I.Aplicatia nr.3 de la tema nr.1. Argumentati rolul principalelor orientari teoretice elaborate in cadrul psihologiei - psihologiei sociale( behaviorismul, gestaltismul, psihanaliza, pragmatism - functionalismul s.a.) in constituirea psihosociologiei grupurilor.
Psihologia a fost definita de William James ca 'stiinta a vietii mentale'. Dar la inceputul anilor 1900, un numar din ce in ce mai mare de psihologi au criticat abordarea studiului proceselor mentale constiente si inconstiente de pana atunci. Aceste critici faceau referire la fidelitatea si utilitatea metodei introspectiei, in care subiectul era rugat sa descrie propriile sale procese mentale pe parcursul mai multor sarcini.
O alta tinta o reprezenta teoria lui Freud despre motivele inconstiente. In incercarea unui demers metodologic mult mai stiintific si mai riguros s-a trecut de la cercetarea proceselor mentale invizibile, la studiul comportamentelor ce puteau fi observate direct. Aceasta abordare este cunoscuta sub denumirea de behaviorism.
Scopul teoretic al acestei stiinte este predictia si controlul comportamentului. Noua strategie propusa presupunea variatia stimulului din mediu, observarea reactiei organismului la aceasta schimbare. Argumentele decisive sustin ca daca psihologia vrea sa devina stiinta trebuie sa- si schimbe obiectul cunoasterii inlocuind constiinta cu comportamentul.
Behaviorismul respingea teoretizarea, favorizand o psihologie experimentala care avea in vedere reactii de tip stimul-raspuns. Metodologia behaviorista, in care se cauta relatii statistice intre variabile dependente si independente, a dus la cercetari, in psiho-sociologie, legate de formarea opiniilor indivizilor in grup.
Gestaltismul apare ca reactie impotriva asociationismului incapabil sa explice unitatea si dinamismul vietii psihice.
"Gestalt" = structura, forma.
Gestaltismul experimental dateaza din anul 1910 si se leaga de numele lui Max Wertheimer: anecdota ne spune ca, aflat in tren spre a calatori de la Viena in Renania si reflectand intens la perceperea vizuala a miscarilor, i-a venit ideea de a face testari cu ajutorul caleidoscopului, drept care coboara in gara din Frankfurt, cumpara o asemenea jucarie pentru copii si o incearca in camera de la hotel. Contacteaza apoi pe profesorul Friedrich Schumann de la Academia Comerciala din localitate, iar acesta isi trimite asistentul - anume, pe Wolfgang Köhler - sa-l intalneasca, permitandu-i totodata sa lucreze in laboratorul sau. In 1912, sunt publicate primele scrieri.
Gestaltismul cunoaste o deosebita inflorire interbelica in cadrul a ceea ce salasluieste sub apelativul de "a doua scoala de la Leipzig", intemeiata si condusa in intervalul a doua decenii de Felix Krüger, discipol si doctorand al lui Wundt.
Psihanaliza
un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient;
o metoda de terapie a tulburarilor psihice,
. un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si activitatii oamenilor
Psihanaliza inglobeaza o serie de conceptii dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor psihice, bazate in primul rand pe cercetarea proceselor desfasurate in inconstient si a relatiilor sale cu constientul.
Psihanaliza s-a raspandit pretutindeni nu numai datorita interesului starnit de terapia psihanalitica. S-ar putea spune chiar ca terapia a fost eclipsata de virtutile psihanalizei aplicate. Psihanaliza aplicata in literatura, sociologie, antropologie si etnologie, in religie si mitologie a starnit interesul unui public care nu avea chemare pentru sfera clinica. In fine, psihanaliza s-a remarcat si prin mediatizarea pe caile cele mai comune: radio, TV sau prin intermediul scenariilor filmelor de cinema.
In general, psihanaliza presupune ca experientele grave, neprelucrate ale copilariei sunt refulate, pentru ca altfel personalitatea imatura a copilului nu ar putea rezista acestui conflict. Niciun copil nu poate suporta, de exemplu, ca este nedorit de unul din parinti, sau chiar urat. Psihanaliza spera sa obtina o vindecare prin aducerea la suprafata constiintei a starilor refulate.
Psihanaliza este in acelasi timp un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificatia faptelor si reprezentarilor ce au loc in inconstient, o metoda de terapie a tulburarilor psihice, in cadrul careia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafata si clarificarea semnificatiei rezistentelor, transferurilor si dorintelor ascunse ale pacientilor; un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconstiente asupra trairilor, gandirii si activitatii oamenilor.
Pragmatismul se refera la comportamentul uman de a pune deoparte un ideal, pentru a urmari un alt ideal, cu o importanta mai mica, dar mai usor de realizat. Calitatea de adevar a unei opinii sau credinte consta in statutul ei de regula de actiune. Asadar pragmatismul indica ideile adevarate dupa succesul acestora in experienta. O idee nu este adevarata independent de experienta, abia aplicarea ei in concret, consecintele ei benefice in practica ii acorda valoare 727d33h de adevar. 'Whilliam James - Teoria pragmatista'
Pragmatism - Curent filozofic care sustine ca utilitatea practica este unicul criteriu al adevarului. 2) Atitudine a unei persoane pragmatice, provine din fr. Pragmatisme.
Functionalismul considera ca unitatea fundamentala de analiza a sociologului este societatea si nu individul, atat structurile. Functionalismul poate fi considerat a fi deopotriva o doctrina si o metoda.
Functionalismul defineste starile mentale in termenii rolurilor pe care le au aceste stari,ca efecte ale stimulilor externi sau ale altor stari mentale,precum si in calitate de cauze ale altor stari mentale sau ale altor comportamente.
Concluzia este ca exista nu numai o baza materiala pentru orice stare mentala, dar si o cauza fizica a oricarei stari mentale, a oricarui comportament.
