Rolul Imaginilor in Organizarea Memoriei semantice

Rezumat

In acest experiment ne propunem sa demonstram diferentele de memorare la aceleasi cuvinte-stimul, care sunt provocate de apartenenta acestora la o schema cognitiva sau apartenenta lor la mai multe scheme cognitive. Ne servim pentru aceasta de calitatea cuvintelor alese de a avea o structura polisemantica surprinsa in imagini atasate lor. Experimentul s-a realizat pe un numar de 45 de participanti repartizati in trei grupuri incluzand grupul de control. In primul grup experimental cuvintele au fost organizate cu ajutorul imaginilor intr-o singura schema cognitiva. Celui de al doilea grup i s-au prezentat cuvintele insotite de imagini apartinand insa unor scheme cognitive diferite. Grupului de control i s-au prezentat cuvintele fara imagini oferindu-i-se astfel posibilitatea de a-si forma propria schema cognitiva. In plicarea experimentului am utilizat un tahitoscop realizat pe computer. Rezultatele inregistrate in urma interpretarii statistice au demonstrat influenta semnificativa a imaginilor organizatoare in volumul memorarii. S-a inregistrat o scadere in volumul memorarii cuvintelor insotite de imagini dezorganizatoare dar aceasta nu a fost semnificativa.

Rolul imaginilor in organizarea memoriei semantice

Memoria este o capacitate psihica indinspensabila intrucat prin ea se intipareste, se stocheaza si se reactualizeaza experienta anterioara a omului, asigurandu-se astfel continuitatea vietii psihice.

Memoria este integrata in randul proceselor superioare de cunoastere, indeosebi caracterul ei mijlocit si inteligibil. Pentru a memora si a retine mai usor, fiinta umana se serveste de o serie de stimuli- mijloc (obiecte, semne, imagini etc). Cu ajutorul lor omul pune stapanire pe propria sa conduita mnezica, isi poate organiza si dirija memoria. De asemenea, omul apeleaza la o serie de planuri mnezice, procedee logice, scheme rationale ce pun in evidenta prezenta unei conduite inteligente.

Ne intereseaza sa surprindem in continuare importanta sensului organizarii si a imaginilor in memoria semantica asa cum reies din definitiile, teoriile si experimentele studiate, care reprezinta punctul de plecare a respectivei cercetari.

Tulving (1972) definea memoria semantica ca fiind "un tezaur mental, o cunoastere organizata pe care persoana o are despre cuvinte si alte simboluri verbale cu intelesurile lor, cu relatiile dintre ele, cu reguli, formule si algoritmi pentru manipularea acestor concepte si relatii".

Memoria semantica nu inregistreaza proprietati perceptive ale stimulilor, ci inferenti cognitivi ai semnalelor stimuluilor. Ea este implicata in semnificatia obiectelor si transcende contextul particular.

Memoria semantica poate fi caracterizata prin modul de organizare a informatiilor: gruparea lor in retele semantice, in scheme si scenarii, in retele propozitionale.

Majoritatea cercetarilor in studiul memoriei se realizeaza pe materiale verbale deoarece este mai usor de selectat si controlat un material verbal fata de probabilitatea de a manipula stimuli tactili, vizuali si auditivi. De exemplu, atunci cand ne amintim evenimente prezentate vizual sau actiuni se constata o tendinta puternica de a suplimenta aceste aspecte de memorie prin verbalizare. Natura vizuala se transforma astfel in natura mixta.

Ebbinghaus a studiat modul de masurare a unei activitati simple de memorare in conditii riguros controlate utilizand silabe fara sens. El a incercat sa surprinda particularitatile unei memorii pure insa s-a indepartat de caracterul fundamental inteligibil al memoriei.

Contrar acestei tendinte, Bartlett ("Remembering" 1932) demonstreaza importanta sensului materialului verbal. In experimentele sale subiectii erau pusi sa isi aminteasca povestirile citite anterior. Concluziile au fost ca, reproducerea povestirii era mai coerenta si mai scurta tinzand sa se

apropie punctului de vedere al subiectilor. Povestirile proveneau dintr-un alt spatiu cultural ("Noaptea indiana"). Remarca compatibilizarea unor caracteristici ale memoriei cu particularitatile subiectilor investigati.

