REZULTATELE CERCETARII - INTERPRETARI, COMENTARII - INVATAREA

REZULTATELE CERCETĂRII - INTERPRETĂRI, COMENTARII - INVATAREA

1. Performantele studentilor

În cadrul acestei cercetari ne-am propus sa aflam opiniile studentilor referitor la efectul pe care l-ar avea introducerea unui curs pentru învatarea autodirijata în cadrul facultatii, motivele care i-ar determina sa acorde importanta acestui curs si sa-l frecventeze, modul în care contribuie strategiile didactice la autoformarea lor si la transferul de cunostinte în cadrul unei noi învatari.

Prima ipoteza a problemei de cercetare este aceea conform careia participarea studentilor la un curs de formare a învatarii autoreglatoare i-ar ajuta sa obtina performante mai mari în învatare, atât în învatarea academica cât si în învatarea pe tot parcursul vietii.

Aceasta ipoteza am investigat-o cu o metoda de cercetare cantitativa, chestionarul si printr-o metoda calitativa si anume focus grupul.

Atât în chestionar cât si în focus grup am adresat studentilor întrebari referitoare la importanta învatarii autodirijate, la modalitatile si momentele în care si-au format pâna în prezent cunostinte si capacitati de învatare autoreglatoare. Totodata am adresat întrebari care au avut scopul de a evidentia strategiile de învatare pe care acestia le detin.

Am considerat important sa aflam initial daca studentii stiu sa învete si ce anume a contribuit la aceasta învatare. Aceste aspecte sunt evidentiate de itemii 4, 5, 6, 7, 8, 14, 24 din chestionar si itemii 6, 7, 8, 9, 10, 13 din ghidul de interviu.

Vom prezenta rezultatele pe care le-am obtinut.

Primele doua întrebari din cadrul chestionarului sunt întrebari introductive, cauta sa-l introduca pe cel care completeaza chestionarul în mijlocul problemei. Ele au deasemenea si scopul de a afla experienta studentilor în învatarea din mediul academic. Acest lucru este important întru-cât studentii care nu mai sunt la prima facultate ar trebui sa aiba mult mai multe competente, aptitudini si cunostinte de învatare individuala. În urma chestionarii a rezultat ca doar 4 studenti sunt la a doua facultate, ceea ce înseamna ca exista omogenitate în ceea ce priveste durata studiilor.

Un alt aspect pe care dorim sa-l aflam de la studenti este nota pe care ei o acorda importantei învatarii individuale. Nota acordata de majoritatea dintre ei dupa cum se observa si în fig.1, este nota maxima. Am verificat în ce masura cei care au acordat nota maxima considera ca au cunostinte, deprinderi si abilitati de învatare individuala; cei mai multi considera ca stiu sa învete în masura relativa, si foarte aproape de numarul acestora sunt cei care stiu sa învete singuri în mare masura. (Fig.2)

Importanta invatarii individuale

Figura 1

Item-ul 5 din ghidul de interviu verifica importanta pe care o ofera studentii necesitatii de a sti sa înveti, în raspunsurile lo 919j95j r fiind surprinse si modul în care sunt utilizate cunostintele, capacitatile si aptitudinile de învatare independenta. Toti au considerat ca este important deoarece nu vom avea mereu un profesor lânga noi care sa ne îndrume cum sa depasim problemele sociale, pentru a te cunoaste mai bine asta însemnând sa stii ce vrei, ce ai nevoie, ce îti trebuie sa afli, cum sa obtii ceea ce ai nevoie. Dupa cum se observa au fost surprinse doua aspecte în parerile lor, pe de o parte utilitatea cunoasterii învatarii autodirijate, aceea de a ne pregati pentru învatarea de-a lungul întregii vieti si pe de alta parte au fost surprinse strategii ale învatarii autodirijate, ca stabilirea obictivelor, cunoasterea proprie, a necesitatilor, modalitati de îndeplinire a obiectivelor.

Masura in care stiu sa invete studentii care acorda o importanta maxima invatarii individuale

Figura 2

A sti sa înveti presupune atât autoevaluare cât si evaluarea celor din jur, observarea modului de lucru, a performantelor obtinute, a tehnicilor si metodelor folosite. Am aflat opinia lor despre nivelul de pregatire al studentilor în general; totodata am verificat daca persoana respectiva se identifica cu ceilalti studenti. În cazul în care au existat cursuri de formare pentru învatarea autodirijata atunci marea parte ar trebui sa stapâneasca competentele necesare. Astfel la întrebarea daca studentii stiu sa învete cei mai multi au ales raspunsul de mijloc, în masura relativa, la fel si la întrebarea în ce masura dumneavoastra stiti sa învatati, însa este destul de mare si numarul celor care considera ca stiu sa învete în mare masura. (Fig.3)

Important este sa aflam daca ei stiu cu adevarat sa învete, daca strategiile pe care le detin sunt suficiente pentru o învatare performanta. Asadar am verificat ce strategii de învatare stapânesc studentii, cât de variate si de eficiente sunt si mai ales cât de importante sunt pentru desfasurarea cu succes a activitatii de învatare.printre metodele cele mai utilizate sunt: folosirea schemelor ajutatoare, structurarea continutului pe unitati de învatare si intervale de timp, repetarile, recapitularile, sublinierea cuvintelor cheie, asocierea cuvintelor, scoaterea ideilor principale.