Psihologia trebuie sa stea la baza educatiei, s-a nascut pe teritoriul nord - american, dar a fost imbogatita prin contributii europene, aceasta cunoaste in prezent un rapid proces de raspandire si de dezvoltare in aproape toate tarile lumii.
II. Aplicatia 5 de la tema 2.Comentati cele sapte caracteristici " obligatoriu de luat in seama" de catre cel care doreste sa califice un conglomerat de persoane drept grup restrans".
1. o unitate de timp si de loc care presupune o relativa proximitate si o distanta interinividuala minimala,
2. o ratiune de a fi si de a ramane impreuna,
3. un destin relativ comun,
4. posibilitatea formarii unei perceptii si a unei reprezentari a fiecaruia dintre membrii despre ceilalti,
5. perceperea unei anumite "grupatii" observata de membrii grupului sau de persoanele exterioare,
6. posibilitatea unei interactiuni si a unei comunicari afective, verbale sau nonverbale,
7. o durata suficienta pentru ca un eventual proces de institutionalizare sa poata fi demarat.
Psihologia sociala este subdomeniul psihologiei care studiaza comportamentul individual in context social. Ea incearca sa descifreze cauzele si natura comportamentului in situatii sociale. Psihologia sociala abordeaza doua aspecte: impactul social asupra comportamentului individual si aporturile personale in initierea si cristalizarea unor fapte sociale.
Grupul joaca un rol importanta in evolutia persoanei constituie cel mai important mijloc de socializare si integrare sociala, ofera individului securitate dar si mijloace de afirmare, raspunde nevoilor fiintei umane.
Termenul de grup a fost folosit pentru prima data, ca termen tende n belette; el vine din italiana, groppo sau gruppo desemnand mai multi individu. Ca uniate sociala grupul poate fi intalnit inca din preistoria umanitatii. Psihologia sociala este preocupata indeosebi de grupul de dimensiuni reduse numite si grupuri primare
Grupul este un tot dinamic, un camp de forta in sanul caruia se produc fenomene diferite de cele individuale promovand interdependenta membrilor; se prezinta ca un mijloc de interventie asupra participantilor, in vederea schimbarii acestora, prin dezvoltarea capacitatilor de participare la decizii, de asumare a responsabilitatilor, de aderare la idealuri.
Membrii unui grup trebuie sa lucreze impreuna ca o echipa. Constituirea unui grup centrat pe sarcina. Comunicarea este cea mai importanta, aceasta permite schimburi de idei si emotii, ofera conditii pentru impartasirea experientelor, discutii in vederea aplanarii unor conflicte sau identificarea unor solutii de rezolvare a problemelor.
Cele sapte caracteristici stau la baza formarii si evolutiei unui grup, timpul este favorabil totdeauna persoanelor care sunt in cautarea unei iluzii, grupul ca atare de multe ori este doar o forma dupa care se ascund cei slabi sau cei care vor sa se puna in valoare, avand nevoie de sprijin. "Omul este o fiinta sociala si el nu poate sa nu comunice."Ratiunea de a fi si a ramane impreuna cere incredere. Comunicarea intr-un grup poate intampina anumite probleme. Unul din modurile eficiente de a descoperi cauza acestei situatii este Acela de a fi atent la cele patru niveluri de comunicare: - continut
- procedura
- interactiune
- sentimente.
Destinul membrilor din grup tine de idealurile acestora, atunci cand ele sunt comune durabilitatea este cu mult mai mare, fiind concentrati asupra telurilor, si nu a altor evenimente de ordin cotidian care tind sa dezbine, sa dezorganizeze grupul. Cum am mai spus grupul trebuie sa fie unit in fata intemperiilor societatii. Cand deja sunt suspiciuni sau membri din grup vor forma asa - zisele bisericute, trebuie luate masuri. Comunicarea este zana cea buna in toate situatiile de grup, fie el si la nivel de familie, colegialitate., acest mod este eficient intotdeauna.
Comunicarea este un proces de viata esential prin care animalele si oamenii genereaza sisteme, obtin, transforma si folosesc informatia pentru a-si duce la bun sfarsit activitatile sau viata.
Comunicarea are un numar mare de clasificari. Una dintre cele mai frecvente diferentieri utilizate are la baza notiunea semnelor utilizate in codarea informatiei si canalul predilect de transmitere a mesajului astfel rezultat, si e clasificata in comunicare verbala, comunicare nonverbala, comunicare paraverbala.
Comunicarea verbala - informatiile sunt codate si transmise prin intermediul cuvintelor sub aspectul fonetic, lexical sau morfosintactic, este cea mai studiata forma, desi este devansata de celelalte forme, poate fi orala sau scrisa, folosindu-se canalul auditiv si vizual. In cadrul acesteia, informatia circula unidirectional, adica de la emitator la receptor, acesta fiind pasiv.
Comunicarea nonverbala - informatia este codificata si transmisa printr-o diversitate de elemente care tine de postura, mimica, infatisarea partenerilor. Acest mod de comunicare implica gestica, indicatoare sugestive, descriptive, expresive, privirea si distanta, toate acestea pot influenta continutul mesajului.
Comunicarea paraverbala - informatia este codificata si transmisa prin intermediul elementelor prozodice si vocale care insotesc vorbirea in general, dar care au semnificatii aparte: elemente caracteristice ale vocii (varsta, sex, temperament), debit, pauze, ritm, particularitati de pronuntie(defecte de vorbire, grad de cultura, zona din care provine), intensitatea vocii, starea afectiva.
Institutionalizarea este pe buna dreptate un sindrom care prezinta un adevarat obstacol in calea realizarii principiilor moderne. Literar termenul de institutionalizarea,l-am prezentat ca atare, acest sindrom provoaca un comportament ostil fata de cei din jur, poate la nivel de grup in functie de idealurile membrilor sa nu provoace negativism. Dar nu trebuie uitat ca intotdeauna etimologia unui cuvant se bazeaza pe un adevar dedus din practica.
