Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload


Reconcilierea conceptualizarilor alternative - Comparare sociala si definire de sine: antecedentele invidiei si ale geloziei


Reconcilierea conceptualizarilor alternative - Comparare sociala si definire de sine: antecedentele invidiei si ale geloziei


Lipsa de consistenta a rezultatelor studiilor asupra corelatelor dispozitionale ale

invidiei si ale geloziei sau asupra sentimentelor asociate cu ele s-ar putea datora faptului ca situatiile care provoaca gelozia, provoaca si invidia. Cind un individ se compara cu altul si ajunge la concluzia ca este inferior, traieste sentimentul de invidie. Cind un rival ameninta relatia pe care individul o are cu o alta persoana, apare gelozia, caci individul anticipeaza pierderea relatiei, dar apare si invidia, caci el pune ceea ce se intimpla pe seama superioritatii rivalului sau. In acest sens, invidia este traita ca o parte a multor situatii ce provoaca gelozia. Sabini si Silver, autori a mai multor texte remarcabile asupra celor doua emotii, scriu: “Daca iubita mea fuge cu un alt barbat, voi fi gelos pe acesta. Pot fi, de asemenea, invidios pe el daca faptul ca mi-a sedus iubita ma face sa-mi dau seama de calitatile mele inferioare in raport cu ale lui” (Sabini si Silver, 1982, p. 15).



Aceasta relatie de la parte la intreg dintre invidie si gelozie scoate in evidenta procesele comune de comparare sociala din cele doua stari. Gelozia este intregul, invidia este partea. In invidie, evaluarea de sine este amenintata prin comparatiile sociale negative. In

gelozie regasim aceeasi amenintare, dar in contextul in care individul crede ca pierde o relatie importanta pentru el. Datorita acestor legaturi dintre invidie si gelozie, ele pot fi discutate impreuna.


Comparare sociala si definire de sine: antecedentele invidiei si ale geloziei

Salovey si Rodin (1983; 1984) au propus un model al invidiei si al geloziei bazat pe compararea sociala. Potrivit acestor autori, tipul de situatie de comparare sociala care

provoaca invidia sau gelozia este acela in care individul primeste un feed-back ce-i ameninta stima de sine. Feed-back-ul respectiv se afla in legatura cu o alta peroana care este similara subiectului. In plus, pentru ca sentimentul de invidie sau cel de gelozie sa apara, este necesar ca feed-back-ul sa fie relevant pentru individ, pe o dimnsiune a definirii de sine. Cind o astfel de situatie complexa de comparare ameninta o relatie stabila, apare gelozia. Altminteri,consecinta fireasca a unei asemenea situatii este invidia. In rindurile de mai jos, vom descrie cele trei conditii necesare ale acestor situatii de comparare:

a. feed-back-ul negativ;

b.domeniul relevant pentru definirea de sine

c. compararea cu un altul similar.

a. Feed-back-ul negativ

Putem dori ceea ce are o alta persoana sau putem deveni anxiosi cind exista amenintari la adresa unei relatii la care tinem, dar traim invidia sau gelozia numai daca caracteristicile sau comportamentul altuia ne ameninta evaluarea de sine. Invidia si gelozia apar atunci cind evaluarea de sine este afectata negativ de compararea sociala. Foarte periculoase par sa fie amenintarile la adresa stimei de sine rezultate din pierderea statusului social in comparatie cu alta persoana. Sabini si Silver au aratat ca individul incearca invidia atunci cind simte ca pozitia sa sociala se erodeaza. Comportamentele pe care le asociem cu invidia (de exemplu, a nega calitatile rivalului) pot avea la baza motivatia de a preveni pierderea unui anume status. Din nefericire, reactiile comportanmentale declansate de resimtirea invidiei ii fac mai rau persoanei. Intrucit o atribuire de invidie presupune ca eul persoanei a avut de suferit, a fi perceput ca invidious nu poate aduce nimic bun: persoana se simte inferioara in fata alteia si in plus lasa sa se vada ca este apasata de lucrul acesta. Este foarte probabil ca unui individ sa i se atribuie sentimente de invidie cind el intreprinde actiuni antisociale pentru a opri diminuarea evaluarii de sine: Intr-o astfel de situatie, daca persoana care este pe cale sa piarda statusul critica succesul altei persoane, incercind sa-l faca sa para mai putin important, sau chiar il submineaza, atunci ea este perceputa ca invidioasa. Silver si Sabini (1978) au testat astfel de ipoteze, cerind subiectilor sa urmareasca inregistrari video cu diade de actori ce-si descriu sccesul sau esecul la admiterea la facltatea de medicina. Citeva versiuni ale scenariului au fost construite in asa fel incit unul din actori