Masura in care studentii stiu sa invete

Figura 3

Printre strategiile numite cel mai putin se afla: stabilirea pasilor studiului, pregatirea din timp a temelor, utilizarea întrebarilor, fixarea clara a scopului, asigurarea conditiilor ambientale, evitarea influentelor externe.

Dupa cum am observat multe din strategiile utilizate sunt pentru memorare, iar strategii foarte importante ca stabilirea obiectivelor, planificarea, evaluarea sunt amintite de foarte putini studenti sau chiar deloc. La fel strategii metacognitive, metamotivationale, cunoasterea si folosirea stilului de învatare nu sunt mentionate. Acest lucru demonstreza ca studentii detin o paleta destul de resrtânsa de strategii de învatare si necesita îmbogatirea ei, pentru ca învatarea sa devina mult mai eficace si eficienta.

Daca facem o comparatie între strategiile de învatare elaborate de multi teoreticieni si strategiile utilizate de studenti am putea spune ca acestia din urma au un repertoriu destul de sarac. Cei mai multi folosesc în special repetitia si sublinierea precum si câteva tehnici de memorare. Sunt strategii de care nu sunt constienti ca le folosesc, însa este important sa fie dezvoltata aceasta lista de strategii si diversificata, pentru ca asa se pot depasi doar situatiile de memorare a unui material.

S-au realizat foarte multe studii despre modul în care omul învata cum sa îsi controleze învatarea, cauzele care contribuie la însusirea strategiilor de învatare, cum asimileaza factorii exteriori si cum contribuie acestia la formarea lui. În lucrarea de fata dorim sa aflam opinia studentilor despre momentul si modul în care ei au devenit autoreglatori. Aceste întrebari ne ofera si informatii despre factorii care au contribuit la formarea lor într-un anumit moment. Asadar cei mai multi dintre ei au raspuns ca si-au format cunostinte si abilitati de învatare individuala în liceu., iar în proportii aproape egale în facultate si în scoala generala.

Momentul si modul asimilarii invatarii autodirijate

Figura 4

Dupa cum se observa si în fig.4 dintre cei care au învatat în scoala generala si în facultate tehnici si metode de învatare, precizeaza ca le-au învatat singuri de-a lungul anilor, interventia scolii din punctual lor de vedere lipseste iar dintre cei care au mentionat liceul exista un numar mai mic, relativ egal de studenti care considera ca în formarea lor au avut modele printre profesori sau au studiat articole, carti, despre acest subiect.

Chiar si din precizarile studentilor în cadrul interviului referitor la momentul si modul în care si-au însusit învatarea independenta majoritatea au mentionat liceul, pe lânga familie, profesori si unii facultate. Cercetarea noastra ia în considerare introducerea unui curs pentru învatarea independenta în cadrul facultatii însa ne întrebam daca acesta nu ar trebui introdus în cadrul curricumului în anii mai mici de scoala

Itemul 11 din cadrul chestionarului are rolul de a vedea daca în cadrul facultatii frecventate de studenti au fost facute sau sunt facute cursuri speciale care au ca scop formarea pentru a învata singur. Studentii au avut ca sarcina si specificarea acestor cursuri.

Majoritatea au specificat ca nu s-au realizat pâna în prezent nici un astfel de curs, însa au existat si persoane care au amintit câteva cursuri care au avut ca scop instrumentarea studentului cu metode si mijloace de învatare. Ei au exemplificat cursul de Metode si tehnici de învatare si Psihologia învatarii. Prin aceste raspunsuri putem deduce mai multe: odata ca studentii nu perceput asa cum trebuia scopurile acestor cursuri, motiv pentru care nu le-au mentionat în chestionare, si pe de alta parte se poate observa contributia universitatii la pregatirea studentilor în acest scop.

În multe cercetari realizate pe tema învatarii autoreglatoare teoreticienii contureaza modele de predare care sa aiba în vedere acest aspect, modele în care profesorul are un rol foarte important. Desi anumiti studenti, în timpul focus grupului au considerat ca scoala sau profesorii nu au avut nici o contributie la formarea lor, multi au dat exemple de sfaturi ale profesorilor, de tehnici folosite de acestia pentru a-i instrui pe elevi cum sa învete, acesti profesori facând parte din cadrul cadrelor didactice din liceu. Din relatarile lor am mai desprins un aspect, acela ca profesorii erau tineri si mai întelegatori vizavi de problemele lor.

Asa cum am specificat si în problema de cercetare, sustinem introducerea unui curs care sa aiba scopul de a-i pregati pe studenti sa-si conduca singuri activitatea de învatare. Este necesar un curs distinct întru-cât asa se pot dezbate mai clar toate aspectele care tin de învatarea imdividuala, iar profesorul se poate centra doar pe acest lucru fata de cazul în care toti profesorii ar trebui sa participle la acest demers în cursurile lor, prin metode specifice. În plus este mult mai putin costisitor sa formezi un specialist decât sa fie instruiti toti profesorii în acest scop.

