ALTE DOCUMENTE |
Înainte de a începe descrierea programelor concepute pentru a învǎta limbajul, vǎ oferim scurte comentarii despre întârzierile de limbaj fenomen caracterstic persoanelor cu întârzieri de dezvoltare ca, de exemplu autism, rolul important pe care îl are limbajul în dezvoltarea personalitǎtii umane, si abordǎri comportamentale ale sarcinii de remediere a întârzierilor de limbaj, cu exemple din interventii recente si intensive, precum si diferente între indivizi prinvitoare la viteza de progresare.
Întârzierile de limbaj la indivizii care suferǎ de autism
Atunci când pǎrintii sunt întrebati în ce domeniul pentru dezvoltarea cǎruia copilul lor are nevoie de ajutor, aproape toti mentioneazǎ limbajul. Anumiti pǎrinti spun cǎ fiul/fiica lor nu a vorbit niciodatǎ; altii ne descriu faptul cǎ acesta/aceasta a realizat ceva progrese între vârsta de 16 si 24 luni, moment în care s-a oprit din vorbit pentru o perioadǎ de câteva sǎptǎmâni. Aproape to&# 15515g613p 355;i indivizii care suferǎ de autism pot emite sunete, dar majoritatea sunt muti în sensul cǎ nu se pot exprima în cuvinte. Acei indivizi care pot emite cuvinte, deseori le repetǎ fie imediat fie cu întârziere, folosind cuvinte fǎrǎ înteles. Pe scurt, indivizii care suferǎ de autism au posibilitǎti restrânse de exprimare sau chiar deloc. La întrebarea cât de mult înteleg indivizii din ceea ce li se spune s-a constatat o întârziere considerabilǎ si în ceea ce priveste receptarea limbajului. Existǎ si exceptii în sensul cǎ anumiti indivizi care suferǎ de autism au deprinderi de vorbire si exprimare bine dezvoltate. Totusi, astfel de cazuri sunt rare. Este mai bine sǎ ne pregǎtim pentru o muncǎ dificilǎ atunci când ajutǎm un elev cu întârzieri în procesul de dezvoltare sǎ deprindǎ vorbirea.
Atunci când au fost întrebati care considerǎ cǎ este a doua problemǎ în ordinea importantei, pǎrintii s-au referit la accesele de furie ale copilului. Acestea se declanseazǎ deseori în primul an de viatǎ. Pânǎ la vârsta de 3 sau 4 ani, devin evidente primele semne de agresiune asupra propriei persoane, ca de exemplu: lovirea capului, precum si cele de agresiune asupra îngrijitorilor, cum ar fi muscǎturile si zgârieturile. Din tot ceea ce s-a spus în capitolele 5 si 6 referitor la accesele de furie, se pare cǎ existǎ o legǎturǎ între întârzierea însusirii limbajului si numǎrul excesiv de accese de furie si anume acestea din urmǎ constituie o formǎ de comunicare nonverbalǎ bazatǎ pe o stǎpânire necorespunzǎtoare a limbajului.
Pǎrintii si profesorii care sunt familiarizati cu rezulatele cercetǎrilor legate de autism si retardarea mentalǎ cunosc pǎrerile conform cǎrora dezvoltarea vorbirii este mediatǎ de o anumitǎ structurǎ neurologicǎ înnǎscutǎ, si cǎ aceasta este afectatǎ în cazul indivizilor ce suferǎ de autism si de alte întârzieri în dezvoltare, si cǎ limbajul nu poate fi învǎtat ci mai degrabǎ se dezvoltǎ odatǎ cu procesul normal de maturizare neurologicǎ. Pe scurt, pǎrintii si profesorii au impresia cǎ nu pot face prea multe pentru a-i ajuta pe cei care suferǎ de întârziere în dezvoltarea învǎtǎrii limbajului.
