Profil psihologic
Cunoasterea cât mai comprehensiva a propriei personalitati, în contextul începutului de cariera în dimensiunea psihologica a existentei umane, constituie atât un atu cât si o necesitate. Constientizarea cognitiilor, generatoare ale trairilor pozitive sau negative la impactul cu ceilalti precum si identificarea gamei de abilitati defini 353d314d torii personale se constituie în factori facilitatori ai auto-introspectiei necesara în propria definire psihologica.
Nu am încetat niciodata sa întreb si sa ma întreb de ce? Cautatorul de raspunsuri la cele mai variate întrebari se regaseste în structura mea, aflarea adevarului absolut fiind pentru mine un scop în sine. Depasirea nivelului empiric a devenit o necesitate prin evolutia intelectuala naturala. Formarea umanista mi-a calauzit pasii spre cunoasterea cât mai aprofundata a fiintei umane sub toate aspectele si implicatiile ei. si care este modalitatea de cunoastere cea mai uzitata daca nu cuvântul exprimat atât în forma scrisa cât si în forma orala. Finetea, naturaletea sau complexitatea unei fraze, metaforizarea unui cuvânt într-o exprimare prin culoare sau sunet, folosirea unui suport de lemn sau piatra pentru a "vorbi", toate se constituie în modalitati de cunoastere si întelegere. Dar ce folos au toate acestea daca le tin doar pentru mine? Timpul necesar aflarii adevarului poate fi considerat un timp pierdut daca nu caut sa împartasesc si celorlalti din descoperirile mele.
N-as fi putut ajunge la nivelul la care ma aflu daca nu as fi încercat sa conformez unor reguli, sa îmi însusesc o logica pertinenta în situatii specifice sau în cotidian. Analiza detaliata a informatiilor disponibile si încercarea de a obtine un echilibru între argumentele pro sau contra ale unui act decizional conduc la o definitie înalta a rationalitatii bazata pe o realitate empirica. Un astfel de comportament este fundamentat de un grad ridicat al adaptabilitatii la conditiile de stres dar si o buna coordonare a componentelor ce tin de latura organizatorica a subiectului în discutie.
O confirmare destul de dura a particularitatilor definitorii ale personalitatii mele a venit dinspre modalitatile definitorii de abordare a relatiilor interpersonale. Nazuinta spre perfectiune ma face sa uit nivelul dezvoltarii conditiei umane. Furia ce ma roade în fata unei bariere, de multe ori naturala, nerabdare cu care îmi tratez propria persoana în depasirea acelei bariere ma face, de multe ori, de nesuportat chiar si pentru propria mea persoana. Masura autopunitiva pe care mi-o
impun în momentul comiterii unei greseli o consider a fi modul corect cu care pot îndrepta eroarea savârsita. Necesitatea unei astfel de masuri consta în credinta impusa conform careia o greseala nepedepsita este o greseala repetabila. În ceea cei priveste pe ceilalti, punitivitatea consta în critica acida asupra faptelor savârsite. În aproape toate cazurile, primul impuls este acela de negatie. Despicarea firului în patru ma conduce, inevitabil, catre determinarea cu mare exactitate a aspectelor negative. Astfel, detalierea pâna la exagerare a acestor aspecte conduce spre o pierdere importanta, aceea a partilor frumoase, interesante, cu adevarat productive.
De multe ori m-am întrebat ce sta la baza tipului demonstrativ ce sunt. Dorinta de a fi vazut, de a fi auzit, de a-mi fi recunoscute meritele - mai mult sau mai putin reale - coreleaza puternic pozitiv cu prezenta auditoriului. Disponibilitatea manifestata în satisfacerea unor nevoi ce nu tin de persoana mea, ajutorul - de multe ori neconditionat - ce îl ofer oricarui solicitant se datoreaza probabil fricii de a nu fi singur, fricii de a nu ramâne un om singur. Dorinta imperioasa de a fi în relatie directa cu o persoana sau un grup de persoane semnificative pentru mine determina aceasta manifestare.
Constientizarea acestor handicapuri si dorinta de a le tine sub control determina o inhibare generalizata accentuata. Teama de a nu pierde aprecierea unor persoane prin raspunsuri instinctive în interactiunea cu ele, frica unor raspunsuri diferite de realitatea unei situatii specifice precum si groaza generata de descoperirea de catre altii a propriilor mele vulnerabilitati conduc la o evitare a unei posibile apropieri. Aceasta distanta autoimpusa are, bineînteles, dezavantajele ei.
Descoperirea unor asemenea aspecte ale personalitatii mele, complexitatea abordarii lor precum si posibilitatile actuale destul de reduse în ceea ce priveste "vindecarea" constituie o problema serioasa în economia propriei dezvoltari psihice. Negativismul ce ma caracterizeaza, nevoia imperioasa de a-mi fi recunoscuta prezenta si prestatia de catre cei din jurul meu dar si retinerea în exprimarea unor trairi fac din acceptarea propriei mele persoane o situatie problematica.
|
