Relatiile dintre constient si inconstient
Cele trei niveluri de organizare ale psihicului au propriile continuturi-mecanisme si legitati de aceea nu pot fi reduse unele la altele. La o prima studiere a celor doar niveluri const 343g624d ient-inconstient s-ar spune ca ele actioneaza sau functioneaza independent unele de altele.
În abordarea sistemica, între constient si inconstient exista relatii dinamice de interactiune si interdependenta în ambele sensuri. În sens ascendent cele trei niveluri deriva unele din altele, în sens descendent se moduleaza evolutiv unele pe altele. Potrivit acestui principiu, un nivel inferior se subordoneaza nivelului superior, iar pe masura ce se trece de la nivelul inferior la cel superior, functia de reglare globala, supraordonata care consta în relationarea eficienta a sistemului cu mediul este preluata de nivelul superior, în timp ce nivelul inferior îsi îngusteaza sfera de actiune (Mihai Golu, 1994). Din punct de vedere genetic inconstientul preceda constientul si reprezinta baza constituirii acestuia. Jung considera constientul o "emanatie si creatie a inconstientului profund. Ea se naste în fiecare zi dupa somn si seamana cu un copil". Pâna la un an inconstientul este mecanismul care domina organizarea si reglarea organismului, ca si modul de relationare a copilului cu lumea. Cu timpul, nivelul ierarhic superior pe masura ce se dezvolta se va impune constant si pregnant iar inconstientul va avea un rol functional subordonat efectuând unele "reglari subsistemice". Pentru a întelege si mai bine relatiile de interactiune dintre constient si inconstient, ne putem imagina o axa bipolara cu un pol plasat la limita inferioara (inconstientul) si unul aflat la limita superioara (constientul); între cei doi poli, pe axa se vor evidentia diferitele moduri de interactiune între cele doua sfere ale psihicului (Mihai Golu, 1994). Cu cât ne apropiem mai mult de unul din cei doi poli, cu atât se impune cu mai multa putere dominanta specifica acelui nivel.
Se apreciaza ca între constient si inconstient exista trei tipuri de relatii:
relatii circulare (constau în faptul ca oricare din activitatile mintale începute în constient pot trece în inconstient unde este posibila gasirea unei solutii, apoi o parte din continuturi trec din nou în constient);
relatii de subordonare integrativa (presupun dominarea unuia dintre niveluri de catre celalalt). Relatiile de subordonare integrativa pot fi de doua tipuri: dominarea inconstientului de catre constient si dominarea constientului de catre inconstient. Dominarea de catre inconstient a constientului apare în starile de afect, de transa creatoare sau în starile patologice în care inconstientul devine principalul reglator al conduitei. În cazul dominarii inconstientului de catre constient vorbim de "înaltarea omului", în cel de al doilea caz vorbim de procesul de degradare, regresie.
relatii de echilibrare (specifice starilor psihice de atipire, reverie, spontaneitate, contemplatie în care individul nu este nici total constient nici inconstient).
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
ZLATE, M., (2000), Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iasi.
LECTURI SUPLIMENTARE
ALLPORT, G.W., (1991), Structura si dezvoltarea personalitatii, EDP, Bucuresti, pp.148-170
FERNANDEZ-ZOILA (1996), Freud si psihanalizele, Ed.Humanitas, Bucuresti
MÂNZAT, I. (1994), Istoria universala a psihologiei, Univ.T.Maiorescu, Bucuresti
LAPLANCHE, J.; PONTALIS, J.B. (1994), Vocabularul psihanalizei, Ed.Humanitas, Bucuresti
PREDESCU, V. (1989), Psihiatrie, Editura Medicala, Bucuresti.
|
