Repere psihogeneiice sl psihodinamice ale dezvoltarii

Repere psihogene ice sl psihodinamice ale dezvoltarii

Fara a fi singura perspectiva asupra structurarii devenirii psihice, promo­torii dezvoltarii de tip stadial sunt cei mai numerosi, fiind, prin teoriile lor, adepti mai ales ai modelului organicist sau interactionist (anterior prezentate).

PERSONALITATEA ELEVULUI

2.1. Stadialitatea. Consideratii generale

Ca si alte teme ale psihologiei scolare sau a dezvoltarii, problematica sta-dialitatii are la ora actuala un caracter deschis. Desi nu este deloc o problema noua pentru cercetarea psihologica, prin complexitatea sa, ea ramâne în atentia investigatiei psihologice si rezultatele ce vor aparea pot schimba datele actuale. Dintre aspectele multiple ale acestei problematici se retin:

o mai mare concordanta între autori în acceptarea continutului psihic al fiecarui stadiu al dezvoltarii (dimensiunea descriptiva a cunoasterii), decât în precizarea cauzelor si mecanismelor care sustin acest continut (dimen­siunea explicativa a cunoasterii);

JPŁ?^zenŁ^a stadialitatii atât în ahordareajtenetic;a: (longitudinala) a vietii psihice,

deci la nivelul procesualitatii psihice (cognitive.^ afective, moral-sociale?-^ actionate etc.) - STADII GENETICE, câl^iri^erspectivele transversale^ . interesante de^ unitatea diverselor aspecte ale vietii psihice într-o etapa

^Mme'-"slrAm"M"'vĂRSTA^I..... .......- -.....^~~-~-_r j.

decalajul existent între cele doua planuri, atât timp cât un stadiu de vârsta poate~icuprinde" aspecte' ce~tirrde doua stadii genetice diferite ale aceleiasi procesualitati psihice. Ca urmare, stadiul de vârsta nu este identic si nici nu se suprapune cu sta^îile~genetice ale diverselor procese psihice;

decalajul dintre diversele stadii genetice ale proceselor psihice, datorat ritmurilor diferite de dezvoltare. Ca urmare, la o vârsta data, un individ poate fi într-un stadiu genetic adult, din perspectiva maturizarii procesului psihic respectiv, dar în stadii în curs de maturizare pentru alte dimensiuni psihice (exemplu : situatia decalata a maturizarii cognitive, afective si morale la vârsta adolescentei). Deci, vârsta cronologica nu corespunde totdeauna cu vârsta biologica si nici cu cea psihica, iar cea din urma poate fi diferita, pentru aspecte psihice diferite, chiar daca momentul cronologic (19 ani) este acelasi; modalitatile de definire a stadiului genetic si a stadiului de vârsta sunt diferite. Prima comporta reunirea unui ansamblu de conditii, a doua, un ansamblu de caracteristici, generate de anumite dominante;

stadiul, în perspectiva genetica, presupune :

a) ordinea diverselor achizitii este neschimbata. Spre exemplu, conser­varea volumului este achizitionata totdeauna dupa cea a greutatii sau, în adolescenta, afilierea homofila (covârstnicii de acelasi sex) o precede pe cea heterofila (cei de sex opus) etc. ;

b) exista o structura proprie stadiului si nu doar o juxtapunere de pro­prietati ;

c) aceasta structura reconverteste achizitiile anterioare care nu dispar, ci se manifesta doar în alta forma, iar în situatii regresive pot aparea din nou;

PSIHOLOGIE sCOLARA

d) fiecare stadiu comporta un moment de pregatire si unul de închegare ;

e) fiecare stadiu reprezinta un moment de echilibru al vietii psihice, echilibru însa relativ, care contine în sine germenii trecerii Ia un nou stadiu;

dificultatea de a opera cu stadialitatea genetica pe parcursul întregii vieti, fapt care nu apare în cazul stadialitatii de vârsta - numita si stadialitate psihodinamica. Altfel spus, stadialitatea psihodinamica este mai operanta din perspectiva prezentarii dezvoltarii psihice pe durata vietii decât stadia­litatea psihogentica;