În tabelul de mai jos sunt descrise în procente raspunsurile studentilor la întrebarea daca ar dori sa frecventeze acest curs, unde 4 este raspunsul da, 3 -nu, 2- uneori iar 1- fara opinie. Dupa cum se observa (tabelul 1) într-un procent mai mare de 50% doresc sa frecventeze cursul iar un procent de 36.4% doar uneori. În acest procent îi putem include pe cei care nu considera ca e nevoie de o frecventa foarte mare a cursului, sau pe aceia care sunt înca nehotarâti, nu cunosc beneficiile acestui curs, sau nu sunt suficient de motivati.

Tabelul 1

dorescSaParticip

Dorinta de participare a studentilor la curs

Itemul 14 al chestionarului verifica întocmai ipoteza. Cei chestionati au încercuit dintr-un numar mai mare acele motive pentru care ar frecventa acest curs printre ele aflându-se si motivul de a obtine performante în învatare. Scopul a fost sa aflam pe ce loc se afla în conceptia lor importanta performantelor în învatare în scoala sau dupa terminarea ei pe parcursul vietii. Multi dintre ei au încercuit mai multe motive, sau chiar pe toate. Facând o suma, dintre motivele cele mai persistente sunt faptul ca acest curs îi formeaza pentru activitatile de învatare de pe parcursul întregii vieti, îi instrumenteaza cu metode si tehnici de învatare, îsi cunosc capacitatile si stilul de învatare si vor deveni mai buni manageri ai propriei învatari. Faptul ca au ales aceste motive într-un procent mai mare decât cele referitoare la performantele scolare sau la numarul de credite care poate creste, ne întareste credinta ca studentii doresc sa învete ceva util, ceva ce pot folosi oricând au nevoie, în orice situatie si în orice moment, aspecte care sunt mult mai importante decât rezultatele de moment.

Asadar ipoteza se confirma, studentii sunt de parere ca acest curs i+ar ajuta sa obtina performante mai mari în învatare. Obiectia care se face este ca studentii nu s-au referit la performante scolare, decât în foarte mica masura, deoarece aceasta a fost pusa în comparatie cu alte motive. Ei acorda o importanta mai mare performantelor pe care trebuie sa le obtina dupa terminarea scolii când nu vor mai avea un îndrumator.

Ceea ce are scoala de facut este sa-l învete pe student nu pentru acum ci pentru mai târziu, pentru a se putea adapta fiecarei situatii, indiferent de natura ei.

2. Motivatia pentru învatare

A doua problema pe care am avut-o în vedere în aceasta cercetare este referitoare la motivatia studentilor pentru a frecventa cursul de învatare autodirijata.

În principal ne-a interesat influenta pe care o are existenta unui profesor de specialitate care sa sustina cursul pentru motivatia acestora.

Pe lânga întrebarile referitoare la motivele pentru care ar frecventa cursul si barierele pe care le au, am introdus si itemi prin care am dorit sa aflam ce anume îi motiveaza sa participe la alte cursuri si frecventa pe care o au la cursurile facultatii (itemii 9, 10 din chestionar).

Rezultatele pe care le-am obtinut reies din itemii 14, 15, 19, 20, din chestionar, si itemii 14, 15 din ghidul de interviu.

Întrebarea 9 este referitoare la frecventa pe care o au studentii la cursurile din cadrul facultatii. Este important sa stim care sunt motivele pentru care acestia frecventeaza sau nu cursurile, ce este important pentru ei, ce anume i-ar motiva sa urmeze un curs sau cei îi determina sa nu participe la cursuri.

Deasemenea în cazul în care au existat cursuri speciale de învatare autodirijata, am sti daca studentii au frecventat aceste cursuri si de ce.

Rezultatele ne arata ca studentii au o frecventa medie, 10 dintre studentii care au completat chestionarele au frecventa mare iar 6 dintre ei au frecventa foarte mica.

În ceea ce priveste motivatia, observam ca acestia frecventeaza în mare parte cursurile care le plac, care reprezinta un interes pentru ei si considera ca le sunt utile pe de o parte si pe de alta parte pentru ca le place modul de predare al profesorilor. Aceste aspecte sunt foarte utile si pentru cercetarea de fata. Daca studentii percep cursul care s-ar introduce pentru învatarea autodirijata ca fiind util pentru ei, ca oferindu-le informatii pe care le vor folosi toata viata, atunci ei vor fi mai motivati sa îl frecventeze si ulterior sa participe la propria formare si prin alte mijloace. Totodata pentru studenti este important ca profesorul sa fie specializat, sa foloseasca metode de instruire care sa-l aiba în centru pe student, sa stie sa valorifice calitatile pe care le detin cei pe care îi instruiesc.

O prezentare mai clara a motivelor se poate observa în figura 5, unde: a- ma intereseaza toate materiile, sunt necesare pentru formarea mea; b- merg la cursurile care îmi plac si consider ca îmi sunt de folos; c- merg la cursuri daca îmi place modul de predare al profesorilor; d- frecventez cursurile în functie de alte activitati (loc de munca, alta facultate, cursuri de perfectionare).

