Relatia Psihologiei educatiei cu alte stiinte socioumane
Fiind o disciplina de granita intre psihologic si educativ, psihologia educatiei se afla in conexiune atat cu stiintele psihologice, cat si cu cele educative. 949e43j Iata cateva exemplificari:
psihopedagogie speciala deseori profesorul se intalneste cu fenomene de supradotare, de accelerare sau retardare a dezvoltarii, cauzate genetoic sau datoarate mediilor diferentiate. Evident, nu numai studiile care necesita remedieri sau profilaxii, ci mai ales alternativele educative edecvate copiilor supradotati sunt studiate de psihologia educatiei, fapt ce constituie un argument pentru relatia dintre psihologia educatiei si psihopedagogia speciala si diferentiala;
psihologia sociala este subdomeniul psihologiei generale care studiaza comportamentul individual in context social, identificand si descifrand cauzele si natura comportamentului in situatii sociale. Astfel ca, psihologia sociala abordeaza doua aspecte: impactul social asupra comportamentului individual si aporturile personale in initierea si cristalizarea unor fapte sociale. Si in acest context nu vorbim despre educatie fara a exista cineva care educa si de cineva care este educat, referindu-ne asadar la grupurile umane in contexte sociale (familia, scoala, grupul de prieteni sau de munca, grup sportiv etc.). Psihologia educatiei se preocupa si de problemele de ordin psihic generate de mediul de apartenenta al elevilor, de conditiile familiale, de vecinatate, de ambianta culturala fiind astfel in conexiune cu problemele studiate de psihologia sociala;
- psihologia varstelor - este disciplina din cadrul psihologiei generale care investigheaza modificarile psihologice care survin in viata individului, de la nastere pana la moarte; Psihologia educatiei ne spune care este scopul educatiei, finalitatea educatiei, laturile educatiei si care sunt metodele si mijloacele de instruire si educare specifice fiecarei etape de varsta. psihologia educatiei studiaza problemele ce tin de dezvoltarea psihica a elevilor, de particularitatile lor psihoindividuale, dar si de caracteristicile grupale ale diferitelor varste, ceea ce demonstreaza relatia dintre psihologia educatiei si psihologia varstelor.
Psihologia educatiei nu poate fi insa rupta de psihologia scolara, de problemele propriu-zise ale invatarii scoalre, ale asimilarii cunostintelor si formarii operatiilor mentale, ale stabilirii erorilor tipice ale elevilor din cadrul diferitelor obiecte de studiu, precum si de solutionarea diferitelor dificultati si erori; problemele de evaluare a rezultatelor invatarii, de asigurare a invatarii eficiente a unor tehnici si procedee de actiune practica.
Subiectul psihologiei educatiei nu este deci numai elevul, ci subiectul uman care se afla nu numai sub influenta invatarii scolare, a invatarii in general, cat mai ales sub influenta orientarilor actuale si de perspectiva ale educatiei permanente.
|
