii fundamentale nu se încred decât în datele pe care le culeg nemijlocit din realitate. Departe de a practica aceeasi metoda ca filosofii sociali, de exemplu, ei se îndeletnicesc în principal cu proiectarea montajelor experimentale, manipularea variabilelor în cadrul acestora, alcatuirea de ches­tionare si analiza statistica a datelor cu ajutorul computerului. Psihologia sociala nu trebuie confundata în nici un fel cu psihologia grupurilor, pe care o include. Ea poate aborda procese intrapsihice, justificându-si demersul prin faptul ca acestea sunt modelate de influentele sociale.

Cât priveste psihologia sociala scolara, aceasta are în vedere în principal studiul interactiunii sociale între profesor si elevi sau între elevi. "Este foarte evident - sta scris în cel mai cunoscut tratat american de psihologie sociala -ca fenomenele psihosociale, de la cognitie si învatare, la leadership si interactiune de grup si conceptele acestei stiinte, de la rol si personalitate la motiva 646p153g 55;ie si nivel de aspiratie sunt foarte adecvate pentru analiza problemelor educatiei" (Getzels, 1968, p. 461). Desi scopul scolarizarii îl constituie pro­gresul individual, educatia este un proces social. Perspectiva psihosociala în domeniul învatarii în scoala se justifica prin aceea ca educatia poate fi vazuta ca un proces de interactiune. In mod traditional, psihologia educatiei a descris dinamicile psihice ale individului angajat în activitatea de învatare. Totusi, numai rareori elevul învata singur. Cea mai mare parte a timpului cât se afla la scoala el este membru al unui grup si aceasta apartenenta îi marcheaza în mod decisiv performantele. Succesul scolar nu se obtine numai în urma efor­tului de asimilare a materialului predat de profesor; el presupune învatarea normelor ce guverneaza comportamentele acceptate în grupurile de elevi si în organizatia care este scoala.

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

fiecarei clase, precum si relatiile dintre clase, reflecta caracteristicile institutiei scolare, ale sistemelor de învatamânt, ale modului de productie. Care sunt caracteristicile psihosociologice ale "sistemului scoala" ?

a. întretine multiple relatii cu mediul social-economic (de ordin economic, politic, cultural etc), îndeosebi cu elementele "specializate" ale mediului (institutia familiei, mass-media, institutii culturale si politice): ideea "cetatii educative", care poate deveni societatea, pusa în circulatie de Ivan Illich, poate fi valorizata, cu "reparatiile" de rigoare; societatea poate deveni un mediu educativ alaturi de institutia specializata, fara a i se substitui;

b. dezvolta doua functii: una primara, constând în livrarea de "servicii" (elevilor) si "produse" (societatii); alta, secundara, furnizeaza populatiei din zona modele atitudinale, comportamentale, norme morale etc.;

c. este, cu precadere, un sistem deschis, precum în schema alaturata, pe care ne-o propune Francois Petit (figura 1).

SISTEM DESCHIS

INTRARE-> TRANSFORMARE -> IEsIRE

r^'------------"^î

FEED-BACK

Figura 1

Daca multe dintre variabilele ce intra în sistem sunt însa controlabile, mai putin previzibile sunt altele, între care indivizii ce parcurg procesul de transformare si contribuie la realizarea acestui proces. Ei nu-si parasesc, la intrare, echipamentul lor cultural (modele, valori, norme, prejudecati, stereotipii, roluri) care marcheaza nivelul satisfactiilor si insatisfactiilor prilejuite de procesul de transformare si ies din sistem purtând, desigur schimbata, ceva din "încarcatura" initiala;

d. uneori scopurile initiale (instructia si educatia) sunt uitate în favoarea unei actiuni de mentinere a sistemului. Aceste actiuni se pot traduce prin insti­tuirea unui sistem complicat de norme, coduri, regulamente interioare etc, care transforma pe membrii organizationali în niste executanti ai cerintelor interne. Preocuparea pentru reproducerea sistemului (uneori fara a fi formulata explicit) poate avea ca efect, în cazul scolii, niste "produse standardizate" pe care psihosociologia le-a descris sub genericul de "per­sonalitate birocratica" : supunere fara rezerve la norme, angajare afectiva limitata, lipsa de interes pentru inovatie si progres, dependenta fata de nivelele ierarhice (profesor).

e. pozitia individului în organizatie se caracterizeaza printr-o dubla tendinta: pe de o parte, el îsi doreste satisfacerea aspiratiilor personale (obtinerea

ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA sCOLARA

"ambele ofera cadre structurale pentru initierea si desfasurarea interactiunilor umane" (Vlasceanu, 1996).