între autori se constata o mare convergenta în precizarea stadiilor psiho-dinamice ale ciclului vietii, în timp ce în privinta criteriilor periodizarii si a limitelor cronologice ale stadiilor si substadiilor parerile sunt mult mai diverse;

de regula, referitor la reperele cronologice, ele tind sa fie diferite la autori diferiti, mai ales dupa depasirea stadiilor de crestere (copilarie, adolescenta);

ordinea stadiilor psihogenetice si psihodinamice este considerata aceeasi, diferite fiind însa reperele cronologice, forma, intensitatea si durata lor;

atât stadialitatea genetica, cât si cea dinamica sunt la rândul lor subdivizate în substadii, etape etc.;

exista o optica diferita de abordare a stadialitatii psihodinamice (de vârsta) între scoala franceza, preocupata excesiv de aceasta problema si litera­tura anglo-saxona, care o trateaza pragmatic: delimitari conventionale! (Papalia, D., Wendkos Olds, S., 1986).

Din ratiuni didactice, vom folosi pentru prezentarea dezvoltarii psiho­genetice mai ales conceptul de stadiu, iar pentru prezentarea dezvoltarii psihodinamice, conceptul de perioada (vârsta, etapa etc).

2.2. Stadialitatea cognitiva (J. Piaget), morala (L. Kohiberg) si psihosociala (E. Erikson)

J. Piaget, dupa cum se stie, s-a ocupat prin excelenta de dimensiune; cognitiva a vietii psihice. Modelul explicativ, pe care 1-a propus în urm; cercetarilor interdisciplinare ale scolii de la Geneva, este bine cunoscut dii lucrarile autorului, fiind larg prezentat si în literatura psihologica româneas ca. Este de mult intrat s! în circuitul literaturii didactice. Ca urmare, prezent revenire nu face o analiza de detaliu, fiind doar o schita generala, orientativa J. Piaget a expus sistemul stadiilor dezvoltarii cognitive în mai multe repriz (1930, 1937, 1947, 1948, 1950, 1952, 1955²). Aceasta explica de ce si pre luarile în literatura româneasca prezinta diferente.

2. Versiunea definitiva a autorului verifica cei mai bine ce!e cinci criterii definitorii pentî acceptiunea pe care o confera conceptului de stadiu genetic. Desi prezenta în une:

PERSONALITATEA ELEVULUI

Ontogeneza cognitiva, mai ales sub aspectul procesualitatii de tip logico--matemaîic - aspect care 1-a interesat predilect pe Piaget -, se prezinta ca succesiune de stadii.

Stadiul senzorio-moîor (0-2 ani³). Asa cum indica chiar denumirea sa, acest stadiu corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatilor senzoriale si motorii ale copilului. Principalul "instrument" psihic al adaptarii la realitate este schema senzorio-moiorie⁴, în timp ce principala "achizitie" este per­manenta obiectului⁵. Inteligenta, care începe sa se manifeste cu evidenta în conduitele copilului spre sfârsitul primului an de viata, are la baza mobi­lizarea schemelor senzorio-motorii si coordonarea lor pâna la gasirea alterna­tivei eficiente. Spre exemplu, copilul care, pentru a-si apropia un obiect la care nu ajunge, dupa câteva tentative nereusite, va gasi solutia tragând suportul pe care sta obiectul - "conduita suportului", act inteligent, clar sistematizat. Aceasta inteligenta ramâne însa legata de actiunea efectiva a copilului, fiind pur practica. La sfârsitul celui de al doilea an, o data cu maturizarea reprezentarii ca proces psihic începe sa se manifeste posibilitatea combinarii mintale a schemelor. Este punctul din care se desprinde, evident în faza incipienta, inteligenta de actiune. Apar forme ale inteligentei sim­bolice. (Spre exemplu, copilul care, pentru a anula mobilitatea unui carucior, dupa un timp de "cugetare", îl introduce în spatiul delimitat de canapea si perete, fixându-1. Solutia acestei "probleme" practice este mintala deoarece nu a gasit-o tatonând efectiv, si nici învatând din erorile succesive.

Perioada preoperaîorie⁶ (2-778 ani). Este o etapa pregatitoare pentru stadiul urmator, dar care merita urmarita de sine statator pentru importanta princi­palei sale achizitii. Ea se centreaza în jurul functiei semiotice (sau simbolice),

manuale (Bideaud, J., s.a., 1993, Neculau, A., s.a., 1994) aceasta versiune nu are înca aceeasi popularitate cu variantele traditionale, mai operante, ceea ce explica si optiunea care ghideaza prezentarea de fata.