Motivatia prezentei la curs

Figura 5

Motivatia prezentei la curs prentata în focus grup a fost diversa. Ea a vizat in principal: timpul, multi dintre studenti lucreaza si ar trebui sa se potriveasca cu programul lor de lucru; modul de predare, sa nu fie unul bazat pe teorie si sa puna accent pe aspecte cu adevarat utile, competentele profesorului, sa fie apropiat de student, sa fie specializat, sa tina cont de nevoile studentilor, empatie, sa stie sa gestioneze foarte bine situatiile problematice.

Alte motive rezultate din chestionar le putem deduce din cauzele pentru care n-ar frecventa cursul cele mai multe fiind referitoare la timp si la maniera de predare. Desi multi nu au avut motive pentru care nu ar frecventa cursul, a existat un procent destul de mare care si-au exprimat dezinteresul pentru cursuri în care s-ar pune prea mult accentul pe teorie si mai putin pe practica sau în care nu ar exista seriozitate. Au existat si persoane dintre cele care nu doresc sa urmeze cursul care au mentionat ca au propriul stil de învatare si nu e nevoie sa si-l schimbe, de unde reiese clar ca nu cunosc obiectivele cursului si avantajele pe care le-ar obtine.

Pentru a putea introduce cursul în cadrul planurilor de învatamant academic este necesara si cunoasterea parerilor studentilor despre momentul cand ar trebui facut cursul si durata pe care ar trebui sa o aiba acesta.

Dupa cum se observa si în figura 6 cei mai multi sunt de acord ca acest curs sa fie sustinut în anul I de facultate, câte un curs pe saptamâna sau aproape în acelasi procent pe luna. Unii dintre ei au mentionat ca acest curs ar trebui sa existe înca din liceu.

Am considerat necesar sa aflam si ce doresc studentii sa învete la acest curs, exemplele lor aratând cel mai bine ceea ce au nevoie, si unde exista lipsuri. Vom enumera unele dintre cele pe care ar dori sa le studieze: metode de învatare rapida si eficienta, memorarea rapida, importanta si utilitatea învatarii, motivatia pentru învatare, tehnici moderne de învatare, învatarea în functie de vârsta, tipuri de învatare, strategii utile pentru depasirea problemelor care apar pe parcursul vietii, stiluri de învatare ale adultilor, organizarea timpului de învatare, recapitularea si scopul ei, concentrarea, gasirea informatiilor si selectarea lor, extragerea cuvintelor cheie, metode si tehnici de învatare ale altor persoane, evitarea învatarii mecanice, eliminarea stresului. Sunt destul de multe lucruri pe care studentii nu le au formate si care i-ar putea ajuta în învatare. Este necesara stabilirea clara a scopului acestui curs, a obiectivelor sale, a modalitatilor de transmitere a informatiilor si de utilizare a lor în practica.

Preferinta studentilor pentru anul si durata cursului

Figura 6

si aceasta ipoteza se confirma, sudentii accordant o nota importanta profesorului care sustine cursul.

Este esential ca studentii sa fie motivati sa urmeze acest curs iar ceea ce îi motiveaza este prezenta unui profesor de specialitate care sa foloseasca metode de instruire moderne, bazate pe formare si nu pe informare. Multi dintre ei au mentionat ca profesorul specializat este mai potrivit si datorita experientei în domeniul educatiei si cunostintelor vaste pe care le detine în acest domeniu.

Itmul 15 din ghidul de interviu verifica ipoteza conform careia studentii ar fi mai motivati sa participe la curs daca profesorul este specializat. Printre alte calitati pe care ar trebui sa la aiba profesorul participantii la discutie au mentionat: comunicativ, deschis la nou, sa aiba un mod de predare individualizat, sa ofere multe exemple, sa puna în centrul învatarii studentul si nevoile lui.

3. Transferul în învatare

A alta ipoteza a problemei de cercetare verifica opinia studentilor referitoare la transferul cunostintelor în alte situatii de învatare. Instrumentarea lor cu strategii de învatare autodirijata i-ar ajuta sa transfere conostintele, capacitatile, aptitudinile pentru a asimila si a întelege ale cunostinte, capacitati, aptitudini.

Am verificat aceasta ipoteza prin itemii 26, 27, din chestionar si 5, 11, 12 din ghidul de interviu al focus grupului.

Ultimele întrebari din chestionar au scopul de a afla opinia studentilor despre strategiile de învatare si importanta detinerii acestora pentru a putea face fata orcarei situatii de învatare, pentru a realiza transferul cunostintelor detinute, pentru învatarea altora noi.

Studentii au avut ca sarcina realizarea unei ierarhizari a metodelor si tehnicilor de învatare preferate si folosite cel mai des, si si-au exprimat gradul de satisfactie cu privire la strategiile de învatare pe care le detin.