Urmatorul experiment (Bartlett) era bazat pe ambiguitatea textului. Unor studenti li s-a citit un text care descria procedeul comun de spalare a rufelor. Ambiguitatea textului nu oferea reperele necesare pentru ca subiectul sa isi dea seama de tipul situatiei. Grupului de control i s-a citit textul fara cheia semnificatiei, acestia au apreciat comprehensibilitatea lui pe o scala de la unu la cinci ca fiind de 2.29, iar reactualizarea ideilor ca fiind de 2.82 din 18 posibile. Celui de al doilea grup i s-a dat cheia semnificatiei dupa citirea textului inainte de reconstituire, rezultatul fiind la fel de prost. Celui de al treilea grup i s-a dat cheia sensului inainte de citirea textului. Acestia au apreciat comprehensibilitatea ca fiind 4.5, iar numarul ideilor reactualizate s-a dublat. Asadar s-a concluzionat ca sensul a oferit un rol semnificativ in memorarea ideilor.

Tot Bartlett introduce conceptul de schema cognitiva si acela de mnemoschema. Schemele cognitive sunt blocuri de cunostinte care se definesc prin ele insele, neavand nevoie sa se raporteze la alte cunostinte.

Schema cognitiva nu este definita de proprietatile intrinseci ale obiectelor ci de contextul situational in care acestea se regasesc, nu de insusirile si relatiile esentiale ci de relatiile tipice existente intre elementele lor componente. Sunt autonome in raport cu alte cunostinte.

Rumelhart si Norman (1985) surprind caracterul intergrator al schemelor cognitive: dispun de elemente ce se integreaza unele in altele. De exemplu sala de casa integreaza elemente cum ar fi cele de tabla, carte, burete, banca etc.

Mnemoschemele individuale "conventionalizate psihosocial" apar ca expresii nemijlocite ale modului de sudare a experientei individuale cu cea sociala.

Imaginile salii de clasa, de exemplu, este inclusa in mnemoschema individuala a tuturor indivizilor care au trecut prin scoala.

Urmatorul concept util in integrarea experimentului nostru este acela de organizare mnezica a informatiilor.

Ellis si Hunt (1993) definesc organizarea drept "proces de grupare a itemilor individuali, distincti in unitati mai mari in functie de existenta unor relatii intre itemi".

Un experiment devenit clasic privind rolulul organizarii materialului in timpul procesului de stocare a fost facut de Tulving (1962): unor subiecti li se prezinta treptat doua categorii de materiale: unele ce contineau 16 cuvinte fara nici o legatura intre ele, altele ce cuprindeau aceleasi cuvinte intr-o ordine diferita. Subiectilor li s-a cerut sa isi aminteasca cat mai multe cuvinte independent de ordine (reamintire libera). Tulving a descoperit ca majoritatea cuvintelor retinute intrau intr-o categorie comuna.

Performanta globala definita in termenii numarului total de cuvinte reamintite crestea direct proportional cu marimea si profunzimea organizarii personale.

In literatura psihologica sunt descrise doua forme de organizare a materialului stocat, organizare indusa si cea subiectiva.

Folosirea in experimente a materialului categorizat (liste de cuvinte ce apartin aceleiasi categorii naturale, de exemplu cal, caine, pisica, vaca, ce apartin categoriei animal ) explica primul tip de organizare.

Materialul categorizat poate fi util in doua forme prezentate in bloc (itemii dintr-o catergorie sunt prezentati unul dupa altul inainte de a se trece la cei din alta categorie) si prezentare aleatorie (itemi ce apartin diferitelor categorii, itemii sunt prezentati aleatoriu).

In Experimentul Gordon-Bower (1969) unor subiecti li s-au prezentat patru seturi de aproximativ 28 de cuvinte dispuse in ordine ierarhica corecta, in timp ce altora li s-au prezentat aceleasi cuvinte dispuse in seturi la intamplare. Dupa ce fiecare set era perceput un minut, subiectilor li se cerea evocarea cuvintelor pe care si le puteau aminti. Rezultatele au fost mult mai bune la subiectii ce au perceput cuvintele in aranjamentul lor conceptual corect.

Organizarea informatiilor apare atat in experimentele bazate pe prezentarea in bloc a materialului, dar si in cele ce presupune prezentarea aleatorie (asistam la o rearanjare activa a cuvintelor ceea ce permite ca reactualizarea sa se faca pe categorii). Fenomenul poarta denumirea de "clustering" ( inmanunchere) si este expresia procesului de organizare in timpul stocarii.