Ca în orice stadialitate, reperele cronologice sunt orientative, nu normative.

Conceptul de permanenta a obiectului defineste capacitatea copilului de a-si reprezenta obiectele si în absenta lor. Ca semnificatie ontologica, aceasta achizitie indica faptul ca, între nonprezenta si nonexistenta, nu mai apare semnul de egalitate. Copilul le distinge acum. Obiectele absente continua sa existe.

Conceptul desemneaza structura care organizeaza actiunea primara a copilului. Ea are un segment perceptiv senzorial (declansator) si unul motric de raspuns. Schema senzorio--motorie are proprietatea ca se generalizeaza si este transferabila la actiuni analoge sau asemanatoare (suptul, apucarea, deschiderea unei cutii, cautarea si gasirea unui obiect etc. se desfasoara algoritmic, conform schemelor senzorio-motorii incorporate).

Este mai potrivit termenul de perioada (sau stadiu de vârsta - vezi discutia de la punctul 2.1) deoarece etapa aceasta nu verifica, în totalitate, cele cinci criterii definitorii pentru un stadiu genetic. în ultima varianta piagetiana a stadiilor ea este, de altfel, cuplata cu stadiul urmator, pentru care apare ca perioada de acumulari necesare unui nou echilibru al structurilor cognitive. Astfel, al doilea stadiu piagetian - în varianta amintita - (1955) este cel preoperational si operational concret (2-11/12 ani).

PSIHOLOGIE sCOLARĂ

care constituie o premisa obligatorie - prin functionalitatea ei psihologica: interiorizarea actiunii, în "mentalizarea" acesteia. Pentru a ajunge la ope­ratie mintala (actiune interiorizata, reversibila si structurata) este necesar pentru copil sa poata si sa învete sa exprime o realitate semnificata (obiect, persoana, situatie etc.) cu ajutorul unui substitut evocator (semnificantul: cuvânt, desen, comportament, imagine mintala). Tocmai acest lucru se întâmpla în perioada în care jocul simbolic, desenul si mai ales limbajul apar si se consolideaza ca principal "material" al constructiei psihice cognitive. Caracterul predominant intuitiv al cunoasterii face ca, ia aceasta vârsta, copilul sa ramâna prizonierul propriului sau punct de vedere (egocentrism) si, plastic exprimat, sa gândeasca ceea ce vede. Abia începând din stadiul urmator se poate produce inversarea, semn al aparitiei structurilor logice: sa vada ceea ce gândeste (exemplu: pus în fata evaluarii egalitatii unui kilogram de cuie, comparativ cu unul de pene, prescolarul, "furat" de aparenta - diferenta de marime dintre cele doua - va opta pentru al doilea, nesesizând si chiar neacceptând egalitatea pe care i-o arata cântarul).

Stadiul operatiilor concrete (7/8-11/12 ani). Mobilitatea crescuta a struc­turilor mintale permite copilului luarea în considerare a diversitatii punctelor de vedere. Faptul se datoreaza cristalizarii operatiilor mintale, care au la baza achizitia reversibilitatii. Copilul poate de acum concepe ca fiecarei actiuni îi corespunde o actiune inversa care permite revenirea la starea anterioara. în baza operationalitatii crescânde a gândirii, pasul spre logicitate este facut si prin extinderea capacitatii de conservare a invariantilor⁷. Aceasta achizitie permite saltul de la gândirea de tip functional la cea de tip categorial.

Ceea ce diferentiaza acest prim stadiu logic de urmatorul este faptul ca operatiile mintale ramân dependente si limitate de continutul pe care îl pot prelucra: materialul concret. De aici si caracterul doar categorial-concret (notional) al gândirii scolarului mic.

Abia stadiul urmator va completa si desavârsi procesualitatea cognitiva prin aparitia formelor categoriaî-abstracte (conceptele).

