Delincventa
Relatia frustrare agresivitate
Sunt autori care considera ca manifestarile delincvente sunt rezultatele capacitatii reduse de depasire a situatiilor de frustrare. Starea de frustrare este generata de un obstacol sau o bariera sociala ce poate fi o situatie sau o variabila a unui context social care blocheaza omul in actiunea sa de satisfacere a necesitatilor gen nevoi- interese- aspiratii intr-o stare de normalitate. Frustrarea se manifesta pe plan afectiv prin tensiuni interioare sporite care ii orienteaza comportamentul pentru satisfacerea necesitatilor prin mijloace indezirabile, nocive social. Capacitatea omului de a transcede o situatie de frutrare fara a reactiona inadecvat a fost definita toleranta la frustrare. Toleranta la frustrare poate actiona ca un element benefic, stimulator, mobilizator, dar si distructiv in realizarea evaluarilor, proiectelor si scopurilor dezirabile social. Strans legat de conceptul de frustrare se considera a fi cel de agresivitate. Agresi 424f52e vitatea la om, neclarificata pana in prezent este considerata ca o componenta esentiala, normala a personalitatii care poate fi canalizata, deturnata sau abatuta pana in momentul in care scapa de sub controlul ratiunii. Majoritatea specialistilor considera ca agresivitatea este un raspuns sau un contraraspuns la o excitatie sau frustrare. Aceasta apare ca o necesitate la om fiind un instinct pentru satisfacerea anumitor nevoi cum ar fi foamea, apararea, sexualitatea. Problema relatiei frustrare- agresivitate poate fi analizata pe urmatoarele planuri (ipoteze de lucru in cercetare):
frustrarea poate sa nu declanseze automat un comportament agresiv si genereaza mai degraba o stare de anxietate si de tensiune afectiva care in functie de mecanismele interne de autoreglare poate declansa sau nu reactia agresiva.
Frustrarea determinata de mediul ambiant cum ar fi familie dezorganizata, parinti bolnavi/alcooloci/violenti etc, si de mediul social care nu ofera posibilitati de satisfacere a necesitatilor ( cum ar fi normarea juridica deficitara, administrare si motivare sociala nebenefice oamenilor). Aceste determinari ale starii de frustrare pot sau nu sa genereze comportamente delincvente.
Nu orice comportament agresiv este generat de frustrari- evidentierea patologiilor generale ca surse ale unui comportament delincvent- epilepsiile, psihozele paranoide, schizofreniile cu delir de urmarire.
Pentru a concluziona ca agresivitatea nu poate sa fie un indicator de evaluare al comportamentului delincvent ci mai degraba o confruntare intre om si mediul social prin manifestarea de atitudini, opinii, credinte, in scopul dobandirii unui status social sau satisfacerea unor necesitati pentru o buna functionalitate in social. In acest context, pentru a stabili daca frustrarea este sursa de delinventa este necesar sa se realizeze studii avand in vedere relatia frustrare- agresivitate- delincventa. Pornind de la analiza genezei frustrarii si agresivitatii, specialistii introduc si conceptul de disonanta cognitiva si afectiva. Conceptul este definit ca fiind un element ce intervine atunci cand este incalcata, impiedicata sau nerealizata o necesitate legitima a omului, ceea ce conduce la aparitia unor stari tensionale si conflictuale intre el si mediul sau socializator. De exemplu primul grup de socializare in care intra orice copil sau adolescent este familia care ii ofera satisfacerea nevoilor de subzistenta, educatie, securitate emotionala si furnizeaza modele dezirabile de reusita. Exista insa familii caracterizate prin procese dezorganizante tensionale si in care lipsa de siguranta, anxietatea creata de perturbarea relatiilor dintre parinti si copil sau de conflictele dintre parinti favorizeaza stari tensionale, de violenta, manifestari de instabilitate si impulsivitate. Teoria rezistentei la frustrare demonstraza ca mecanismele frustrarii si agresivitatii nu sunt in relatie cauzala liniara in generarea delinventei. Se releva ca delincventa este mediata de numeroase alte variabile intermediare.