are succes, iar celalalt esec. Dupa ce urmareau filmul, subiectii trebuiau sa completeze un chestionar, raspunzind la intrebari cu privire la sentimentele actorilor unul fata de celalalt. In toate conditiile, subiectii au apreciat ca actorul care esuase il va invidia pe cel care reusise. De pilda, in versiunea standard a scenariului, 92% din subiecti fac o astfel de apreciere. Cind diferenta dintre performantele celor doi scade, aceasta apreciere se schimba. Cind actorul aflat in situatie de esec plinge, numai 55% din subiecti percep invidia. Cind ambii actori au aceeasi performanta, dar unul din ei se lauda, procentajul subiectilor care fac atribuire de invidie estede 59%, iar cind actorul care esuase isi exprima admiratia fata de cel care avusese succes, ponderea subiectilor care percep invidia coboara la 36%. Autorii au interpretat aceste rezultate aratind ca perceptia invidiei inseamna a recunoaste doi factori ai compararii sociale:

1. X are mai mult succes decit Y;

2. Y actioneaza nepotrivit, incercind sa ignore sau sa diminuezesuccesul lui X pentru a-si apara stima de sine amenintata.

b. Relevanta pentru eul persoanei a domeniului de feed-back

Indivizii prefera comparatii cu altii pe dimensiuni relevante sau centrale pentru

definitia lor de sine, desi aparitia invidiei sau a geloziei devine in acest caz probabila.

Comparatiile pe dimensiuni ce structureaza identitatea persoanei sunt mult mai edificatoare decit cele pe dimensiuni arbitrare sau secundare. Festinger (1954) a observat ca dimensiunile de comparatie pot pot varia dupa importanta lor pentru individ si ca dorinta de a obtine autoevaluari precise va fi resimtita mai acut pe dimensiuni importante. Abraham Tesser este psihologul social care a acorat cea mai mare atentie

consecintelor compararii pe dimesiunile definitiei de sine (Tesser, 1986; Tesser si Campbell, 1983). El a dezvoltat un model in care evaluarea de sine pozitiva este vazuta ca o motivatie fundamentala a individului. Ea este de obicei realizata prin doua procese: reflectarea si compararea. Reflectarea apare atunci cind succesele celor apropiati ne fac sa ne simtim bine: “ne reflectam in gloria lor” (Cialdini et al., 1976). In anumite conditii insa, performantele lor inalte pot ameninta evaluarile noastre de sine. Tesser considera ca astfel de situatii presupun compararea sociala. Variabila cardinala, ce determina daca succesul rudelor si prietenilor ne produce o stare de satisfactie (reflectare) sau are un efect opus (comparare) este relevanta succesului sau calitatilor personale ale celuilalt pentru definirea noastra de sine. Reflectarea se produce cind performanta lui are loc intr-un domeniu non-relevant pentru conceptul nostru de sine. Cind relevanta personala este mare, ne mentinem evaluarea de sine pozitiva, angajindune in alte comportamente, precum:

1. schimbarea definitiei de sine pentru a reduce relevanta performantei altuia;

2. reducerea interactiunilor si deci diminuarea importantei relatiei;

3.reevaluarea performantei celuilalt sau subminarea ei.