Metodele de învatare preferate si utilizate de studenti în ordine descrescatoare sunt: învatarea textului prin scheme, recapitularea, evitarea influentelor externe care împiedica învatarea, dozarea optima a cantitatii de informatie pe unitate de timp, fixarea clara a scopului învatarii, planificarea pasilor studiului, pregatirea din timp a subiectelor pentru examen. Dupa cum se observa metodele mai importante sunt utilizate într-o masura mai mica, cum ar fi stabilirea scopului învatarii, monitorizarea învatarii, tehnici de lectura rapida si eficienta. Studentii au nevoie de cunoasterea unor tehnici moderne de învatare care sa se adapteze cerintelor actuale.

Studentii care se considera satisfacuti de strategiile pe care le stapânesc sunt în ponderea cea mai mare si sunt de accord total sau partial ca, fiind abilitat cu strategii de învatare independenta , poti face fata orcarei situatii de învatare. (Fig.7)

În raspunsurile din cadrul focus grupului, acestia sunt de parere ca strategiile pe care le au nu sunt suficiente deoarece societatea e în continua schimbare si astfel si noi trebuie sa tinem pasul cu ea.

Chiar si la lipsurile pe care considera ca le au ei enumera iar strategii de memorare ca greutatea de a memora cuvinte fara sens, întiparirea cu dificultate a materialului, fiind nevoie de multe repatari. Cercetarile în domeniul învatarii autoreglatoare au facut mari progrese, iar metodele si tehnicile noi de învatare ar trebui facute cunoscute si studentilor, nu poti sa vrei sa înveti ceva daca nu ai nici o informatie despre ce ai putea sa înveti.

Figura 7

Este importanta atitudinea studentilor referitoare la contributia universitatii pentru formarea lor, pentru ca acesta este unul din scopurile ei majore? Acestia considera ca a avut foarte multe contributii, însa au existat printre ei persoane care condamna accentuarea prea mare a teoriei pe care nu o vor folosi în momentul în care vor intra în viata profesionala. Alte persoane, care lucreaza în mediul educational, au specificat ca sunt momente când într-adevar este importanta teoria asimilata în cadrul facultatii dar este important si sa stim sa o aplicam în practica.

Întrebarea daca se simt pregatiti pentru a înfrunta lumea profesionala urmareste sa surprinda încrederea pe care o au studentii în fortele lor si totodata autoevaluarea capacitatilor formate si putinta de a le folosi în alt context, de a realiza transferuri.

Studentii care au mai lucrat sau lucreaza înca erau încrezatori si deja au avut ocazia sa-si testeze competentele, însa nu cred ca s-ar putea descurca în alta arie decât cea în care lucreaza acum, cei care înca nu au cunoscut câmpul muncii aveau reticente în ceea ce priveste integrarea lor la un loc de munca.

Ataât din raspunsurile prezentate mai sus cât si din alte raspunsuri ale studentilor se confirma ipoteza. Studentii stiu ca strategiile de învatare îi pote ajuta în urmatoarele situatii de învatare de-a lungul vietii, atât în viata profesionala cât si în viata sociala sau cea familiala. Multi dintre ei însa ori nu cunosc suficiente strategii de învatare individuala, ori nu le utilizeaza constient, tocmai de aceea institutiile de învatamânt trebuie sa vina în sprijinul prin al le pune la dispozitie tot ceea ce este necesar pentru învatarea lor si a modului de utilizare, pentru îmbogatirea celor existente deja, pentru o mai buna cunoastere de sine.

4. Autoformarea

O ultima ipoteza pe care am verificat-o este modul în care contribuie studentii la propria lor formare, aportul lor. Am considerat ca acei studenti care au fost motivati sau vor fi sa-si îmbogateasca cunstintele si capacitatile de învatare individuala vor studia ghiduri de învatare autodirijata. De ce ghiduri, deoarece dupa terminarea scolii, nu vor mai exista profesori la care pot apela pentru a afla informatii, pentru îndrumari, ori aceste ghiduri cuprin informatiile necesare. Un alt aspect ester acela ca informatiile se uzeaza foarte repede si ester necesar sa se schimbe si modul de învatare, apar mereu alte strategii, alte metode si tehnici de învatare mai utile si mai eficiente, iar individual poate avea acces la ele prin intermediul acestor ghiduri de învatare.

Raspunsurile la aceasta ipoteza sunt date în itemii 21, 22, 23, din chestionar si 16, 17, 18, 19 din ghidul de interviu.

Aceste întrebari vor sa identifice gradul în care studentii participa la propria lor formare (Fig.8), ce tehnici folosesc pentru a se informa si pentru a se cunoaste mai bine. Dorim sa aflam daca pentru ei este suficient ceea ce se învata în scoala despre cum sa înveti sau este nevoie de informare si formare continua si dupa terminarea scolii.

Consideram utila si studierea unr ghiduri de învatare autoreglatoare, acestea fiind un element al contributiei la autodezvoltarea capacitatilor, competetelor si aptitudinilor de învatare eficienta.