Orice interactiune între actori sociali se constituie într-un cadru insti­tutional si evolueaza prin a deveni firma sau organizatie. Cadrul institutional creeaza norme si reguli, organizatia stimuleaza aplicarea acestora, într-un cadru dat, prin comportamente interactionale, nazuind spre eficienta. Intre institutie si organizatie diferenta e deci de orientare spre eficienta sau spre un scop pe care o promoveaza ultima.

Analistii sistemului scoalar au ajuns la concluzia ca aceasta institutie înde­plineste toate caracteristicile pentru a fi încadrata în categoria organizatiilor. In primul rând, bazele institutionale ale organizarii scolii ofera un cadru bine structurat, angajând si stimulând actori sociali (profesori, elevi) în atingerea unor performante si obtinerea satisfactiilor personale. în al doilea rând, tinzând sa-si atinga obiectivele stabilite, actorii sociali propun schimbari insti­tutionale, fac deci organizatia sa evolueze. Experientele agentilor organiza-tionali nasc noi norme si modele actionale, genereaza cadre institutionale mai bine adaptate, modeleaza viata si munca în organizatie. în fine, scoala are, poate mai mult decât alte tipuri de organizatii, proprietatea de a se reproduce. Normele, modelele sale valorice, structurile interactionale sunt continuu acti­vate si întarite, stimulându-se reproducerea acestora, instituirea unor coduri si reguli de activitate si comportare, precum si transmiterea acestora de la o generatie ia alta.

Ideea analizei scolii ca organizatie ce propune un anumit cadru de viata institutionala nu este noua.

Au aparut numeroase lucrari care analizeaza cu competenta caracteristicile organizatiei scolare, pentru a se putea deduce, apoi, un sistem coerent de evaluare a rezultatelor scolii în termeni social-economici. S-a observat ca status-urile profesorilor si elevilor în sistemul ierarhiei, organizarea de tip formal a muncii, viata sociala a scolii contin remarcabile similaritati cu orga­nizatiile de tip industrial, comercial, administrativ. Deci, scoala poate fi analizata ca o organizatie sociala de sine statatoare, accentul punându-se pe functia de socializare, de transmitere a valorilor promovate de societate. Ca organizatie sociala, institutia scolii are urmatoarele caracteristici esentiale:

a) o structura precisa (formala) raspunzând scopurilor cu care societatea a învestit-o - transmiterea valorilor si modelelor sociale: clase scolare, colectiv profesoral, ierarhie de competenta;

b) procesul de functionare si actualizare a structurii se traduce printr-un proces complex de relatii între membrii colectivitatii scolare (elevi, profesori, maistri, director). Aceste doua caracteristici sunt puse în evi­denta atât de organizatia ca sistem, cât si prin functionarea si articularea reciproca a fiecarui subsistem (clase scolare). Caracteristic fiecarui subsistem este sa prelungeasca trasaturile întregului; viata psihosociala a

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

eficient sistem de comunicare. în scoala se întâlnesc câteva forme specifice de comunicare: între indivizi, între functii, între status-uri si roluri. Comunicarea poate servi pentru a "mentine distanta" si a asigura secu­ritatea psihosociologica, dar si pentru a stabili relatii socio-afective pe încredere si respect personal. Poate deveni un "instrument" (în mâna unora dintre profesori), dar poate fi si un mijloc de cunoastere si schimb cognitiv si emotional (între elevi, între elevi si profesori). Uneori, canalele informale de comunicatie pot deveni surse de informare pentru profesori, motiv de blocare a acestora de catre elevi. Canalele informale la nivelul elevilor pot constitui adesea mijloace de obtinere a sentimentului de soli­daritate si de constituire de norme si coduri. A nu întelege importanta comunicarii deschise, directe, autentice - din partea profesorilor -înseamna a bloca o importanta sursa de interventie psihopedagogica.