III .Aplicatia 5 de la tema 3. Explicati si exemplificati semnificatia "elementelor situationale inductoare" analizate de A. Mucchielli in legatura cu rolul comunicarii de sugestii in situatiile grup.
Comunicarea reprezinta elementul indispensabil pentru functionarea optima a oricarei colectivitati umane, indiferent de natura si marimea ei. Prin definitie comunicarea dispune de patru componente fundamentale:
un emitator
un canal
o informatie
un receptor
informatie informatie
Emitator ----- ----- ----- canal ----- ----- ----Receptor
cod cod
Schema prezentata, tinde sa ne arate cum se desfasoara procesul comunicarii. Comunicarea are loc doar daca participantii respecta urmatoarele conditii: - se vad
se aud
folosesc semne intelese de catre toti
se urmaresc reciproc cu atentie isi raspund la mesaje.
Sugestia insa e diferentiata prin insasi definitie, care a cunoscut mai multa variante de - a lungul timpului. In trecut era cunoscuta ca fiind un fenomen ocult, incontrolabil care face bine sau rau. Dictionarul de Psihologie insa da o definitie mai apropiata de adevar" o reactie particulara la anumite perceptii, care se manifesta prin activarea unei tendinte la care se raspunde fara colaborarea persoanei in ansamblu"
Orice proces de comunicare se desfasoara intr-un context, adica are loc intr-un anume spatiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se afla intr-o relatie de stransa interdependenta; . procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorita faptului ca orice comunicare, odata initiata, are o anumita evolutie, se schimba si schimba persoanele implicate in proces; . procesul de comunicare are un caracter ireversibil, in sensul ca, odata transmis un mesaj, el nu mai poate fi "oprit" in "drumul" lui catre destinatar.
Comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni in legatura unii cu ceilalti, in mediul in care evolueaza; . in procesul de comunicare, prin continutul mesajului se urmareste realizarea anumitor scopuri si transmiterea anumitor semnificatii; . orice proces de comunicare are o tripla dimensiune: - comunicarea exteriorizata (actiunile verbale si nonverbale observabile de catre interlocutori),
metacomunicarea (ceea ce se intelege dincolo de cuvinte)
intracomunicarea (comunicarea realizata de fiecare individ in forul sau interior
Tipuri de grupuri - grupuri formale
- grupuri informale
grupuri operative
echipa
Caracteristicile comunicarii in cadrul grupurilor ( sugestii in situatiile de grup)
a) informarea corecta si la timp a membrilor grupului
b) formarea de opinii in legatura cu diferite evenimente
c) discutarea acestora si transmiterea catre cei interesati
d) vehicularea directa, imediata si nealterata a ideilor, propunerilor si nemultumirilor intre membrii grupului
e) luarea deciziilor si transmiterea acestora
f) evaluarea performantelor obtinute.
Lucrul in grup poate afecta modul in care se comporta indivizii, pentru ca nevoia de a apartine unui grup atrage o uniformizare a comportamentelor in conformitate cu telurile si valorile acceptate de grup. Exista cateva caracteristici care stau la baza mecanismului de functionare a grupului. Comunicarea presupune procese de ajustare si acomodare, intelesul cuvantului nu exista nicaieri altundeva decat in mintea vorbitorului "Orice proces se comunicare este simetric sau complementar, daca el se intemeiaza, respectiv, pe egalitate sau diferenta "Comunicarea este ireversibila
IV. Aplicatia 3 de la tema 4.Cum comentati chiulul social si formele prin care el se manifesta?
" Tendinta de a evita efortul fizic sau intelectual, atunci cand se realizeaza o sarcina de grup."In perioadele de mutatii sociale si de profunde crize in evolutia societatii se inregistreaza o crestere accentuata a devierilor comportamentale in randul tinerilor, a actelor de violenta si a agresivitatii indreptata atat impotriva celorlalti cat si asupra sinelui.
In sfera tulburarilor de comportament un loc
important il ocupa comportamentul antisocial. In acest sens, cei care s-au
ocupat de studiul conduitei antisociale a tinerilor au ajuns la evidentierea
unui "profil" psihologic al acestora:
a) inclinatie catre agresivitate, fie
latenta, fie manifesta, bazata pe un fond de ostilitate, de negare a valorilor
socialmente acceptate;
b) instabilitate emotionala, generata
de carente educationale, si in ultima instanta de fragilitatea eului;
c) inadaptare sociala, provenita din
exacerbarea sentimentului de insecuritate, pe care individul cauta sa-l
suprime, de exemplu prin schimbarea deasa a domiciliului sau vagabondaj ori
prin evitarea formelor organizate de viata si activitate;
d) duplicitatea conduitei, manifestata
in discordanta dintre doua planuri: unul, cel al comportamentului tainic, intim
in care se prepara infractiunea si celalalt, nivelul comportamental de relatie
cu societatea, prin care isi tradeaza de cele mai multe ori infractiunea;
e) dezechilibru existential, exprimat
prin patimi, vicii, perversiuni, irosire absurda a banilor.
Principalele forme de manifestare a deviantei scolare sunt:
- fuga de la scoala,
absenteismul,
abandonul scolar,
vandalismul,
conduitele violente si toxicomania,
copiatul si suicidul.
Fenomenul chiulului inregistreaza cresteri semnificative an de an, atingand in prezent cote alarmante.
Psihosociologii afirma ca relatia fraterna are un rol important in dezvoltarea personalitatii, contribuind la formarea unor structuri atitudinal - relationale ce intevin ulterior in adaptarea/ integrarea in mediul social, scolar,familial
Statutul socioprofesional si nivelul de instructie si educatie al parintilor exercita o influenta majora asupra stilului educativ al familiei.
