REZOLVAREA DE PROBLEME – PSIHOLOGIE CONGNITIVA
Principala finalitate a sistemului cognitiv este rezolvarea de probleme. Spre deosebire de celelalte componente ale sistemului cognitiv: atentia, memoria, categorizarea, mecan 444i89e ismul de rezolvare de probleme are un caracter mai general cuprinzand celelalte sisteme si subsisteme.
Rezolvarea de probleme= rezultatul interactiunii mecanismelor cognitive
Problema apare in momentul in care individul doreste sa realizeze un scop si nu are inca un raspuns adecvat stocat in memorie.
O problema apare cand exista:
O stare initiala ( ex: cimpanzeul este inauntru, banana afara )
O stare-scop sau stare finala, diferita de starea initial, iar individul este motivat sa-si atinga scopul.
O stare de actiune sau operatie a caror realizare face plauzibila atingerea scopului (ex: folosirea batului sau imbinarea a doua bete)
Daca una din caracteristici lipseste, problema se suspenda.
Repertoriul de probleme este diferit de la un individ la altul. Acolo unde cineva vede o problema, alta persoana trece nepasatoare. In ceea ce priveste cercetarea stiintifica, inventarea unei probleme este mai importanta decat rezolvarea ei.
Metode de cercetare a procesului rezolutiv
Protocolul gandirii cu voce tare
La baza acestei metode sta ideea ca subiectul poate sa-si verbalizeze ideile, reprezentarea si operationalizarea lor. Subiectului i se da de rezolvat o problema si este rugat sa gandeasca cu voce tare care sunt pasii care ii urmeaza in rezolvarea ei.
Exista o verbalizare concomitenta si o verbalizare retrospectiva. Ceea ce se verbalizeaza se inregistreaza, iar daca subiectul se opreste pentru mai mult de 5-6 secunde, experimentatorul il va incuraja sa verbalizeze. Dupa incheierea procesului de rezolvare, subiectul poate fi intrebat de ce a procedat in acel fel, pentru a se obtine niste informatii suplimentare. Mai usor pentru subiect este sa verbalizeze cunostintele. Verbalizarea proceselor, operatiilor este mai greu de realizat. Se acorda o atentie verbelor.
Analiza protocolului.
Segmentarea protocolului in unitati cu sens
Constatarea “petelor albe” (procesari care subiectul le-a omis)- intrebari ulterioare pentru a umple petele albe
Obiectiv
Gasim o reprezentare exhaustiva a reprezentarii utilizate, a blocului de operatori utilizati
Limite
Verbalizarea concomitenta duce la interferenta cu procesarile in sine, pentru ca verbalizand, subiectul incetineste procesarile. Verbalizarea interfereaza negativ cu procesul de rezolvare de probleme, daca sunt verbalizate cunostintele nerelevante. Verbalizarea cunostintelor relevante are un efect pozitiv.
Verbalizarea retrospectiva este folosita pentru a evita aceste interferente si pentru a obtine informatii suplimentare.
Procesul de verbalizare este supus unui duclu filtraj:
Al constientizarii
Al verbalizarii
Simularea pe calculator
Crearea unui program care sa rezolve problema respectiva intr-un mod cat mai asemanator modului de rezolvare al unei persoane.
Strategii rezolutive
Dupa certitudinea rezultatelor avem:
Strategii algoritmice
Strategii euristice
Dupa vectorul in care mergem:
Strategii prospective
Strategii retrospective
Strategii algoritmice= proceduri standardizate care ne asigura cu certitudine ca vom ajunge la solutia corecta daca respectam un numar predefinit de pasi. Sunt strict determinati si se aplica la o clasa intreaga de probleme. Orice algoritm poate fi aplicat pe calculator.
Exemplu: programul SPSS.
Strategii euristice= proceduri care limiteaza numarul de cautari si care ne directioneaza spre o solutie. Euristicile nu ne garanteaza ca solutia gasita este optima si ca drumul folosit e cel mai scurt (eficacitate), dar putem ajunge la solutii satisfacatoare.
Euristice: - specifice
- generale (analiza=mijloace-scopuri)
1. Daca se da o stare care nu este dezirabila trebuie detectata diferenta dintre starea initiala si starea dezirabila.
2. Se cauta sa minimalizam situatia prin aplicarea unui operator. Daca nu poate fi aplicat operatorul, trebuie modificata starea problemei ca sa poata fi aplicat.
3. Se compara starea finala cu starea dezirabila. Daca nu este nici o diferenta inseamna ca problema este rezolvata, daca nu, trebuie reluati pasii anteriori.
Strategii prospective= pornesc de la starea initiala si aplica diversi operatori pana se ajunge la starea finala, dorita. Sunt mai eficiente cand starea finala nu este clar definita, nu trebuie sa stim unde vrem sa ajungem.
Strategii retrospective= presupun cunoasterea starii finale, a solutiei si aplicarea unui demers invers de la starea finala la cea initiala.
Doua situatii, stari sunt analoage daca descoperim un punct de vedere din care situatia A poate fi vazuta ca situatia B si invers.
Pe baza analogiei dintre doua situatii putem trasfera (ex: procedura de rezolvare). Analogia stabilita trebuie sa fie relevanta.
Ce anume se trasfera?
Structura de scopuri si subscopuri
Procedura de rezolvare
In contextul imbogatirii instrumentale, invatarea poate fi stimulata prin gradarea transferului.
Exemplu: Oferim subiectului o problema-tip si apoi o problema de rezolvat. Cu cat analogia este mai mare, cu atat problema de rezolvat este mai usoara. Cu cat analogia este mai mica, cu atat problema de rezolvat este mai grea.
Cum se realizeaza transferul?
Reprezentarea mintala a problemei-tinta cu toate caracteristicile ei activeaza la subiecti diferite situatii analoage. Dintre aceste situatii, problema care are valoarea de activare cea mai mare este reamintita ca fiind problema-sursa.
Prin intermediul categorizarii ne formam o reprezentare a problemei si dupa aceea o categorizam.
RATIONAMENTUL
Rationamentul sau inferenta este o procedura prin care obtinem noi informatii prin combinarea celor deja existente.
Rationamentul inductiv= producerea unei ipoteze mai generale pornind de la date particulare.
Exemplu: inducerea unei proprietati, reguli, structuri.
Inducerea unei proprietati= generalizarea unei caracteristici care a fost constatata la cativa membrii a unei clase asupra intregii clase. Asumptia fundamentala care ne face sa inducem o proprietate este omogenitatea obiectelor in care traim.
Inducerea unei reguli= fiind expusi la un numar de situatii initiale de stimuli care sunt generati pe baza unor reguli, putem deduce regula care sta in spatele generarii lor. Odata sesizata regula, putem genera un numar nelimitat de stimuli care poate satisface regula. In momentul in care am indus o regula, daca dorim sa o testam, este recomandat sa cautam contra-exemple.
Inducerea unei structuri= se bazeaza de la descoperirea unei retele de conexiuni care sunt valabile in situatia A si apoi sunt trasferate in situatia B. Rezolvarea prin analogie presupune inducerea unei structuri.
Rationamentul deductiv= serie de calcule care sunt guvernate de reguli, astfel incat din anumite premise rezulta cu necesitate o concluzie logica.
a. Silogistic
b. Ipotetico-deductiv
c. Liniar
|