Experimentele ce recurg la materialul necategorizat (liste de cuvinte intre care nu exista nici o legatura) ilustreaza cel de al doilea tip de organizare, organizarea subiectiva.

Subiectii introduc in material o serie de relatii ce difera de la unul la altul, fiind foarte personale.

Importanta imaginilor in memorare este ilustrata intr-un experiment a lui Shepard (1967). Acesta comparand memoria pentru cuvinte, propozitii si imagini a descoperit ca mai bine sunt reamintite imaginile. Subiectii au recunoscut 88% dintre cuvinte, 89% dintre propozitii si 100% imaginile. El a dedus existenta a doua stocuri mnezice diferite: stocul "imagine" si stocul verbal. El lanseaza ipoteza "dublului codaj" cu ajutorul careia explica superioritatea encodarii vizuale.

Obiectele sau imaginile percepute ale acestora sunt encodate atat sub forma de imagini cat si sub forma verbala (prin denumirea lor), pe cand cuvintele sunt encodate numai verbal.

In ipoteza "dublului codaj" intre stocarile vizuale si cele auditive exista un mecanism de comunicare (o imagine putand fi denumita, iar un cuvant imaginat).

Din toate cele expuse pana acum tragem urmatoarele concluzii pe care le vom utiliza in experimentul care este tratat in aceasta lucrare de cercetare:

memoria fiind un proces de cunoastere se ghideaza dupa existenta sensului in materialul pe care urmeaza sa il achizitioneze

memoria se organizeaza dupa scheme cognitive ce se pot organiza natural sau pot fi induse

imaginile ce insotesc cuvintele au un rol pozitiv in memorare.

Noutatea pe care o aduce acest experiment consta in demonstrarea rolului bivalent, nu doar pozitiv, prin care imaginile pot influenta volumul memorarii atat in sensul cresterii dar si al descresterii lui.

Ipoteza experimentului este urmatoarea:

Daca cuvintele-stimul sunt insotite de imagini corespunzatoare sensului lor atunci volumul memorarii va fi influentat de aceste imagini astfel:

a)      daca cuvintele vor fi insotite de imagini organizatoare atunci volumul memorarii va creste semnificativ

b)      daca cuvintele vor fi insotite de imagini dezorganizatoare atunci volumul memorarii va scadea semnificativ.

Pentru testarea ipotezei au fost alese 10 cuvinte-stimul posedand calitatea de a avea un continut polisemantic - de exemplu: cuvantul carte cu sens de manual sau carte de joc; cuvantul nota cu sens de calificativ sau nota muzicala; cuvantul banca cu sensul de pupitru sau canapea.

Dependent de continutul polisemantic s-au putut organiza imaginile intr-o singura schema cognitiva (carte-manual; banca-pupitru, nota-calificativ) si respectiv in mai multe scheme cognitive ( carte -carte de joc; banca- canapea; nota - nota muzicala).

Intelegem prin imagini organizatoare imaginile care integreaza toate cuvintele-stimul intr-o singura schema cognitiva ( schema cognitiva este sala de clasa , iar imaginile reprezinta obiecte ce apartin schemei: tabla, banca, catedra, burete etc.).

Intelegem prin imagini dezorganizatoare imaginile care nu se pot aplica la o singura schema cognitiva, intrucat apartin unor scheme cognitive independente unele de altele.

Scopul acestui studiu este sa demonstram ca imaginile pot avea si influente negative, nu numai pozitive, in volumul memorarii.

Metode

Participanti

Pentru acest model experimental au fost selectionati aleatoriu 45 de participanti din randurile studentilor din anul II ai Facultatii de Psihologie. Motivatia pentru a-i incuraja sa participe la experiment a constat in implicarea grupei noastre ca participanti la experimentele initiate de ei.

Aparatura

Pentru realizarea tahitoscopului am utilizat programul Power Point. Imaginile care au insotit cuvintele au fost selectate din clip art-urile programului Corel Draw 9.

Nu au fost gasite clip art-uri pentru toate cuvintele astfel ca au fost creat in Corel Draw 9 imaginile corespunzatoare cuvintelor: catalog, nota,. carnet.