Preventia si interventia in cazul deviantei scolare, ca demers specific, integrat in strategia de diminuare a infractionalitatii la scara societatii, trebuie sa realizeze doua obiective, corelate intre ele: - pe de o parte eliminarea/diminuarea cauzelor si conditiilor ce genereaza conduite deviante, iar pe de alta parte, resocializarea, recuperarea morala si sociala a elevilor devianti.
Asadar, liniile directoare ale unei preventii eficiente a problemelor de comportament in scoala sunt: - atentia individuala acordata in scoala elevilor cu risc comportamental semnificativ si colaborarea scolii
- comunitate in reducerea factorilor de stres care actioneaza asupra elevilor.
V. Aplicatia 3 de la tema 5. Elaborati un eseu de minimum 50 de randuri cu tema "Rolul feek-back-ului in actul de conducere"
Viata a demonstrat ca in situatii asemanatoare sau chiar identice unii conducatori obtin succes in activitate iar altii nu.
Actul de conducere insa trebuie analizat atat in functie de situatie si personalitatea conducatorului cat si in functie de natura grupului asupra caruia se actioneaza. Eficienta actului de conducere depinde nu numai de calitatile liderului ci si de increderea pe care i-o acorda membrii grupului, in virtutea careia el poate sa-si asume responsabilitati crescute. A conduce nu inseamna a-i manipula sau a-i controla pe ceilalti, nu inseamna ca ai un talent innascut, dar poate fi o aptitudine dobandita prin practica . Activitatea de conducere presupune aplicarea unor comportamente de relatii care amelioreaza relatiile interpersonale in cadrul grupului si comportamente de lucru care ajuta grupul sa realizeze obiectivele.
Viata unui grup depinde de articularea unor motivatii si strategii individuale la dinamici colective sau sociale.
Un grup insa isi dezvolta existenta, isi defineste specificitatea si identitatea sociala a membrilor sai si in raport de alte grupuri. O comunicare eficienta se bazeaza pe identificarea acelor factori-cheie care asigura buna ei desfasurare: in primul rand, cel care transmite un mesaj ar trebui sa cunoasca in prealabil audienta careia i se adreseaza, dar si tipul de raspuns pe care il asteapta trebuie - sa cunoasca capacitatea si tipul de decodificare a receptorului atunci cand codifica mesajul
- sa se emitatorul asigure ca transmite mesajul cu vectorii optimi
- sa asigure suportul pentru feed-back.
Feed-backul poate oferi imaginea reala a punctelor pozitive si a celor negative din actul de conducere. Daca relatiile dintre membrii grupului sunt unele de colaborare , de interes pentru deciziile luate iar liderul este considerat ca membru al grupului care se identifica cu acesta in realizarea obiectivelor cu siguranta ca putem discuta despre un feed-back pozitiv.
Daca activitatea este eficienta inseamna ca actul de conducere poate continua ca si pana in momentul analizei daca nu inseamna ca trebuie luate Dezacordurile, diferentele de opinii trebuie luate in serios, cercetate si la nevoie chiar provocate deoarece pot ajuta grupul in luarea celor mai bune decizii. Exista de asemeni situatii conflictuale generate de un anumit stil de conducere (lideri care se ghideaza dupa judecata "dezbina si condu"). In astfel de cazuri relatiile dintre membrii grupului nu sunt tocmai de colaborare ci unele antagonice deteminate de contextul in care activitatea se desfasoara. In aceste cazuri conflictele sunt dese , motivatia pentru activitatea depusa este redusa iar realizarea obiectivelor este intarziata. Tot grupul poate sa determine schimbarea indiferent de din Existenta feed-back-ului aduce in discutie comunicarea bilaterala. In lipsa acestuia se poate vorbi doar de o comunicare unidirectionala Din punct de vedere teoretic, sunt foarte multe opinii care sustin faptul ca exista comunicare si nu doar 'transfer' atunci cand receptorul transmite un feed-back catre emitator. Dar la nivelul comunicarii organizationale nu numai existenta feed-back-ului este esentiala, ci mai degraba accentul este pus de rapiditatea, consistenta si corectitudinea cu care acestea este oferit. In lipsa unui feed-back corect, procesul de comunicare este incomplet iar efectele acestui tip de perturbatie in procesul comunicational se pot traduce prin scaderea eficientei actului de conducere. Pentru a obtine o comunicare eficienta, cu un transfer corect al mesajului, managerii trebuie sa gaseasca si sa utilizeze cele mai bune metode care sa le permita obtinerea feed-back-ului de la angajati.
VI. Aplicatia 3 de la tema 8. Analizati implicatiile socio- cognitiv la nivelul grupului de munca.
Procesul socio - cognitiv este vazut de specialisti ca principalul mecanism al progresului cognitiv individual: - interactiunile dintre indivizii de niveluri si schimbari sociale.
achizitia unor noi instrumente cognitive in contextul influentei si schimbarii sociale.
Dezvoltarea cognitiva se explica prin interventia factorilor socio- relationali. Progresul intelectual observabil si masurabil, se datoreaza interactiunilor intr-o situatie sociala data, unui anumit context stimulator.
Cognitia umana,ca modalitate prin care intelegem lumea in care traim este perceputa printr-o actiune de rezolvare a situatiilor neclare, confuze. Aceasta joaca un rol important in perceptie deoarece de obicei interpretam semnalele receptate de organele noastre de simt in termenii a ceea ce cunoastem deja. Gandirea implica un volum mare de rezolvare de situatii conflictuale. Cand gandim, rezolvam probleme cu o rapiditate foarte mare uneori neconstientizand ca se intampla acest lucru. Suntem constienti de acest fenomen atunci cand problemele sunt mai dificile si viteza de gandire scade.
Evolutia cognitiva a individului nu poate fi disociata de mediul social (scoala, clasa, grup de munca) in care acesta este plasat.
Grupul este un loc privilegiat unde indivizii realizeaza colectiv performante cognitive superioare celor individuale datorita competitiei, raportarii la rezultatele celuilalt si cooperarii.