Contributia la propria formare

Figura 8

Cei mai multi contribuie la propria formare în masura relativa si în mare masura, însa în ceea ce priveste necesitatea studierii unor ghiduri pentru autoformare procentul cel mai mare îl au cei cu acord partial. Cu toate aceste cei mai multi considera ca ceea ce se învata în scoala este suficient doar pentru o perioada de timp Fig.9)

Studentii trebuie sa aiba o mare contributie la propria formare mai ales ca cei prezenti termina facultatea si deci vor trebui sa se descurce singuri. Un mod de a contribui la autoformare este sa studiezi ghiduri de învatare autoreglatoare, lucru pe care acestia îl aproba, întru-cât ajuta la pastrarea cunostintelor actuale, si la asimilarea altora noi. Desi sustin ca e importanta contributia profesorilor si a scolii ei mentioneaza ca la fel de important e interesul pe care îl dau ei pentru dezvoltarea lor, dar ca bazele pentru acest lucru se pun în scoala.

Itemul 19 din ghidul de interviu este ipotetic. Punându-se în situatia de a avea posibilitatea sa schimbe ceva în procesul lor de formare, vor iesi la iveala acele aspecte care nu au fost facute bine si care ar putea fi îndreptate. Printre exemplele date enumeram: modul în care am început sa învat, un interes mai mare, o mai mare solicitare a profesorilor pentru sfaturi

Contributia scolii la formarea pentru viata

Figura 9

Persoanele prezente la discutie au realizat un joc de rol, s-au imaginat într-o pozitie care are putere de decizie în cadrul facultatii si au specificate acele lucruri pe care ei le-ar schimba, cum ar fi: introducerea mai multor ore de practica, situatii de intercomunicare profesori-studenti, studierea unor lucruri importante, de la care sa ai satisfactie, introducerea unor domenii mai variate de practica pentru ca studentii sa stie spre ce sa se orienteze.

si acesta ipoteza se confirma, cu toate ca acorda o mare importanta scolii. Ei considera ca ceea ce învata în scoala este suficient pentru aputea face fata problemelor vietii. Tocmai de aceea scoala are rolul de a-l motiva pe student sa învete de a-l pregati pentru o învatare continua. Învatarea nu se termina odata cu încheierea anului scolar, ea trebuie sa existe mereu.

CONCLUZII

Lucrarea de fata a avut ca tema self-managementul învatarii. În încercarea de definire a acestei sintagme am pornit prin definirea termenilor care o compun, si anume învatare si management. Ambii termeni sunt complexi. Învatarea a fost foarte mult studiata si s-au formulat variate definitii si teorii, iar managemantul este un termen mai nou, dar care a început sa ia proportii în multe domenii.

În definirea sintagmei, studiind cercertarile facute pe baza ei, ne-am lovit de existenta multor denumiri acordate învatarii fara instructie. Fiecare teoretician a încercat sa explice si sa demonstreze mai bine sensul si semnificatiile învatarii individuale. Cercetarile referitoare la aceasta tema au început mai slabut, însa au început sa fie din ce în ce mai diversificate si sa ocupe un loc important pentru educarea tinerilor. Schimbarile care au loc în societate, marcate în special de explozia informationala, îi determina pe specialistii în educatie sa ia masuri pentru pregatirea tinerilor, pentru ca acestia sa poata face fata acestor schimbari continue. Ori aceasta pregatire presupune instrumentarea lor cu capacitati de autoreglare. Autodirijarea reprezinta libertatea individului legata de deciziile acestuia privind propriile nevoi de învatare, prioritatile în domeniul nevoilor si al interesului de a învata, motivatia obiectivelor învatarii, alegerea unor stiluri si strategii de învatare, evaluarea rezultatelor învatarii.

În primul capitol al lucrarii prezentam câteva teze si teorii elaborate pentru învatarea autoreglatoare. De-a lungul timpului s-au facut cercetari referitoare la: modul cum devenim autoreglatori, daca suntem asa din nastere sau daca suntem influentati de conditiile externe, ce anume contribuie la autoreglarea noastra, ce anume ne motiveaza sa învatam, cum se formeaza strategiile, cum sunt ele învatate de indivizi, cum pot fi îmbogatite sau schimbate, cum pot contribui profesorii la formarea elevilor, este învatarea autoreglatoare mai eficienta decât învatarea cu instructie?

În capitolul 2 al lucrarii am considerat necesara prezentarea strategiilor de învatare individuala. Deoarece spatiul nu ne-a permis nu au putut fi mentionate toate strategiile si nici dezbatute prea mult, însa am încercat sa surprindem a mare parte dintre acestea. Foarte multi teoreticieni sustin transmiterea la studenti în special a strategiilor de învatare. Clasificarea strategiilor este foarte complexa, incluzând strategii cognitive, metacognitive si metamotivationale, strategii de studiu, de management al resurselor.

Am facut si o clasificare a unor strategii mai noi, extrase din studiul prof. Ioan Neacsu, Învatarea academica independenta.

Asadar exista foarte multe metode care ne pot ajuta sa devenim mai buni în propria învatare, sa ne cunoastem mai bine, sa stim ce ne dorim si mai ales sa stim cum sa obtinem ceea ce ne dorim. Strategiile de învatare îl pot ajuta pe student sa creeze legaturi între cunostintele existente si noi continuturi, promoveaza auto-perfectionarea. Însa foarte importanta este si necesitatea crearii conditiilor pentru autoformare, pentru autocunoastere. Atfel individul îsi poate descoperi propriile posibilitati, capacitati de învatare dar si preferintele si necesitatile de învatare. Teoriile despre strategii trebuie unite cu teoriile despre propria competenta, efort si sarcini academice pentru a fi manifestate în învatarea autoreglatoare.