Programele de limbaj din acest manual vor ajuta elevii sǎ-si formeze un limbaj. Anumiti elevi îsi vor însusi un limbaj care în aparentǎ nu va fi diferit de cel al indivizilor obisnuiti. Astfel de elevi sunt numiti "elevi ce deprind învǎtarea în mod auditiv". Altii, denumiti "elevi ce deprind învǎtarea în mod vizual", nu vor progresa la fel de bine cu programele de limbaj în forma lor actualǎ. Încercǎm sǎ-i ajutǎm pe acestia din urmǎ sǎ comunice la rândul lor, prin accentuarea formelor vizuale de comunicare ca în cadrul Programului de Citire si Scriere (Cap. 29) si al Programului de Comunicare prin Intermediul Imaginilor (Cap. 30).
Informatiile pe care vi le punem la dispozitie privitoare la stabilirea si consolidarea comportamentelor legate de limbaj ilustreazǎ faptul ca aceleasi principii de învǎtare folosite în primele 4 ore de tratament (vezi Cap. 9) pot fi folosite la fel ca pietre de temelie atunci când elevul este învǎtat limbajul comunicativ. Un al doilea proces de învǎtare care este esential pentru învǎtarea limbajului complex, învǎtarea diferentiatǎ, este descris detaliat în Capitolul 16.
Importanta predǎrii limbajului
Unii sunt de pǎrere cǎ o persoanǎ care suferǎ de grave întârzieri în limbajul vizual sau vocal va fi exclusǎ din multe medii sociale astfel încât va fi dificil dacǎ nu chiar imposibil pentru acea persoanǎ sǎ creascǎ si sǎ se dezvolte normal. Cum poate un pǎrinte sau un profesor ajuta un individ sǎ se dezvolte la potentialul maxim dacǎ acesta nu poate întelege ceea ce i se spune sau ceea ce citeste în cǎrti? Cum poate o persoanǎ sǎ se dezvolte din punct de vedere emotional dacǎ nu poate sǎ-si descrie sentimentele fatǎ de ceilalti sau întelege ceea ce altii vor sǎ spunǎ atunci când vorbesc despre emotiile lor? Cum poate o persoanǎ sǎ dezvolte relatii cu semenii sǎi dacǎ nu poate avea o conversatie cu acestia? Dacǎ "limbajul public" al unei persoane devine pânǎ la urmǎ piatra de temelie pentru limbajul personal al acesteia, cum poate cineva care nu posedǎ deprinderi de vorbire sǎ evalueze si sǎ planifice actiuni de zi cu zi?
Atunci când pǎrintii declarǎ cǎ prioritatea lor este aceea de a ajuta la dezvoltarea limbajului copilului sunt pe aceeasi lungime de undǎ cu profesionistii în ceea ce priveste faptul cǎ însusirea limbajului reprezintǎ un factor cu o contributie decisivǎ la dezvoltarea unei persoane. Recunoasterea importantei limbajului se regǎseste în majoritatea programelor noastre care ajutǎ la învǎtarea limbajului.
Persoanele obisnuite îsi însusesc limbajul fǎrǎ ca cineva sǎ-si dea seama în ce fel se petrece acest fenomen. Totusi, cunoastem faptul cǎ persoanele obisnuite îsi însusesc limbajul interactionând cu alti indivizi care vorbesc, cǎ acest proces dureazǎ aproape tot timpul cât individul este treaz, 7 zile pe sǎptǎmânǎ, an dupǎ an. Mai stim, de asemenea cǎ procesul se desfǎsoarǎ gradual si pas cu pas. Dacǎ limbajul se învatǎ, atunci procesul de învǎtare chiar si al unui individ obisnuit este unul foarte încet. Unii sunt de pǎrere cǎ prin folosirea unei persoane obisnuite drept model, procesul de învǎtare a limbajului de cǎtre o persoanǎ ce suferǎ de întârzieri în dezvoltarea limbajului va constitui un proces ce se va desfǎsura treptat si va necesita foarte mult timp chiar dacǎ individul face exercitii de limbaj aproape toatǎ ziua timp de 7 zile pe sǎptǎmânǎ timp de multi ani.