In aceste conditii si indivizii mai putin avansati pot progresa prin interactiune cu ceilalti. Invatarea se realizeaza nu prin imitatie ci prin structurare interindividuala lucru irealizabil pentru un individ solitar.
De conditiile existente in grup profita nu doar cei mai putin avansati, ci si cei superdotati care pot sa-si puna in valoare cunostintele. Confruntarea punctelor de vedere diferite adaptate de membrii grupului in conditiile interactiunii sociale duce la dezvoltarea proceselor cognitive la unul sau la mai multi participanti.
Conflictul socio-cognitiv e considerat ca o conditie necesara a progresului cognitiv deoarece este o sursa de schimbare a individului si a sistemului in care acesta evolueaza. Conflictul individului cu propria gandire nu este posibil decat in conditiile de interactiune cu alte discursuri sau actiuni.
Dezvoltarea inteligentei se petrece printr-o actiune complexa care implica si contextul psihosocial al institutiei formative.
Experienta sociala a individului, diferitele confruntari in care a fost angajat si pe care a incercat sa le solutioneze joaca un rol important, ca mecanism al constructiei cognitive individuale
Conlucrarea partenerilor intr-un conflict socio-cognitiv are loc doar in conditiile in care acestia se gasesc pe trepte diferite de dezvoltare intelectuala.
Diferentele intre indivizii ce participa la interactiuni exprima inegalitatile sociale, economice, ocupationale ale familiilor din care fac parte. Este inevitabil ca cestea se rasfrang asupra inteligentei. Dar acestea pot fi reduse prin organizarea unor activitati in care copilul sa fie pus in situatia sa cerceteze, sa inteleaga, sa asculte, sa raspunda incercandu-se astfel sa se reduca handicapul socio-cultural.
Conflictul este o trasatura naturala a activitatii umane, indiferent de solutiile pe care le gasim, sarcinile pe care incercam sa le indeplinim sau relatiile pe care le avem cu alte persoane. Conflictul poate de nastere motivatiei de a rezolva problemele care altfel trec neobservate, putand duce la un comportament creator, la cresterea coeziunii grupului si a loialitatii dintre membrii lui.
Elementele esentiale pentru controlul conflictului sunt: comunicarea eficienta si analiza conflictului insotite de o apreciere a dinamicii sociale mai largi.
Grupul de munca se caracterizeaza prin:
- unul sau mai multe obiective comune care trebuie realizate prin participarea tuturor
- norme de comportament si de conduita acceptate si respectate de fiecare membru
- un anumit statut (indatoririle, drepturile si obligatiile persoanei) pentru fiecare membru si un anumit rol
- intre membrii grupului exista relatii socio-afective care pot favoriza sau frana realizarea obiectivelor.
Desfasurarea activitatii in cadrul grupului de munca prezinta unele avantaje cum ar fi: un potential mai mare de informatii, o experienta de lucru mai mare, deciziile pot fi fundamentate stiintific, dar si unele dezavantaje: presiuni sociale, aparitia unei figuri dominante, constrangeri de timp, dezacorduri frecvente.
Relatiile umane din cadrul grupurilor de munca trebuie sa fie etice.
Data fiind importanta atat de mare a psihologiei colective, prin efectele pozitive sau negative pe care le are, cunoasterea si utilizarea ei adecvata devine absolut necesara. Ea poate fi ca un cutit cu doua taisuri: fie o adevarata 'mina de aur', fie o 'dinamita distrugatoare'.
VII. Aplicatia 5 de la tema 9. Comentati posibilitatea utilizarii unui "avocat al diavolului" in stimularea managementului controverselor menite sa conduca la decizii valoroase in grupul de munca din care faceti parte.
Fiind cadru didactic ma voi orienta spre o explicatie pedagogica, "conceptul de management educational"
Managementul educatiei/pedagogic reprezinta aceea stiinta pedagogica, elaborata interdisciplinar, pentru studierea evenimentelor care intervin intr-o activitate pedagogica: - decizie,
- organizare,
- gestiune.
Este si o metodologie de abordare globala-strategica-optima
a educatiei, a sistemului si a procesului de invatamant. Dar este si un model de conducere a scolii, ca organizatie.
Managementul educatiei/pedagogic reprezinta aceea stiinta pedagogica, elaborata interdisciplinar, pentru studierea evenimentelor care intervin intr-o activitate pedagogica: decizie, organizare, gestiune.
Este si o metodologie de abordare globala-strategica-optima a educatiei, a sistemului si a procesului de invatamant. Dar este si un model de conducere a scolii, ca organizatie.
Managementul pedagogic preia informatii specifice:
din cel economic (valorificarea eficienta a resursei umane),
din cel sociologic (calitatea conducerii institutiei ca organizatie, bazata pe relatii specifice intre grupuri, indivizi), din cel politic.
Managementul educational, desi este obiectul unor controverse, poate fi definit ca stiinta si arta de a pregati resursele umane, de a forma personalitati, potrivit unor finalitati acceptate de societate, comunitate, indivizi. Acesta cuprinde un ansamblu de principii si functii, de norme si metode de conducere care asigura realizarea obiectivelor sistemului educativ. Dat fiind ca intre membrii unui grup exista si diferente cognitive, apare conflictul socio-cognitiv, care genereaza accelerarea invatarii. Grupul functioneaza mai bine daca membrii au distribuite roluri, pe care le exercita alternativ. In acest fel, elevii lucreaza impreuna, in perechi, in grupuri mici pentru a rezolva aceeasi problema, a explora o tema noua sau a crea idei noi.
De la invatarea pe grupe, la invatarea prin colaborare si pana la invatarea prin cooperare, organizarea experientelor de invatare
a parcurs cateva etape.
