Cuprinde toate cunostintele pe care le are sistemul cognitiv, dar la care accesul este selectiv. Ea nu desemneaza un loc anume unde se stocheaza informatia, ci o anumita stare de activare a cunostintelor de care dispu 12112j915m ne. Cunostintele tip categorii cotidiene, supraînvatate, intra în MLD, îsi scad activarea dar îsi mentin un rest de activare mai ridicat decât alti stimuli ce pot actiona din exterior. Exista metode si factori care contribuie la o mai buna retentie a informatiei în MLD, materialul concret mai bine decât cel abstract, cel cu sens mai bine decât cel fara sens. Totusi, în activarea MLD, un rol important îl joaca:
a) adâncimea procesarii în relatia cu intentionalitatea învatarii. Adâncimea este mai importanta ca volumul procesarilor. Adâncimea se explica astfel: noi putem memora informatia fie intentionat, fie întâmplator. O mare parte din cunostintele de care dispunem în MLD sunt rezultatul unei învatari întâmplatoare. Învatarea intentionata este superioara învatarii neintentionate doar în masura în care procesarea stimulului este mai adânca. O motivatie mai ridicata sau o învatare cu prelucrarea mai laborioasa a unui material (nu e necesar ca aceasta sa vizeze sensul sau semnificatia materialului de învatat).
b) Efectul spatierii: repetitiile la intervale mai mari de timp dau rezultate mai bune decât repetitiile imediate, consecutive, deoarece când un item este prezentat succesiv, prin inhibitie laterala, valoarea sa de activare scade. Dar, reactualizarea sa din memorie este mai dificila. Când itemul este prezentat de acelasi numar de ori dar intercalându-se itemi din alte categorii, inhibitia laterala este mai redusa, valoarea de activare mai ridicata, deci reactualizarea mai performanta.
Eficienta memorarii este judecata functie de eficacitatea reactualizarii si ca atare o reactualizare slaba este judecata automat ca o deficienta a memoriei. Cele mai cunoscute forme de reactualizare sunt reproducerea si recunoasterea. Dar acestea nu ne dau informatii despre stocarea cunostintelor. Eficienta reactualizarii creste daca:
a) contextul are cât mai multe similaritati cu memorarea;
b) contextul are cât mai putine asemanari cu alti stimuli decât cei care trebuie reactualizati.
Explicatia e pusa pe seama unor fenomene de tipul valorilor diferite de activare, contextului fizic si neuropsihic, fenomenelor de hipermnezie (care de regula apar în transa hipnotica) sunt consecinta favorizarii unor stari similare cu cea în care a avut loc învatarea.
Experimental s-a încercat explicarea fenomenului reactualizarii si prin mecanismele de aparare a Eului (proceduri utilizate de Ego confruntat cu pulsiunile de reprimare a informatiei care l-ar putea pune în pericol). Unul din aceste mecanisme este represia (blocarea accesului în constiinta a informatiilor despre dorinte, fantasme ale subiectului). Asa apare situatia amneziei infantile (absenta amintirilor din primii ani de viata explicata prin excluderea acestor informatii din câmpul constiintei).
Concluzie: din punct de vedere mnezic, sistemul cognitiv uman dispune de trei sisteme: 1. memoria declarativa (explicita); 2. memoria nondeclarativa (implicita); 3. memoriile senzoriale.
Memoriile senzoriale: asigura persistenta stimulului dupa încetarea actiunii sale, activeaza detectorii de trasaturi, sunt specifice fiecarei modalitati senzoriale, au proiectii neuroanatomice bine determinate si o capacitate nelimitata.
Memoria implicita: contine cunostinte care pot fi reactualizate, se deterioreaza, are o locatie cerebrala unitara, e flexibila si e filogenetic mai recenta.
Memoria implicita: contine cunostinte procedurale, nonverbalizate, nu e afectata de amnezie, are o flexibilitate mai mica si e filogenetic mai timpurie. Atât memoria implicita cât si cea explicita au o stare de activare (numita memorie de lucru) si una subactivata (numita memorie de lunga durata). Comparate, ca durata, capacitate, proiectie, tip de codare si accesare a informatiilor, MSD si ML sunt identice.
|