Stadiul operational-formal (11/12 - 15/16 ani sau niciodata⁸). Progresul operationalitatii gândirii este evident, rationamentul se desprinde de mate­rialul concret, putându-se axa pe abstractiuni. Pe lânga operarea nuantata ci clase de obiecte si cu relatiile dintre ele (stadiul anterior), se naste acun posibilitatea operatiilor cu operatii. Aceste achizitii permit câstigarea dimensiuni

Conservarea invariantelor - capacitatea de a sesiza ca esenta unor realitati concrete ni se schimba o data cu schimbarea unor atribute. Aparenta nu mai blocheaza sesizare esentialului (exemplu: doua lungimi egale, dar diferit prezentate - cerc sau linie sunt recunoscute ca echivalente, fapt pe care copilul din stadiul anterior nu îl sesizeaza).

Precizarea pe care o face Piaget si o confirma cercetari ulterioare independente indic faptul ca nivelul formal logic al inteligentei nu este decât ca potentialitate un dat genen uman. In absenta unui antrenament sistematic acest nivel poate sa nu fie atins, chiar î cadrul normalitatii dezvoltarii.

PERSONALITATEA ELEVULUI

ipotetico-deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Daca, pâna acum, drumul cunoasterii ducea obligatoriu de la real catre posibil, acum posibilul devine categoria supra­ordonata. Drumul gândirii de la posibil catre real este deschis, realul fiind una dintre variante, dar nu singura (în viziunea lui Piaget, în acest salt cognitiv îsi are radacinile idealismul adolescentei).

Modelul piagetian a primit, în timp, numeroase confirmari, dar si infir­mari partiale. Principalele critici care i se aduc se axeaza pe:

a) limitarea studierii ontogenezei cognitive îa perspectiva logicii clasice, care nu acopera, totusi, spatiul cognitiei;

b) neluarea în calcul a interactiuni sociale ca mediator cognitiv între reali­tatea fizica si constructia mintala a subiectului.

Cert este faptul ca, elogiata sau discutata critic, stadialitatea piagetiana ramâne punct obligatoriu în intersectia teoriilor dezvoltarii cognitive. Practic, ea nu poate fi ocolita, fiind principalul element de raportare si referinta.

Dupa Piaget, concordanta cu directia generala a evolutiei cognitive, este si judecata morala a copilului. într-o prima faza aceasta este heteronoma (preia norme, reguli, interdictii, valori etc.) din anturajul imediat, fiind nese­lectiva, nesituativa, rigida si vizând doar fapta, nu si motivatia. Apoi ea devine autonoma, prin interiorizarea si implicarea propriului sistem valoric în actul de judecare. Distinctia heteronom-autonom în judecata morala -si cu implicatii evidente în conduita morala - a fost punctul de plecare al cercetarilor psihologului american L. Kohlberg.

Ca si J. Piaget, L. Kohlberg s-a interesat de etapele parcurse de copil în judecarea unor dileme morale (zece probleme de tipul: "Este preferabil de a salva viata unei singure persoane importante sau de a salva vietile unor per­soane oarecare, dar numeroase?"; "Pentru a ajuta pe cineva aflat într-o situatie extrema, se poate recurge la furt?" etc. Toate aceste dileme morale sunt construite pe conflictul dintre necesitatea de a urma regula morala si încalcari ale acesteia dictate de presiuni individuale reale si justificate). Atentia cercetatorului a vizat mai putin raspunsul în sine, cât mai ales argumentatia folosita de copil si adolescent. Analiza ansamblului raspunsurilor (initial, cercetarea s-a facut pe 72 de copii între 10-16 ani din Statele Unite, recur-gându-se apoi la studii longitudinale interculturaie - Canada, Mexic, Anglia, Turcia, Taiwan) i-a permis lui L. Kohlberg sa identifice trei niveluri mari de evolutie a judecatii morale, fiecare dintre ele cu doua stadii distincte. Ca urmare, acest model teoretic prezinta sase stadii ale genezei rationamentului moral:

/. Nivelulpremoral sau preconventional (4-10 ani)⁹. Standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului: "bun/rau" , "are dreptate/se însala", "cuminte/obraznic", iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor.

9. Reperele cronologice trebuie luate cu relativism pentru ca depind mult si de normele socio-culturale în vigoare. Cele propuse în text corespund culturii americane. Incitanta poate fi o cercetare pentru populatia româneasca.

' PSIHOLOGIE sCOLARA

Stadiul 1 - al moralitatii ascultarii, în care pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice. Evitarea pedepsei si supunerea îa norma apar ca avantaje personale imediate.

Stadiul 2 - al moralitatii hedonismului instrumental naiv. Conformarea la norma este sursa de beneficii, deci trebuie realizata pentru ca, fiind recompensata, poate fi si placuta în consecintele sale.