Am avut la dispozitie cinci computere, un cronometru pentru masurarea timpului de reactualizare, coli de scris si pixuri.

Model experimental

Ipoteza experimentului: daca cuvintele-stimul sunt insotite de imagini corespunzatoare sensului lor, atunci volumul memorarii va fi influentat de aceste imagini astfel:

a)      daca cuvintele vor fi insotite de imagini organizatoare atunci volumul memoriei va creste semnificativ

b)      daca cuvintele vor fi insotite de imagini dezorganizatoare atunci volumul memoriei va scadea semnificativ.

Variabila dependenta este volumul memorarii, respectiv numarul de cuvinte memorate din lista ce contine zece cuvinte-stimul.

Cele zece cuvinte-stimul care au doua semnificatii, ambele utilizate in experiment sunt urmatoarele:

1. tabla - de scris

- de sah

2. burete - de sters tabla

- de baie

3. catedra

Imagini in memoria semantica

4. toc - de scris

- de pantof

5. catalog - de note

- de moda

6. nota - calificativ

- muzicala

7. banca - pupitru

- canapea-parc

8. carnet - note

- C.E.C

9. carte - manual

- de joc

10. glob - pamantesc

ornament brad

Variabila independenta este tipul imaginilor ce insotesc cuvintele (ca punct organizator si respectiv dezorganizator).

Primului grup experimental i se aplica pe calculator, cu ajutorul tahitoscopului cuvinte insotite de imagini organizatoare (respectand sectiunea a) a ipotezei), iar celui de al doilea grup experimental i se aplica cuvinte insotite de imagini dezorganizatoare (respectand sectiunea b) a ipotezei).

Asadar variabilele independente vor fi imaginile organizatoare pentru primul grup experimental si cele dezorganizatoare pentru al doilea grup experimental.

Grupului de control i se prezinta cuvintele neinsotite de imagini.

Testarea ipotezei se face pe trei grupuri, incluzand grupul de control, grupurile experimentale fiind independente, iar subiectii selectionati aleatoriu din randurile studentilor din anul II ai Facultatii de Psihologie.

Procedura

Participantilor li s-a citit urmatorul instructaj: Va vor fi prezentate succesiv si intr-un interval de timp limitat 10 cuvinte pe care dupa o scurta pauza veti fi solicitat sa le reproduceti. Reproducerea se va intinde pe un interval de un minut timp in care trebuie sa notati pe o coala de

Imagini in memoria semantica

hartie cat mai multe cuvinte din lista prezentata. In pauza dintre expunerea cuvintelor si reproducere va veti scrie numele, data si varsta pe foaia de raspuns.

Celor trei grupuri li s-a prezentat la tahitoscop succesiv cele 10 cuvinte, grupului de contro i s-au prezentat cuvinte fara imagini, primului grup experimental i s-au prezentat cuvintele insotite de imagini organizatoare, iar celui de al doilea grup experimental i s-au prezentat cuvintele insotite de imagini dezorganizatoare.Expunerea fiecarui stimul a durat doua secunde, totalizandu-se astfel 20 de secunde.

Conform instructajului, pentru a permite scurgerea unui minut intre vizualizarea stimulilor si reactualizarea lor participantilor li s-a cerut sa isi noteze numele pe o coala de hartie si sa astepte apoi semnalul experimentatorului pentru a incepe reproducerea in scris a cuvintelor retinute.

Notarea numelui pe o coala de hartie a avut drept scop impiedicarea participantilor de a repeta in timpul acestui minut stimulii vizualizati.

REZULTATE

Am calculat pe de o parte media aritmetica, mediana si modulul pentru fiecare grup inclus in experiment, marimi ce caracterizeaza tendinta generala de grupare a datelor in jurul valorii centrale, si pe de alta parte amplitudinea absoluta si relativa, dispersia si abaterea standard, marimi ce caracterizeaza imprastierea datelor in jurul valorii centrale. Am constatat diferente foarte mici in ceea ce priveste valoarea primelor trei marimi in cadrul fiecarui grup in parte, fapt ce se poate desprinde si din Tabelul 1.De asemenea, valoarea modulului sau scorul care apare cel mai frecvent creste semnificativ la grupul II fata de celelalte doua grupuri.