Din articolele studiate am observat existenta în cadrul universitatilor straine a modalitatilor de pregatire a studentilor pentru învatarea autodirijata, precum existenta unor cursuri în acest sens. Multe dintre articole dezbat si modalitati de implicare a profesorilor, de antrenare a lor pentru a folosi tehnici care sa vizeze învatarea autoreglatoare.

Cercetarea din lucrarea de fata are ca scop aflarea opiniilor studentilor vizavi de introducerea unui astfel de curs, descoperirea acelor aspecte care îi motiveaza în frecventarea lui. Deasemenea am încercat sa surprindem si o autoevaluare a capacitatilor lor de învatare individuala pentru a vedea stadiul în care se afla si modul în care ei contribuie la dezvoltarea lor, la pregatirea pentru a face fata situatiilor care apar de-a lungul vietii.

Metodele folosite pentru culegerea datelor de verificare a ipotezelor au fost chestionarul si focus-grupul.

În faza de prechestionare am aplicat cateva chestionare unor studenti de la faculatea de medicina. Foarte multe dintre întrebari nu au fost completate, deoarece studentii nu aveau foarte multe cunostinte despre ce înseamna învatarea auto-reglatoare si nu am putut afla foare multe informatii de la ei. Din pacate putinele cunostinte pe care le aveau despre învatarea autoreglatoare, despre strategii de învatare influenteaza foarte mult modul lor de învatare, iar metodele si tehnicile folosite erau limitate.

Am luat decizia sa aplicam chestionarele si focus grupul unor persoane care au mai multe informatii despre aceasta tema, studentilor din anul IV de la Facultatea de Psihologie si stiintele Educatiei. Totodata intentia noastra a fost cea de a-i pune în tema pe acesti studenti de posibilitatea realizarii unei schimbari în cadrul curricumului, deoarece odata cu terminarea facultatii poate unii dintre ei vor deveni specialisti în educatie si vor putea sustine aceste schimbari.

Cu ajutorul chestionarului si focus grupului am obtinut suficiente informatii pentru a verifica ipotezele cercetarii.

Focus grupurile reprezinta o solutie accesibila atât din perspectiva timpului necesar pentru obtinerea rezultatelor cât si a costurilor (mult mai mici decât în cazul altor demersuri de cercetare). Focus grupul ofera apoi informattii suficient de relevante prin comparatie cu alte metode de cercetare.

Acesta este conceput sa creeze si sa exploateze dinamica de grup si astfel sa faciliteze culegerea de insight-uri colective, pastrând însa preferintele individuale ale acestora. Obiectivul principal al focus grupului ca metoda de cercetare este deci dinamica de grup, respectiv extragerea de insight-uri care sunt greu de obtinut în absenta interactiunii de grup. Cu alte cuvinte focus grupul este o metoda eficienta de a avea acces la "de ce" - urile din spatele opiniilor exprimate de indivizi.

Metoda focus grupului ne-a dat posibilitatea sa afla mai multe informatii de la studenti, sa observam atitudinea lor, mimica si gestica din care se pot extrage multe informatii. Studentii s-au simtit bine pe parcursul discutiei, au fost spontani si lejeri în parerile formulate.

Au existat întrebari la care a fost nevoie de alte întrebari suplimentare pentru a se întelege mai bine cerinta. Totodata discutia a fost controlata în momentele când avea tendinta sa se îndeparteze de tema.

Limitele acestei metode sunt legate în primul rând de moderator, de experienta lui. Întru-cât nu exista experienta în moderarea focus grupului au existat mici scapari, în ceea ce priveste controlarea grupului. Au existat persoane care datorita nepotrivirii lor cu facultatea au avut numai pareri negative conduse de fapt de aceasta stare. Desemenea au existat întrebari la care se raspundea monosilabic, dar situatia a fost remendiata prin întrebari suplimentare care au încurajat participantii la discutie.

Aceasta metoda ne-a oferit mai multe informatii care în completare cu cele obtinute în urma chestionarului pot ca verifice ipotezele formulate în cadrul cercetarii.

Studentii au fost destul de deschisi la idea introducerii unui astfel de curs, însa au avut si comentarii referitoare la aceasta schimbare. În primul rând modul de predare al cursului. Unii dintre studenti considera ca stadiul în care se afla predarea în sistemul din România nu permite realizarea cu succes al unui astfel de curs. Acesta ar trebui sa promoveze noi modalitati de instruire, care sa se bazeze pe cerintele studentului, sa fie practice si utile si sa stimuleze interesul studentilor. Ei considera ca nu exista foarte multi profesori pregatiti pentru un astfel de curs.

Într-adevar cursul ar determina obtinerea unor performante mai mari în învatare datorita obiectivelor pe care le are: acela de a le transmite studentilor strategii de învatare, modalitati de utilizare si de schimbare a lor în caz de nereusita, tehnici de autocunoastere, de motivare, de control. Aceste calitati obtinute permit atât obtinerea performantelor pe parcursul anilor de studiu cât si dupa terminarea facultatii, de-a lungul întregii vieti.