77. Nivelul moralitatii conventionale (10-13 ani). Este nivelul conformarii la normele exterioare si al jucarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei si de alte grupuri de apartenenta. Conformarea are la baza placerea de a i se recunoaste purtarea, de a avea un statut "bun".

Stadiul 3 - al moralitatii bunelor relatii. Copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut ca un "baiat sau o fata buna". începe sa se prefigureze judecarea faptelor dupa intentia lor, nu numai dupa consecinte.

Stadiul 4 - al moralitatii legii si ordinii. Respectarea autoritatii, a normelor si legilor începe sa apara ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor, fapt care actioneaza si în beneficiul personal.

///. Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata). Acceptarea nor­melor morale apare ca forma de identificare cu grupul de referinta, prin împartasirea acelorasi drepturi si datorii. Se manifesta un efort de definire a valorilor morale în termeni proprii, cu distantare fata de stereotipurile existente.

Stadiul 5 - al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii. Standardele morale sunt întelese ca rezultat al unei decizii mutuale. Legile nu sunt intangibile si pot fi schimbate pe considerente rationale, vizând utilitatea lor generala.

Stadiul 6 - al moralitatii principiilor individuale de conduita. Se cristalizeaza propriul sistem de valori morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demni­tate. Orientarea în universul normelor si valorilor morale se face dupa propria ierarhizare a acestora si pentru a evita autocon-damnarea. Judecata de sine este perceputa ca fiind mai puternica decât aceea care vine din exterior.

Trebuie subliniat ca modelul propus de L. Kohlberg si creditat cu un grad de generalitate ridicat reclama o serie de observatii (Davitz, J.R., s.a., 1987; Banciu, D., s.a., 1987):

este valabil doar pentru o dimensiune a moralitatii (cea cognitiva - jude­cata morala) si, deci, nu se rasfrânge obligatoriu si direct si asupra conduitei morale;

cele sase stadii au fost regasite mai ales în judecatile morale ale subiectilor baieti si mai putin în cazul fetelor;

PERSONALITATEA ELEVULUI

» materialul dilemelor forteaza raspunsul subiectului spre solutii simplifi­cate, rezultatele fiind altele atunci când s-a cerut evaluarea unor solutii alternative;

® este eludat aspectul situational care îsi pune amprenta atât pe judecata, cât si pe conduita morala.

Asa cum, pentru dezvoltarea cognitiva, modelul piagetian ramâne de referinta, cu nuantarile si completarile ce i se aduc, modelul propus de L. Kohlberg este cel mai utilizat pentru urmarirea si întelegerea dezvoltarii ratio­namentului moral.

Cu titlul de referinta doar, semnalam ca stadii psihogenetice pentru dezvol­tarea afectiva apar în lucrarile de factura psihanalitica, stadialitate care îsi are punctul de plecare în conceptia lui S. Freud). O prezentare explicita, bogat ilustrata cazuistic, este acum si la dispozitia cititorului român (Dolto, R, 1993).

în ceea ce priveste dezvoltarea psihosociala, cea mai valorificata stadia­litate ramâne cea propusa de E. Erikson (1950).

Teza centrala a teoriei sale este ca potentialul de dezvoltare al individului capata împlinire pe tot parcursul existentei. Fiecare etapa a vietii este deschisa unei noi achizitii psihosociale, ca urmare a unei noi crize de dezvoltare. Acestea apar din conflictul dintre posibilitatile de relationare ale persoanei si cerintele mediului social. Personalitatea umana este o constructie în timp, dilemele fiecarei etape si natura influentelor receptate putând plasa fiecare noua achizitie între variante polare.

Cele opt stadii eriksoniene acopera perioada întregii vieti. Astfel, accep­tiunea largita a ontogenezei - de la momentul conceptiei la cel al mortii -capata consistenta în cadrul uneia dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltarii.

A

In viziunea sa, stadialitatea dezvoltarii se prezinta astfel:

Desi mai putin cunoscut la noi, modelul eriksonian al dezvoltarii este recunoscut ca fiind astazi unul dintre cele mai cuprinzatoare. Valoarea sz înnoitoare a fost apreciata mai ales în raport cu psihanaliza clasica, de h care, de altfel, si porneste.