De asemenea, amplitudinea relativa calculata pentru grupurile I si III este mai mare decat cea calculata pentru grupul II, dispersia sau gradul de imprastiere a datelor in jurul valorilor centrale este mai mare la cel de-al II-lea grup. Abaterea standard, ca indice al variabilitatii este cu atat mai mica cu cat distributia scorurilor este mai omogena, fapt demonstrat de valoarea coeficientului de variabilitate. Coeficientul de variabilitate se situeaza in toate cele trei cazuri sub valoarea de 35%, fapt care evidentiaza o distributie omogena a scorurilor inregistrate (vezi Tabelul 2).

Tabel 2

Daca pentru esantioanele cu un numar de subiecti mai mare decat 100 se utilizeaza "Testul Z" in interpretarea statistica, pentru cele trei loturi implicate in experimentul de fata, avand in total 45 de subiecti, am ales pentru prelucrarea rezultatelor "Testul t student" pentru esantioane mici si independente si "Testul ANOVA". In timp ce prin intermediul testului t student pentru esantioane mici si independente se compara mediile a doua asemenea esantioane pentru a vedea daca diferentele sunt sau nu semnificative, testul ANOVA - Analysis of Variance - permite testarea ipotezelor cu privire la parametrii unui model pentru a observa daca sunt diferente semnificative

intre media individuala a fiecarui esantion si marea medie sau media generala a esantioanelor incluse in experiment.

Cu ajutorul testului t student am comparat mai intai mediile primelor doua grupuri, apoi media grupului II cu media grupului III si media grupului I cu media grupului III. In urma calcularii valorilor lui t si t _critic, t fiind mai mic decat t _critic, a rezultat ca diferenta dintre media primului grup si media celui de-al doilea este semnificativa acceptandu-se ipoteza alternativa. Cu alte cuvinte, subiectii retin si reproduc un volum mai mare de cuvinte atunci cand acestea sunt insotite de imagini incluse intr-un context situational unic, decat atunci cand acestea nu sunt insotite de imagini. Imaginile dau sens cuvintelor, iar reprezentarea acestora se fixeaza mai bine, subiectii reproducand im medie 9,13 cuvinte in comparatie cu 6,8 cuvinte retinute in absenta imaginilor.

Tabelul 3

In urma aplicarii testului t student pentru compararea mediei grupului II cu media grupului III, am demonstrat ca se accepta de asemenea ipoteza alternativa. Deci, valoarea calculata a variabilei t este mai mare decat t _critic, diferenta intre mediile celor doua grupuri fiind semnificativa.

TABEL 4

S-a confirmat astfel faptul ca subiectii memoreaza mai bine cuvintele insotite de imagini incluse intr-un context situational unic decat cuvintele insotite de imagini incluse in contexte situationale diferite. In primul caz, in urma vizualizarii cuvintelor insotite de imagini, subiectii le organizeaza si le asociaza in functie de contextul situational unic din care au fost extrase, intr-o schema logica. Acest context situational este reprezentat in cadrul experimentului realizat de noi de o sala de clasa. Faptul ca organizarea, ca importanta caracteristica a memoriei intervine in memorarea de cuvinte, ne-a fost demonstrata, intrucat unii subiecti aflati in grupul II au enumerat, pe langa cuvintele prezentate de noi, alte cuvinte reprezentand elemente incluse intr-o sala de clasa, precum "creta", "caiet", "profesor", cuvinte considerate gresite si neluate in calcul. In concluzie, cu cat experimentatorul reuseste sa contureze mai clar un singur context situational cu ajutorul cuvintelor pe care le ofera subiectilor spre memorare, cu atat acestea sunt retinute in numar mai mare. De asemenea, contextul respectiv este mai bine integrat cu ajutorul imaginilor.

Subiectii aflati in grupul III au fost pusi in imposibilitatea de a organiza cuvintele dupa un

context situational anume, intrucat acestora li s-au prezentat cuvinte insotite de imagini incluse in

contexte situationale diferite. Acest fapt a condus la o scadere semnificativa a mediei cuvintelor reproduse de la 9,13 cuvinte la grupul II la 6,73 cuvinte la grupul III.

Prin compararea mediei cuvintelor reproduse de primul grup cu media inregistrata la cel de-al treilea grup poate fi sesizata o usoara scadere a acesteia la grupul III ( 6,73 ) fata de grupul I (6,8).