Astfel de cognitii si comportamente descrise de Tesser si colaboratorii sai se potrivesc cu reactiile din situatiile ce provoaca invidia sau gelozia. Suntem atrasi de altii care au success atita vreme cit performantele lor superioare se produc pe dimensiuni nerelevante pentru definirea noastra de sine. Ii invidiem insa pe cei ce au perfomante excelente in domeniile noastre de definire de sine, caci invidia apare cind evaluarea de sine este amenintata de performanta altuia. De asemenea, din gelozie incercam sa protejam acele aspecte ale personalitatii noastre care sunt foarte importante pentru mentinerea definitiei de sine si a evaluarii de sine (de exemplu, relatii apropiate, atribute). Pe de alta parte, il percepem pe altul ca fiind invidios ori gelos atunci cind neaga sau cauta sa diminueze meritele unei a treia persoane pentru a-si mentne stima de sine pozitiva. Un factor important al invidiei si al geloziei, din acest punct de vedere, il constituie discrepanta dintre aprecierile actuale si cele ideale ale persoanei pe atributele esentiale pentru definirea de sine. Discrepantele mari dintre real si ideal sunt in legatura cu o evaluare de sine slaba. Atit marimea discrepantei, cit si evaluarea de sine negativa faciliteaza aparitia invidiei si a geloziei. Efectul lor combinat este foarte puternic pe dimensiunile importante pentru definire. Cel mai bun predictor al invidiei intr-un domeniu este importanta domeniului pentru eul individului. De exemplu, un subiect cu o discrepanta foarte mare in ceea ce priveste bunastarea reala si cea ideala, care considera bunastarea foarte importanta pentru definirea de sine, va fi foarte invidios daca vecinul sau se va imbogati peste noapte; in aceeasi masura, el se va arata foarte gelos daca sotia sa va flirta cu un barbat bogat la o petrecere (mai gelos decit daca sotia sa ar fi acordat atentie unui barbat frumos sau unuia foarte spiritual).

c. Similaritatea celuilalt

Similaritatea a preocupat cu deosebire pe teoreticienii compararii sociale. Festinger (1954) a aratat ca, in general, comparatiile cu celalalt devin mai probabile cind celalalt este similar cu subiectul in termeni de abilitati sau atitudini. Oricum, utilitatea comparatiei pentru subiect creste cind celalalt similar este luat drept termen de comparatie si este foarte redusa cind exista o disimilaritate extrema. Indivizii sunt sensibili la comparatiile cu altii ale carorcaracteristici similare sunt relevante pentru domeniile lor de definire. Am mentionat deja ca Tesser (1986) considera ca relatiile apropiate cu ceilati cu care ne comparam sunt o conditie importanta pentru ca feed-back-ul relevant pentru eu sa aiba un impact asupra evaluarii desine; iar ceilalti ne devin apropiati tocmai pentru ca ne sunt similari. Dakin si Arrowood (1981) au examinat conditiile situationale in care indivizii se angajeaza in tipuri diferite de comparare sociala, precum competitia sau colaborarea. Ei au facut ipoteza ca situatia de competitie (si, probail, invidia) apare atunci cind indivizii sunt aproximativ similari in ceea ce priveste abilitatea si cind unul din ei are mai mult succes in sarcina decit celalalt. Subiectilor li se cerea sa evolueze cite doi intr-o sarcina in care se masura timpul de reactie si in care se ofereau feed-back-uri false privind succesul sau esecul participantilor. Asa cum se anticipase, tendintele competitive au fost legate de similaritatea perceputa a abilitatii. Competitia a fost mai intensa intre subiectii apropiati ca nivel al capacitatii. De asemenea, a aparut o tendinta spre competitie cind subiectii s-au comparat cu altii ce le erau superiori. “Competitia este mai mare cind P si O sunt similari, iar P pierde” (Dakin si Arrowood, 1981, p. 105).