Statisticile privitoare la dezvoltarea vorbirii, furnizate de psihologi si lingvisti, sunt mai mult descriptive si teoretice, fǎrǎ a oferi nici un fel de indicatie despre cum sǎ-i înveti pe altii limbajul. Cu aproximativ 35 de ani în urmǎ, psihologii specializati în comportamente au început sǎ cerceteze tot felul de metode de predare a limbajului. Metodele dezvoltate se bazau pe date stiintifice sigure si erau descrise foarte amǎnuntit astfel încât sǎ poatǎ fi reproduse de altii. Multe dintre aceste metode au dat nastere folosirii si întelegerii foarte avansate a limbajului. Am avut ocazia sǎ profitǎm de descoperirile fǎcute de aceste cercetǎri la prezentarea programelor de limbaj din acest manual. Domeniul psihologiei comportamentale a dezvoltat un proces de învǎtare gradual si sporit, si desi mai sunt încǎ multe lucruri rǎmase nedescoperite, viitorul pare mai luminos acum pentru cei care au nevoie de ajutor pentru a învǎta sǎ vorbeascǎ.
Prezentare generalǎ a programelor de limbaj
Programele de limbaj prezentate în acest manual au fost aranjate în ordinea dificultatii, programele de limbaj receptiv precedându-le pe cele expresive. Exemple despre cum trebuie sǎ fie predate limbajele receptive sunt prezentate în capitolele 15, 17 si 18. Aceste capitole sunt urmate de capitolul 22, care prezinta în linii generale metodele prin care elevii sunt învǎtati sǎ imite vorbirea altor persoane. Dobândirea imitarii verbale este esentiala pentru stǎpânirea programelor ulterioare care pun accentul pe limbajul expresiv, asa cum se întâmpla în etichetarea obiectelor si comportamentelor (capitolele 23 si respectiv 24). Programele de limbaj expresiv si receptiv merg mâna în mâna si încep cu identificarea si etichetarea obiectelor din imediata apropiere a elevilor. Apoi sunt introduse programe care îl ajuta pe elev sa descrie comportamentele celorlalti, ca si propriile lor comportamente, urmate de programe care îl învata pe elev sa obtina ceea ce doreste. Programele de limbaj din acest manual includ de asemenea procedee pentru predarea conceptelor abstracte, cum sunt culoarea, dimensiunea si forma (Cap. 25) si prepozitiile (Cap. 27). Metodele pentru predarea notiunilor de bazǎ ale gramaticii sunt prezentate în capitolul 26.
Programe de limbaj mai avansate vor fi descrise într-un volum viitor, care va include procedee pentru a-l învata pe elev pronumele, relatiile cauza-efect, o întelegere a timpului, cum sa converseze cu altii, cum sa îsi descrie propriile sentimente si pe ale altora, si cum sa descrie evenimente care s-au întâmplat în trecut sau care ar putea sa se întâmple în viitor. Alte programe din volumul cel mai recent îl ajutǎ pe elev sa asculte povesti spuse de altii, sa îsi spuna propriile povesti si sa foloseasca limbajul pentru a stimula imaginatia. Se pune accentul pe aspectele functionale si sociale ale limbajului. Toate programele de limbaj sunt generalizate de la situatii de predare unu-la-unu pâna la familie, semeni din comunitate si în special mediile scolare.
Desi nu exista o delimitare precisa între limbajul timpuriu si cel avansat, am hotarât sa facem împartirea dupa prepozitii (care se gasesc în acest volum) si înainte de pronume (care se gasesc în volumul viitor). Am situat separarea în acest punct deoarece majoritatea celor care învata prin metode vizuale prezinta probleme semnificative la însusirea pronumelor personale si alte limbaje vocale avansate si abstracte. Cu toate acestea, elevii care învata prin metode vizuale au facut progrese majore atunci când au fost învatati sa scrie si sa citeasca (Cap. 29).
Observati ca în acest manual programele de limbaj sunt intercalate cu programe care sunt destinate sa îi ajute pe elevi sa identifice contextul necesar si sǎ înteleagǎ mai bine limbajul. De exemplu, Programul de potrivire si alegere (Cap. 12) îl ajuta pe elev sa identifice (sa deosebeascǎ, sa urmareasca) obiecte din mediul sau, o abilitate decisiva pentru învatarea etichetelor receptive si expresive timpurii. Programul de imitare nonverbalǎ (Cap. 13) îl învata pe elev cum sa imite actiunile altor persoane si este important din câteva motive, unul dintre ele fiind acela ca imitarea poate fi folosita pentru a sugera (adica a modela) raspunsul nonverbal corect la o cerinta verbala adresata de catre profesor.