Caracteristicile enumerate mai sus nu se alatura, nu alcatuiesc un mozaic, ci, un sistem coerent de interinfluente si interactiune de natura social--psihologica, adesea dificil de descifrat si descris.

Organizatia pentru instructie si educatie - scoala - poate fi reprezentata, asa cum procedeaza Carver si Sergiovanni (1969), printr-o figura sugestiva (figura 2) în care factorii educativi ce contribuie la modelarea comporta­mentului uman sunt ordonati într-un "sistem de interactiune-influenta" ce actioneaza convergent.

Figura 2

ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALA sCOLARA

succesului psihosociologic, a stimei publice); pe de alta parte el treb ' sa raspunda solicitarilor organizationale, sa se integreze în piramida ierarhica, cu tot cortegiul de dependente ce-1 implica. Posibilitatea de a îmbina cele doua cerinte consta în orientarea sa spre obiectivele esentiale ale organizatiei, de aici decurgând dobândirea prestigiului si succesului public. Elevul care se integreaza în sistemul de cerinte al scolii (fara a deveni tributar normelor si codurilor excesive) are sansa sa fie recunoscut în colectivitatea scolara sub un dublu aspect: adaptat la cerinte si parti­cipant la dezvoltarea organizatiei;

f. ca organizatie sociala, scoala este, în acelasi timp, un sistem formal si un mediu de relatii interpersonale informale. Este formala prin faptul ca prescrie reguli si norme, sanctioneaza conduitele individuale prin rapor­tare la regulament, prin proceduri de control. Dar dezvolta, chiar în acest cadru formal, relatii de pretuire, simpatie, antipatie, alegere si respingere între elevi sau între elevi si profesori. Substructurile psihosociologice informale raspund nevoilor reale ale indivizilor si sunt tributare structurii formale.

Daca adaptarea la cerintele formale poate fi numita adaptare primara, înscrierea comportamentelor într-un sistem de cerinte neoficiale, mutuale, poate fi considerata adaptare secundara. Jocul de rol, impunerea ca per­sonaj în fata celorlalti presupune acest tip de adaptare;

g. relatiile informale se sprijina pe schimbul de servicii, pe afinitati recipro­ce, preocupari comune într-un anumit domeniu (un hobby, de exemplu), un tel comun, derivat din telurile organizationale (dobândirea unui prestigiu de "specialist" - matematician, poet al clasei etc.);

h. la rândul lor, relatiile informale se pot formaliza, în sensul promovarii unei ierarhii mutuale, a unor coduri stricte, a unui sistem de norme de conduita interioara. In scoli, în internate, întâlnim uneori asemenea sisteme ierarhice în care "membrii inferiori" (de regula, din clasele mici) sunt datori sa faca servicii celor de "rang înalt" (clasele mari);

i. mecanismele senzoriale si cognitive de adaptare a individului la cerintele organizationale, adesea limitate în fapt, datorita sistemului motivational si a unei "reprezentari personale" a realitatii, pot deveni mecanisme de apa­rare sau de relansare a eului. Inconstientul si imaginarul pot deveni, astfel, mediatori între personalitatea individului si organizatie; o anumita imagine despre sine si despre locul sau în sistemul psihosocial al clasei (imagine relationala) îl poate ajuta pe elev sa-si organizeze viata personala, sa-si formeze mecanisme de adaptare, strategii de relansare în sistemul ierarhic interindividual.

j. relatiile dintre diferite compartimente (surse de autoritate si influenta) ale organizatiei si fiecare dintre membrii sai nu se pot desfasura fara un

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

Interactiunea fata-în-fata a fost considerata întotdeauna o caracteristica fundamentala a grupului primar. Clasa scolara ofera din plin posibilitatea unor interactiuni de acest tip.