Cercetarile din domeniul compararii sociale au cautat sa stabileasca daca compararea este motivata de dorinta de a fi similar altora sau de a-i intrece. Potrivit lui Festinger (1954), in culturile occidentale indivizii nu numai ca incearca, prin comparatii, sa se auto-evalueze, dar cauta sa-i depaseasca pe altii. Oarecum in legatura cu aceasta, toreticienii din sfera emotiilor fac distinctia dintre pizma (coveting) si invidie. Pizma este dorinta intensa de a avea ceea ce au altii similari. In invidie, resentimentul ca altul are ceea ce are se combina cu dorinta de a avea lucrul sau adjectivul respectiv pentru sine si cu dorinta ca celalalt sa piarda ceea ce are. Daca il invidiem pe colegul nostru care este stralucit ca student, aceasta inseamna ca dorim sa fim la fel de inteligenti ca el, dar in acelasi timp, ca el sa nu mai fie atit de inteligent. Invidia este legata de aceasta tendinta de a-l priva pe celalalt de ceea ce are, nu numai de tendinta de a dobindi calitati perfecte sau lucruri rivnite. Individul vrea sa aiba mai mult, dar in acelasi timp, vrea ca celalat sa aiba mai putin. S-a demonstrat ca cei ce traiesc invidia pot simula mental mai bine pierderea de catre celalalt a atributului sau a lucrului dorit, astfel incit ei pot sa-si imagineze transferul acestui atribut sau lucru catre ei insisi. Un scop important al persoanei invidioase ar putea fi acela de a fi distinct si nu similar cu ceilalti, intrucit similaritatea poate fi inteleasa ca mediocritate.



Pornind de la o analiza asemanatoare celei rezumate in paginile anterioare, Salovey si Rodin (1984) au facut ipoteza ca invidia va apare in situatiile in care sunt intrunite trei conditii:

1. informatia negativa despre sine;

2. relevanta acestei informatii pentru autodefinire;

3. similaritatea cu persoana ce serveste ca termen de comparatie.

In aceste conditii subiectii vor resimti o amenintare la evaluarea de sine pozitiva si se vor angaja in comportamente destinate sa apere si sa mentina evaluarea de sine pozitiva. Intr-un experiment realizat pentru a examina aceste antecedente ale invidiei, subiectii au fost facuti sa creada ca cercetatorii sunt interesati de optiunile lor profesionale si de personlitatea lor. Dupa ce au completat un inventar de personalitate, li s-a oferit un feed-back fals cu privire la sansele lor in profesiunea pentru care manifestau interes sau in alta. Asadar, feed-back-ul negativ privea aptitudini care erau sau nu relevante pentru definirea de sine. Apoi subiectii erau facuti sa creada ca vor intilni un alt student, pe care psihologii il creditau cu mari sanse de a reusi in profesiunea aleasa. In functie de conditia experimentala, profesiunea aleasa de acesta era aceeasi cu cea aleasa de subiect ori diferita. Ca masuri dependente, subiectilor li se cerea sa il aprecieze pe celalalt pe mai multe dimensiuni, dupa ce citisera un eseu redactat de acesta. Rezultatele au aratat ca indivizii manifesta mai multa invidie cind primesc feed-backul

negativ relavant pentru ei si apoi cred ca vor interactiona cu un altul similar cu ei (student ce tinde spre aceeasi cariera), dar care este mult mai inzestrat pentru profesiunea aleasa. Subiectii asteapta intilnirea cu celalalt cu sentimente de anxietate si depresie. Situatia aceasta are un impact puternic asupra comportamentului: ei nu ar vrea in nici un caz sa fie prieteni cu aceasta persoana si o discrimineaza in chestionarulcu privire la trasaturile ei apreciate pe baza eseului. Astfel de comportamente servesc de fapt la negarea meritelor persoanei de comparatie, la contestarea statusului ei si la reducerea poibilitatii ca ea sa fie vazuta ca o sursa relevanta de feed-back in comparatia sociala.



Document Info


Accesari: 804
Apreciat: hand icon

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2024 )