Elementele invatarii prin cooperare
1. Interdependenta pozitiva - elevii realizeaza ca au nevoie unii de altii pentru a duce la bun sfarsit sarcina grupului
Profesorii pot structura aceasta interdependenta pozitiva stabilind scopuri comune ("invata si vezi sa invete toti cei din grup"), recompense comune
2. Interactiunea directa - elevii se ajuta unii pe altii sa invete, incurajandu-se si impartasindu-si ideile. Ei explica ceea ce stiu celorlalti, discuta, se invata unii pe altii
. Profesorul aranjeaza grupurile in asa fel incat elevii sa stea unii langa altii si sa discute fiecare aspect al temei pe care o au de rezolvat.
3. Raspunderea individuala - se evalueaza frecvent performanta fiecarui elev si rezultatul i se comunica atat lui, cat si grupului. Profesorul poate scoate in evidenta raspunderea individuala, alegand, pentru test, elevii din doi in doi sau alegand, la intamplare, un membru al grupului pentru a da un raspuns.
4.Deprinderi interpersonale si de grup - grupurile nu pot exista si nici nu pot functiona daca elevii nu au si nu folosesc anumite deprinderi sociale absolut necesare. Elevii trebuie invatati aceste deprinderi la fel cum sunt invatati orice altceva
5. Procesare in grup - grupurile au nevoie de anumite momente pentru a discuta cat de bine si-au atins scopurile si pentru a mentine relatii eficiente de munca intre membrii lor.
6.Principii calauzitoare - copiii vor ajunge sa gandeasca mai bine numai daca li se ofera ocazii numeroase de a exersa metodele de gandire care le sunt prezentate.
7.Rolurile elevilor - in interiorul fiecarui grup, rolurile pe care le joaca elevii pot fi orientate spre sarcina de lucru sau spre mentinerea grupului sau spre ambele.
Principii privind predarea
1. Predarea trebuie sa genereze si sa sustina motivatia elevilor pentru invatarea continua
2. Predarea presupune crearea de oportunitati de invatare pentru fiecare elev
3. Profesorul descopera si stimuleaza aptitudinile si interesele elevilor
4. Predarea presupune si formarea de comportamente si atitudini
5. Predarea trebuie sa faciliteze transferuri de informatii si competente de la o disciplina la alta
6. Predarea trebuie legata de viata cotidiana
Principii privind invatarea
1. Elevii invata in stiluri si moduri diferite
2. Invatarea presupune investigatii continue, efort si disciplina
3. Invatarea dezvolta atitudini, capacitati si contribuie la insusirea de cunostinte
4. Invatarea se produce atat prin studiu individual cat si prin activitati d grup
5. Invatarea trebuie sa urmareasca dezvoltarea personala a elevului pentru insertia sa in viata sociala
Principii privind evaluarea
1. Evaluarea este o componenta esentiala a activitatii didactice;
2. Evaluare este multicriteriala si multiinstrumentala
3. Evaluarea este un proces reglator, nu pedepseste, nu catalogheaza, ci urmareste dezvoltarea a ceea ce este pozitiv.
4. Evaluarea este dublata de autoevaluarea permanenta
5. Se bazeaza pe standarde curriculare de performanta precizate de programele scolare care va pregati elevul pentru intrarea in viata sociala.
Revenind la termenul de avocat al diavolului, putem spune ca la nivelul clasei nu numai profesorului ii poate reveni aceasta marca ci si elevilor care conduc un grup. Invatarea care s-a dovedit chiar eficienta, este aceea de grup, elevii in multe situati se simt mai liberi ca in fata profesorului care este cu mult mai autoritar.
Conducerea grupelor
- se realizeaza de un conducator ales liber de membrii grupului;
- regimurile de conducere sunt trei :
1) autoritar, cand conducatorul:
- impune activitatea
- distribuie sarcinile membrilor grupului
- nu motiveaza scopul, procedeele de executie
- nu participa efectiv la munca
- lauda sau blameaza
democratic, cand conducatorul:
- propune activitati dintre care participantii aleg
- scopurile, etapele sunt stabilite in comun
- repartizarea sarcinilor este la initiativa membrilor
- nu face observatii favorabile sau nefavorabile membrilor grupului
- creeaza o atmosfera spontana, incurajatoare initiativei.
) laissez - fair, cand conducatorul:
- nu intervine in activitatea membrilor grupului
- pune la dispozitie materialele necesare dar fiecare lucreaza cum doreste
- nu este preocupat de cum lucreaza fiecare
Pregatirea elevilor si a profesorilor pentru activitatea pe grupe presupune:
- cunoasterea elevilor de catre profesor, (trasaturile de temperament, nivelul de pregatire)
- insusirea de catre elevi a tehnicilor de munca individuala
- munca in grup va incepe cand profesorul va considera ca elevii au calitatile de munca in grup la un nivel care asigura reusita unor asemenea activitati simple
- intarirea colectivului clasei si a coeziunii dintre elevi
- formarea unor relatii pozitive intre grupele
Desfasurarea activitatii pe grupe se poate desfasura sub forme diferite dupa varsta elevilor, specificul obiectului de invatamant, sarcina didactica ce se urmareste a fi realizata.
Eficienta muncii depinde de alegerea judicioasa a temelor propuse studiului.
VIII. Aplicatia 3 de la tema 12. Inventariati avantajele si dezavantajele utilizarii de grup focalizat in implementarea si evaluarea unor programe sociale.
Evaluarea programelor sociale constituie un domeniu nou, care s-a bucurat insa de mare interes din partea cercetatorilor, practicienilor, finantatorilor, factorilor de decizie. Interesul si nevoia crescanda de evaluare, fondurile alocate programelor sociale si educationale si cercetarii au stimulat dezvoltarea rapida a domeniului.
Un moment important in dezvoltarea evaluarii programelor sociale si educationale, in ordine cronologica, este localizat temporal in anii '30 - '50 si este caracterizat prin dezvoltarea modelului evaluarii centrate pe obiective.