Ca orice grup mic, clasa poseda structuri ce-i confera stabilitate. în cadrul interactiunii membrilor se dezvolta norme ce modeleaza comportamentele si le face previzibile. De asemenea, structura clasei este întarita de status-urile si rolurile ce apar si evolueaza în sânul ei. în literatura noastra, Adrian Neculau a insistat asupra conceperii dinamicii "rol-statusului" ca învatare sociala. Daca statusul este "un ansamblu de cerinte, de dispozitii oficiale care reglementeaza pozitia fiecarui individ într-o colectivitate" (Neculau, 1983, p. 169), rolul reprezinta aspectul comportamental al statusului, totalitatea conduitelor realizate din perspectiva detinerii unui anume stratus. Autorul precizeaza ca eforturile elevilor de a se încadra în rol, deci de a îndeplini rolul potrivit cu statusul de elev, nu conduc numai la performante scolare deosebite, dar si la asimilarea de catre acestia a normelor si valorilor societatii.

Clasa tinde, ca grup, sa atinga anumite scopuri. Acestea au atâta însem­natate, încât unii psihologi sociali le-au inclus chiar în definitia grupului--clasa: clasa de elevi ar fi, din aceasta perspectiva, "un grup angajat în activitati cu obiective comune, ce creeaza relatii de interdependenta functionala între membrii sai" (Radu, 1976, p. 180).

Membrii clasei se percep pe ei însisi ca facând parte din grup, iar elevii din alte clase (grupuri) îi identifica pe baza acestei apartenente.

Clasa scolara este, deci, un grup social specific ce mediaza de-a lungul anilor, la nivelul fiecarui membru, schimbari cognitive fundamentale. Ca grup social, clasa îndeplineste mai multe functii. Integrarea sociala pare sa fie una din cele mai importante functii asigurate de acest grup. Clasa de elevi are un aport deosebit în procesul de socializare. Buna integrare în sânul sau asigura individului confort psihologic. S-a demonstrat ca relatiile armonioase cu ceilalti conduc la o stima de sine ridicata, la dorinta de a coopera, si contri­buie la creserea nivelului de aspiratie, în vreme ce izolarea coreleaza cu anxietate, slaba stima de sine, sentimente ostile fata de colegi, comportament agresiv, atitudini negative fata de scoala. Toate acestea dezvaluie si o a doua functie a grupului-clasa, aceea de securitate - el se constituie într-un mediu prielnic de manifestare pentru elevi. în ce priveste alte doua functii, cea de reglementare a relatiilor din interiorul grupului si cea de reglementare a relatiilor intraindividuale, cea dintâi se refera la faptul ca grupul, prin diverse reactii, are puterea de a sanctiona comportamentele membrilor sai, iar cea de-a doua - la construirea identitatii de sine din perspectiva calitatii de membru al grupului (Neculau, 1983).

ELEMENTE DE PSIHOLOGIE SOCIALĂ sCOLARĂ

Acest sistem consta în acele modele de comportament educational care poate interactiona eficient cu organizatia ca întreg si - în acelasi timp - cu membrii organizationali (elevii) în scopul atingerii telurilor proprii si pentru a influenta mediul social înconjurator. Exista o strânsa legatura între valorile umane vehiculate de societate, organizarea sistemului de transmitere (institu­tionala) a acestor valori si sistemul de educatie în general. Comportamentul uman al fiecarui membru organizational, al fiecarui elev, este o "rezultanta" a diverse influente (formale si informale) cu care individul a intrat într-un complex sistem de interactiune, acceptându-le, adaptându-le pentru uzul sau si functie de personalitatea sa, încorporându-le sau respingându-le. De aceea, pare naiva imaginea unor educatori dupa care formarea elevilor s-ar constitui dintr-o actiune concertata a factorilor educativi. Fara interactiune, fara co-participare, fara o comunicare pe principiul feed-back-ului actiunea educativa nu si-ar putea atinge telul propus.