Foarte multi studenti au subliniat necesitatea relizarii unui astfel de curs în anii mai mici ai scolaritatii, când se formeaza deprinderile de învatare.

Studentul care are mai multe teorii articulate despre strategiile învatarii efective, în mod constant are performante mai mari în învatare. Nu este atât de importanta folosirea unor strategii de învatare cât folosirea constienta a strategiei. Din rezultatele cercetarii am realizat ca exista strategii pe care studentii nu le folosesc constient si astfel nu pot fi îmbunatatite sau chiar schimbate în cazul în care nu sunt eficiente.

Cu toate ca subiectii considera ca au strategii de învatare independenta acest lucru nu se observa întru totul în exemplificarea acelora utilizate de ei. Repertoriul acestora este destul de restrâns si este necesara îmbogatirea lui, în special cu metode si tehnici noi de învatare care le-ar usura mult munca si i-ar pregati pentru situatii mai dificile.

Din raspunsurile lo 919j95j r am observat la unii o mica piedica în participarea lor la un astfel de curs, si anume aceea ca si-au format un stil propriu de învatare si nu mai au nevoie de alte îndrumari. Am putea spune ca este o piedica în calea dezvoltarii pe de o parte, pe de alta parte lipsa motivatiei sau chiar necunoasterea sau întelegerea gresita a obiectivelor acestui curs.

Tocmai de aceea trebuie sa ne referim si la aspectele care îi motiveaza pe studenti si ce ar putea reprezenta o piedica pentru participarea lor la curs. Ne-a interesat în primul rând daca o motivatie pozitiva o reprezinta existenta unor profesori specializati, din raspunsurile primite se confirma aceasta ipoteza. Am observat ca studentii se bazeaza foarte mult pe profesor, pe scoala si tocmai de aceea este important sa le fie oferit acest sprijin dar totodata sa fie si motivati pentru a contribui mai mult la propria formare. O sarcina care presupune multa pricepere si forta de convingere din partea profesorului este sa stimuleze interesul elevului pentru ceea ce face, pentru capacitatile pe care le dobândeste astfel. Cu cât cel ce se educa reuseste sa preia aupra lui o parte din ce în ce mai mare din ceea ce face educatorul, cu atât el se va afirma cu adevarat ca un subiect al educatiei, ca un participant activ si lucid la opera propriei sale formatii.

Un aspect al învatarii extrem de important este instrumentarea elevului pentru crearea si folosirea abilitatilor sale de gândire si rationament pentru a atinge diverse obiective ale unei învatari complexe. Studentul trebuie sprijinit sa-si diversifice repertoriul strategiilor de gândire, de rezolvare de probleme si învatare, reflecând asupra lor, observând strategiile altora, sau prin instruire directa.

Studentii sunt constienti si afirma faptul ca a avea strategii de învatare ne poate ajuta sa facem fata orcaror situatii de învatare, sa realizam trensferuri de cunostinte pentru asimilarea altora noi. Referitor la momontele când vor putea aplica aceste strategii ei nu au specificat doar locul de munca ci s-au referit la orice situatie.

Desi a fost idea unei singure persoane consideram ca este o idee interesanta, în special pentru ca studentii anchetati au specializarea în pedagogie, si anume aceea de a învata în cadrul cursului cum sa-i învatam pe altii cum sa învete, mai ales ca multe dintre persoanele care frecventeaza aceasta facultate sunt deja sau vor fi cadre didactice.

În ceea ce priveste importanta ghidurilor de învatare autoreglatoare, am observat ca studentii nu detin foarte multe informatii despre aceste ghiduri si prin urmare nici nu au studiat astfel de ghiduri. Totusi ar fi dispusi sa le studieze în momentul când au nevoie de un sprijin , în momente când scoala nu le mai poate oferi un astfel de sprijin. Asadar putem considera ca aceste ghiduri ar fi o continuare în formarea lor dupa ce termina scoala, confirmându-se astfel ipoteza care considera studierea acestor ghiduri ca o contributie la autoformarea indivizilor.

Concluzia pe care o tragem este faptul ca studentii au nevoie de mai multa pregatire si ca universitatea trebuie sa contribuie si mai mult la aceasta formare a studentilor.

A învata sa înveti constituie unul dintre obiectivele dificile si permanente ale întregii activitati scolare.

Majoritatea educatorilor afirma ca eforturile investite în studiu, ca învatare sistematica, si chiar calitatea stilurilor de învatare ale elevilor sunt inferioare rezultatelor obtinute de ei în scoala. Ineficienta studiului pare uneori evidenta si persistenta atât la elevi, cât si la studenti, fiind socotita una din cauzele primare ale ramânerilor în urma la învatatura. (I. Neacsu- Metode si tehnici de învatare eficienta).

Sensul educatiei moderne este de a transmite bazele si metodele autoformarii individului de autoeducare pentru o viata întreaga, de a transforma omul care e educat de altii în omul care se educa pe sine însusi.