Anii '80 - '90 se caracterizeaza prin consolidarea bazelor teoretice ale evaluarii programelor sociale si educationale, prin dezvoltarea unor programe de pregatire a evaluatorilor - 'profesionalizarea evaluarii' - si preocupari pentru metaevaluare, pentru definirea unor standarde de apreciere a evaluarii programelor sociale si educationale.
Dezvoltarea programelor sociale, investitiile financiare si umane pe care le-au implicat au dus la cresterea nevoii de evaluare, cu scopul controlului calitatii serviciilor.
Evaluatorii definesc diferit unii termeni sau interpreteaza diferit anumite abordari. Evaluarea este, in general, o activitate de echipa, de aceea o armonizare a acceptiunilor termenilor, strategiilor si modelelor teoretice este necesara, in vederea ameliorarii comunicarii si colaborarii
Evaluarea inseamna 'aprecierea sistematica a operatiilor si/sau a rezultatelor unui program sau unei politici, raportate la un set de standarde explicite sau implicite, un mijloc care contribuie la imbunatatirea programului sau politicii.
De regula, exista mai multe categorii de beneficiari ai evaluarii, iar nevoile lor de informare sunt diferite. De exemplu, evaluarea unei inovatii educationale sau evaluarea unor programe scolare intereseaza profesorii, elevii, parintii, factorii de decizie, politicienii, managerii scolari, editorii, sponsorii, cercetatorii si nu in ultimul rand, cetatenii - platitori.
Prin urmare, proiectul unei evaluari trebuie sa reflecte diferitele categorii de public, nevoile, interesele si asteptarile lor si modalitatile prin care se incearca raspunsul la aceste nevoi.
Daca evaluatorii acorda atentie acestor aspecte, exista premise pentru a satisface criteriile de relevanta, importanta, scop si timp.
IX. Aplicatia 2, de la tema 13. Realizati un studiu de caz pe tema "Rezistenta la schimbare"pornind de la o situatie observata in grupul de munca.
Schimbarea este insasi natura Universului. Totul se afla in continua schimbare. Desi uneori te simti blocat intr-o anumita situatie ori incepi sa-ti spui povesti despre cum nu se poate schimba nimic in viata ta, fiecare zi este diferita. Adevarul este ca nimeni nu stie ce se afla dupa urmatorul colt. Orice se poate intampla. Orice este posibil.
Pentru multi dintre noi schimbarea este echivalentul lui "a nu mai eu insami", ceea ce este total gresit. Rezistenta la schimbare este un comportament de eschivare, de teama si incertitudine, manifestat in cadrul schimbarii organizationale, pe care un individ il manifesta atunci cand nu cunoaste clar obiectivele si motivele pentru care are loc transformarea si atunci cand simte ca este amenintat statutul sau si recompensele financiare.
Rezistenta la schimbare este un fenomen complex, aceasta fiind vizibila sau tacita. Se intampla ca oamenii sa fie de acord cu schimbarea insa doar la nivelul contextului nu si personal.
La nivel comportamental, oamenii reactioneaza in fata schimbarii, in mai multe feluri. Putem sintetiza trei tipologii umane:
ultraconservatorii(cei care raman fixati pe vechile structuri, fiind foarte dificil pentru ei sa realizeze schimbarea),
anonimii (cei care se conformeaza si merg unde duce valul)
activistii (cei care cred in schimbare si vad in ea o posibilitate oportuna de a merge mai departe si de a progresa)
Eu insami la locul de munca, in invatamant sunt pusa mereu in fata inevitabilului, dar strategia cea mai veche si inca de actualitate este ignoranta. Ascult, dar imi pastrez principiile,dupa parerea mea puterea de hotari sta in mainile fiecarui individ.
Rezistenta la schimbare poate fi de natura individuala si organizationala. Daca rezistenta individuala este alimentata de obisnuinte, comportamente de dependenta fata de valori si structuri deja consacrate, sentimente de insecuritate si incertitudine, rezistenta organizationala se fundamenteaza pe inertia rutinelor (inertie ce le intareste perceptia eficientei), teama pierderii puterii si influentei, resursele reduse si investitiile fixe.
X. Aplicatia 2, de la tema 14. Construiti sociomatricea si sociograma colectiva a grupului de munca din care faceti parte si comentati rolul acesteia in cunoasterea configuratiei de moment a acestuia.
Termenul sociometrie provine din termenii latini "socius" si "metrum", care inseamna social si masuratoare. Sociometria este o modalitate a interrelatiilor dintre oameni. Sociometria nu studiaza structura grupului formal, ierarhia oficiala, dar permite autoobservarea si analiza grupurilor si poate fi utilizata ca instrument de lucru, in grupurile de terapie sau antrenament.
Sociometria este vazuta ca o metodologie de urmarire a energiei vectorilor din cadrul relatiilor interpersonale din grupuri. Sociometria se bazeaza pe faptul ca oamenii aleg in permanenta. In cadrul unui test sociometric, alegerile se fac dupa un criteriu care intereseaza intr -un anumit domeniu, loc, timp si conjunctura. Un criteriu bine ales trebuie sa ofere un raspuns simplu si exact. Daca intrebarile nu sunt bine formulate se pot crea confuzii, raspunsul se indeparteaza de subiect si devine irelevant.
Metode si tehnici de cunoastere a colectivului de elevi.
Ca oricare alt grup colectivul de elevi se constituie in vederea desfasurarii unei activitati si a atingerii unor scopuri fundamentale. Din acest punct de vedere colectivul de elevi este un 'grup educational' in care membrii lui sunt orientati spre realizarea unor scopuri majore cu semnificatie sociala si finalitate educativa.
Cunoasterea colectivului de elevi nu presupune doar cunoasterea personalitatii membrilor lui, ci mult mai mult. Cunoasterea colectivului de elevi vizeaza surprinderea acelor caracteristici prin care se defineste ca un tot, ca o unitate de sine statatoare, ca un grup social.