Teoria asocierilor diferentiale
Aceasta teorie incearca sa explice geneza delincventei si pleaca de la premiza ca in societate comportamentul delincvent este alcatuit atat din elemente care intra in joc in momentul comiterii faptei ( circumstantele si imprejurarile sociale, economice si culturale), cat si de elementele care au influentat anterior viata delincventului. Pentru explicarea ipotezei se constata ca in viata sociala oamenii se confrunta cu modele de comportament pozitive/conformiste, dar si cu modele de comportament negative /nonconformiste. Aceste doua genuri de comportamente nu se trensmit pe cale ereditara, nici nu se imita ci se invata in cadrul proceselor de comunicare si relationare sociala intre oameni si grupurile sociale. Modalitatile de comunicare se realizeaza atat verbal cat si comportamental si se transmit altor persoane prin exemplul personal sau de grup. Prin urmare, comportamentul delincvent nu se dobandeste printr-un simplu proces de comunicare sau imitatie ci prin invatarea si operationalizarea tehnicilor si procedeelor de comitere a delictelor. Astfel ca, prin repetare, delincventul realizeaza un modus operandi propriu. Asa se explica ˝specializarea unor delincventi in comiterea furturilor din locuinta, din masini etc.
Un alt reper de analiza din teoria asocierilor diferentiale il reprezinta organizarea diferentiala a grupurilor sociale care genereaza neechivalente in receptarea, cunoasterea si constientizarea tuturor normelor si valorilor sociale de catre toti oamenii. Din acest motiv pot sa apara conflicte intre diferite norme/valori sociale astfel ca un om se poate afla in fata unor reguli de conduita mai mult sau mai putin divergente, unele fiind acceptate, altele fiind respinse de diferite grupuri sociale cu care el vine in contact . De aceea desi omul realizeaza care din conduite sunt benefice sau nebenefice prin asociatie diferentiala va invata si asimila pe cele apartinand grupului cu care vine in contact sau pe cele ale grupului considerat ca fiind favorabil indeplinirii sau satisfacerii nevoilor, intereselor sau aspiratiilor sale. Asa se explica apartenenta unor oameni la organizatii, la asocierea in comiterea infractiunii.
Daca in prima interpretare sistemul de referinta privitor la comportamentul omului sunt modalitatile de receptare al aceluiasi sistem de norme si valori, in a doua interpretare evaluarea comportamentului are sisteme de referinta, norme/valori sociale diferite si aflate in conflict. Ambele interpretari au in vedere modele de comportament care satisfac anume gen de necesitati.
Concluzia este ca asocierea unui om la unul su altul din cele doua grupuri conformiste (nondelincvente) sau nonconformiste (delincvente) reprezinta momentul cel mai important de care depinde evolutia comportamentelor sau devenirea omului. In mod frecvent omul se pozitioneaza in grupuri unde comportamentul este orientat in modalitati care ii satisfac necesitati, inlaturand posibilitatea consecintelor distructive, nebenefice pentru devenirea omului. Avand in vedere evaluarea comportamentului uman raportat la un sistem normativ existent si impus se poate sustine conform teoriei ca acei oameni care se vor asocia (de unde si denumirea de asociere diferentiala) grupurile care respecta normele legale nefiind in contact cu modelele delincvente se vor adapta mai usor in societatea bazata pe consens, evintand cariera delincventa.
Alte repere pe care le ofera teoria asociatiiloe diferentiale se refera la frecventa, durata si intensitatea acestora care ofera omului posibilitatea de a alege, de a invata intre comportamentele conformiste si comportamentele nonconformiste. Aceasta optiune incepe inca din copilarie si dureaza pe tot parcursul vietii. Omul se confrunta in existenta sa, in devenirea sa cu discontinuitati iar discontinuitatile il deteremina la asociere pentru un grup social sau altul, functie de competenta lui de interpretare, de a-si gestiona discontinuitatile in diferite contexte sociale. Identificarea de posibilitati benefice existentei sale e in functie de cum rezolva discontinuitatile, pentru a-si satisface genul de necesitati ce ii intretin existenta biotica si sociala. Teoria asocierii diferentiale apartine teoriilor transmisiei culturale si se considera ca socializarea explica fundamental geneza delincventei. In consecinta comportamentul delincvent se invata prin intermediul socializarii, omul preluand modele si norme care ii induc opinii, atitudini, credinte, prejudecati, convingeri nocive social. Receptarea si perceptia modelelor de comportare se constientizeaza prin invatare sub presiunea grupului in care omul este pozitionat dar si sub presiunea satisfacerii necesitatilor interioare, pe plan afectiv, sexual, estetic si operational.
[sistem de referinta/norme/valori→ esential in cercetare]
|