Au fost depuse toate eforturile pentru a intercala programele de limbaj si cele nonverbale într-un fel care ar trebui sǎ ajute la accelerarea procesului de învǎtare al elevilor, desi nu pretindem a avea raspunsul final în legatura cu succesiunea optima a acestor programe. Este normal sa se planifice orarul elevilor pentru aceste programe în functie de o succesiune în dezvoltare pentru simplul motiv ca, în timpul acesteia, comportamentele simple le preced pe cele mai complexe. Totusi, o succesiune tipica în dezvoltare poate sa nu fie întotdeauna ideala. De exemplu, desi în literatura stiintifica pare sa existe un acord general ca limbajul receptiv (întelegerea) precede folosirea expresiva a limbajului, date recente sugereaza ca situatia inversa se poate întâmpla în cazul multor elevi cu întârzieri în dezvoltare; aceasta înseamna ca unii dintre elevi învata etichetele expresive înainte de a-si însusi cópiile repetitive. Pentru ilustrare, am observat ca anumiti elevi nu faceau nici un progres în învatarea identificarii receptive a obiectelor, nici macar dupa doua luni de pregatire intensiva. Totusi, atunci când etichetarea expresiva a obiectelor a fost introdusa pentru prima data, unii dintre acesti elevi si-au însusit aceste abilitati în cursul unei singure zile. Toate acestea subliniaza necesitatea de a fi flexibili, dornici de a explora alternative si, ceea ce este cel mai important, aderarea la procedee stiintifice prin care datele din programele de limbaj sunt testate si revizuite. Daca se procedeaza dupa paradigme stiintifice, ne aflam în pozitia de a ne actualiza si îmbunatati continuu fata de tratamentul disponibil în prezent.
Un model de învatare a dobândirii limbajului
Poate fi de ajutor sa ilustram cum limbajul, atunci când este impartit în componentele receptiva si expresiva, poate sa se potriveasca în modelul de învatare care formeaza baza programelor noastre de tratament.
Aveti în vedere faptul ca în limbajul receptiv, prezentat în capitolul 15, elevul primeste mesajul unui adult. Stimulul este verbal si raspunsul este nonverbal; profesorul îi vorbeste elevului iar elevul se poarta în concordanta cu cererea adultului. De exemplu, adultul îi poate cere elevului sa se ridice în picioare (un stimul verbal). Atunci când elevul face ceea ce i s-a cerut, (elevul se ridica în picioare, un comportament nonverbal), putem trage concluzia ca elevul a dobândit o parte din semnificatia expresiei "ridica-te".
Ilustram limbajul expresiv, prezentat în capitolele 23 si 24, ca fiind cealaltǎ fatǎ a limbajului receptiv, considerând stimulul ca fiind nonverbal, în timp ce raspunsul elevului este verbal. De exemplu, adultul poate sa tina în mâna un pahar cu lapte (un stimul nonverbal) si sa îl învete pe elev sa spuna "lapte" (un raspuns verbal). Componentele receptiva si expresiva ale limbajului pot, într-un stadiu mai avansat al învatarii, sa devina înrudite prin intercalare. De exemplu, elevului i se poate cere sa se aseze si, în vreme ce este sta asezat, sa fie învatat sa eticheteze comportamentul spunând "sunt asezat." Stǎpânirea unor astfel de relatii ofera dovezi în plus legate de faptul ca limbajul elevului dobândeste semnificatie. În termeni uzuali, elevul începe sa stie despre ce vorbeste el, si despre ce vorbesc ceilalti. O alta relatie are loc atunci când atât stimulul cât si raspunsul sunt în principal de tip verbal. De exemplu, adultul poate întreba "Cum te cheama?" si sa îl învete pe elev sa raspunda "John." Interactiunile verbale sunt adesea considerate ca fiind baza vorbirii conversationale.
|