Observatia psihosociala este considerata una dintre metodele fundamentale deoarece presupune un contact nemijlocit cu realitatea si asigura obtinerea unor date reale, care ulterior vor fi supuse obligatoriu prelucrarii si interpretarii.
Metoda chestionarului este una din cele mai raspandite metode in cercetarea sociala si psihologica. Specificul sau consta in faptul ca se bazeaza pe formularea unor intrebari la care subiectii anchetati urmeaza sa raspunda verbal sau in scris.
Metoda experimentului este expresia concludenta a interdependentei dintre cunoastere si actiune. Aceasta metoda presupune stabilirea unei relatii cauzale intre variabila independenta si cea dependenta. Se impune un control riguros din partea cercetatorului asupra tuturor componentelor situatiei experimentale, astfel incat relatia dintre variabile si modificarea fenomenelor sa fie foarte bine cunoscuta si manipulata.
Metoda scarilor de opinii si atitudini (scari de apreciere) se caracterizeaza prin aceea ca introduce anumite diferentieri in raspunsurile subiectilor, dupa intensitatea cu care-si exprima opiniile in legatura cu diferite fenomene.
Testul sociometric presupune mai multe etape: Se adreseaza intrebari pentru a surprinde relatiile afective de preferentiere sau de respingere.
I. Faza de pregatire - in care se motiveaza aplicare testului, se asigura confidentialitatea si se limiteaza numarul de raspunsuri.
II. Faza de aplicare - in care elevii isi exprima in scris, dupa o scara de preferinte, atitudinile de atractie, de respingere sau de indiferenta fata de ceilalti membri ai grupului.
TEST SOCIOMETRIC
Numele si prenumele
Melnic Felicia
1. Profesor de Limba si literatura romana
I. a). Peste trei saptamani se vor realiza anumite componente tehnice pentru care actiunea in echipa va fi hotaratoare. In cazul in care vi se va cere sa alegeti cu cine dintre colegii dumneavoastra v - ar placea sa formati o astfel de echipa?
1. Cu colega de Limba si literatura romana
2 .Cu colega de religie
3. Cu invatatoarea fiului meu
b).Dar cu cine nu ati dori sa lucrati?
1.Probabil cu cei aroganti si ostili
2.Sa zicem cu domnul invatator
3.
c).Cine credeti ca v- a ales pe dumneavoastra pentru a face parte din aceeasi echipa?
1.Colega de Limba si literatura romana
2.
3.
d).Cine credeti ca nu ar dorii sa lucreze cu dumneavoastra?
1 Probabil cei care nu ma plac
2.
3.
II. a).Daca v-ati hotarat ca acest sfarsit de saptamana sa il petreceti pe stadionul de fotbal, cu care colegi ati dorii sa fiti impreuna?
1. Cu colega de Limba si literatura romana
2.
3.
b). Dar cu cine nu ati dori sa fiti impreuna
1. Cu persoanele arogante, dar in mediul meu de lucru nu e cazul
2.
3.
c). Cine dintre colegii dumneavoastra ar prefera sa isi petreaca timpul liber in compania dumneavoastra?
1. Colega de limba romana
2.
3.
d). Cine credeti ca nu ar dorii acest lucru?
1. Nu stiu
2.
3.
III. Revenind la raspunsurile date, v- am ruga ca, in mod foarte succint, in spatiul rezervat acestor intrebari, sa indicati motivele pentru care i-ati ales sau i-ati respins pe colegii mentionati anterior.
a). 1 Am fost sincera, colega de Limba romana este o femeie deosebita, poate si faptul ca predam acelasi obiect ne- a apropiat sufleteste.
2 Invatatoarea fiului meu deoarece este o persoana foarte volubila, si ea are absolvit un masterat in psihologie.
3 Un invatator, dar nu fiindca nu- l respect, ci fiindca este o persoana foarte mai exploziva, iar eu nu prea ma acomodez cu tonurile mai ridicate.
b). 1
2
3
Termenul de creativitate isi are originea
in cuvantul latin 'creare', care inseamna 'a zamisli',
'a fauri', 'a crea', 'a naste'. Creativitatea
defineste un proces, un act dinamic care se dezvolta, se desavarseste si
cuprinde atat originea cat si scopul.
Conceptul de creativitate, unul dintre cele mai fascinante concepte cu care a operat vreodata stiinta, este inca insuficient delimitat si definit. Aceasta se explica prin complexitatea procesului creativ, ca si prin diversitatea domeniilor in care se realizeaza creatia.
Termenul si notiunea generica au fost introduse pentru prima data, in anul 1937, de psihologul american G.W. Allport.
Discutarea conceptului de creativitate ridica o problema de baza a comunicarii. Pe de o parte, intrebuintarea termenilor de 'creativitate' si de 'gandire divergenta' ca sinonimi conduce la admiterea unei relatii intre ele ceea ce nu e dovedit de starile obiective. Pe de alta parte, este dificil sa negam o asemenea relatie si inca sa n-o raportam la cercetarea si practica in domeniu cand multi cercetatori si practicieni care abordeaza subiectul considera ca termenii sunt interschimbabili.
In psihologia cognitiva, creativitatea se defineste prin capacitatea de a realiza un produs care sa fie simultan inedit si adecvat.
Creativitatea inseamna procesul de generare de noi idei in timp ce inovarea se defineste ca traducere a ideilor produse, servicii sau metode de productie.
Creativitatea de grup prezinta numeroase avantaje:
- operativitate in rezolvarea problemelor complexe
- comunicare nelimitata si capacitate marita in productia de idei
- riscurile sunt mai usor tolerate deoarece sansa de a gasi o solutie fiind mai mare
- este o sursa inepuizabila de stimulare a potentialului individual creator.
|