Tabelul 5

Valoarea variabilei t fiind mai mica decat valoarea lui t _critic, aceasta scadere este nesemnificativa, acceptandu-se ipoteza de nul. Asadar, intre memorarea cuvintelor neinsotite de imagini si cea a cuvintelor insotite de imagini incluse in contexte situationale diferite - ex. : "banca" in parc, "burete" de baie, "glob" pentru pomul de Craciun - nu exista diferente semnificative, prezenta acestor imagini necontribuind la cresterea volumului de cuvinte memorate, ci dimpotriva, putand ingreuna si influenta negativ stocarea si reproducerea cuvintelor.

In urma acestei analize realizata cu ajutorul testului t student, putem spune ca ipotezele enuntate la inceput s-au confirmat.

Analiza dispersionala, cunoscuta si sub numele de analiza de varianta a fost introdusa de statisticianul R.A. Fisher si isi propune sa studieze populatia distincta asociata si eventualele diferente ce apar intre populatii, adica efectul variabilei/variabilelor independente asupra celei dependente, deci nu isi propune sa expliciteze relatia dintre variabile. In modelul de analiza dispersionalaunifactoriala se testeaza ipoteza nula si ipoteza alternativa, cu alte cuvinte, "daca

diferentele dintre mediile de grupa din esantion sunt prea mari pentru a fi atribuite doar intamplarii".

Testul statistic F exprima raportul indicatorilor de variabilitate pentru cele doua principale surse de variatie: variabilitatea dintre grupe si variabilitatea din interiorul grupelor.

Prima variabila, numita si varianta factoriala este data de influenta factorului cauzal si este egala cu suma patratelor abaterilor mediilor de grupa de la media generala ( S₁), in timp ce a doua , numita si varianta reziduala este egala cu suma patratelor abaterilor valorilor individuale de la mediile de grupa ( S₂ ). Imprastierea totala a valorilor individuale fata de media generala ( x ) este

data de varianta totala (S). Pentru ca aceste masuri ale variabilitatii sa poata fi comparate, ele trebuie raportate la gradele de libertate, transformand astfel suma de patrate in media patratelor abaterilor. Pentru (S₂), numarul de grade de libertate este N-K, in sensul ca masuram variabilitatea tuturor celor N valori, dar pierdem K (numarul de grupe) grade de libertate, deoarece au fost estimate mediile celor K grupe. Obtinem astfel dispersia corectata factoriala s₁² si dispersia corectata rezidentiala s₂². Variabila F este data de raportul s₁²/s₂².

In urma calculelor am obtinut rezultatele cuprinse in Tabelul 6.

Tabelul 6

In urma realizarii raportului s₁²/s₂² am obtinut valoarea variabilei F ca fiind 35,593, valoare care in comparatie cu cea a lui F _critic (F _tabel=3,22) pentru un nivel de incredere de 95% este foarte mare. In acest caz (F>F_critic) se accepta ipoteza alternativa si se respinge ipoteza de nul. Cu alte cuvinte, mediile celor trei grupuri implicate in experiment sunt semnificativ diferite fata de media generala sau marea medie si de aceea se considera ca aceste diferenta nu sunt datorate doar intamplarii, rezultatul fiind semnificativ din punct de vedere statistic. Asa cum am aratat si prin intermediul testului t student, comparand mediile grupurilor doua cate doua, si in acest caz, diferentele dintre reproducerea cuvintelor neinsotite de imagini, a cuvintelor incluse intr-un context situational unic si a celor insotite de imagini incluse in contexte situationale diferite sunt semnificative, variabilele independente introduse de noi producand modificari considerabile asupra variabilei dependente studiate.

Referinte

Baddeley, A. (1998), Memoria umana, Editura Teora, Bucuresti

Chelcea, S. (1982), Experimentul in psihosociologie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti

Doron, R. si Parot, F. (1999), Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti

Popescu, O. (1999), Matematici aplicate in economie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti

Reuchilin, M. (1999), Psihologie generala, Editura Stiintifica, Bucuresti

Titan, E., Ghita, S. si Carbunaru, A. B., Bazele statisticii, Editura Meteora Press, Bucuresti

Zlate, M. (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi

Zlate, M. (2000), Mecanismele cognitive, Editura Polirom, Iasi