Rolul expectantelor n dezvoltarea personalitatii
Expectanta este probabilitatea subiectiva sau ipoteza implicita ori explicita privind aparitia unui rezultat, voluntar sau nu, ca urmare a unui anume comportament ; ea are o importanta deosebita în organizarea câmpului cognitiv al persoanei, în procesul de structurare a situatiei în care se gaseste si în alegerea comportamentului ce va fi actualizat din repertoriul comportamentelor sale potentiale. Expectantele sunt rezultatul unor procese de conditio 22422g619w nare sau a unei învatari bazate pe observatie. Astfel, expectantele R-S sunt credinte privind relatia dintre un comportament si consecintele sale (formate îndeosebi prin conditionare operanta), iar expectantele S-S sunt credinte ca un anume eveniment-stimul anticipeaza aparitia altui eveniment-stimul (pot fi formate printr-un proces clasic de conditionare).
Vom aborda rolul expectantelor în dezvoltarea personalitatii analizând câteva concepte relevante: auto-eficienta, expectantele de rol si "predictia ce se autoîmplineste ".
Termenul de auto-eficienta (self-efficacy) se refera la "credintele oamenilor despre capacitatile lor de a exercita un control asupra evenimentelor ce le afecteaza viata", la "credinta cuiva de a putea îndeplini o sarcina specifica" (Bandura, 1991, p. 1177). în aceasta formulare, auto-eficienta se apropie de ceea ce unii autori înteleg prin expectatie - pozitie realista cu privire la nivelul de reusita a unei actiuni. Credintele auto-eficientei opereaza asupra comportamentului prin procese motivationale, cognitive si afective, influentând comportamentul atât direct, cât si prin efectul lor asupra mecanismului auîoregiator constituit din standardele si scopurile personale aîe performantei. Eficienta crescuta antreneaza expectatia succesului si va genera perseverenta în fata obstacolelor si frustrarilor; perseverenta poate conduce la succes, sustinând astfel credintele auto-eficientei în situatii asemanatoare. Credintele scazute privind eficienta personala vor mobiliza putine resurse, marind probabilitatea esecului si fixând sentimentul ineficientei. De cele mai multe ori expectantele au un caracter auto-confirmativ, fapt exprimat plastic de proverbul "de ce ti-e teama nu scapi! ".
Bandura a evidentiat rolul deosebit al expectantelor în învatarea sociala -factor deosebit de important în modelarea si dezvoltarea personalitatii. Daca teoriile conditionarii afirmau ca învatarea unui comportament este efectul întaririi ce urmeaza efectuarii acestuia, Bandura afirma ca individul uman
PSIHOLOGIE sCOLARA
poate învata si în urma observarii unui comportament; el va reproduce un comportament observat într-o anumita situatie doar daca are expectanta succesului. întarirea vine deci din viitor, este anticipata (feed-forward). In acest context conceptul auto-eficientei evidentiaza rolul auto-reglator al expectantelor.
Predictia ce se autoîmplineste (self-fulfilling prophecy). Discutând în termenii relatiei procesului de atribuire (observator-actor), predictia care se autoîmplineste se refera la situatia de interactiune în care asteptarile credibile ale observatorului vor suscita un anume comportament din partea actorului, acesta din urma confirmând inconstient, obiectiv, asteptarile primului. Introdus în psihologie de catre Merton (1948), acest concept avea initial în vedere relatia experimentator - subiect, observator - observat: examinatorul cu asteptari pozitive gaseste Q.I.-uri superioare examinatorului cu asteptari negative în fata aceluiasi subiect. într-un studiu publicat în 1968, Rosenthal si Jacobson (13) au demonstrat ca - la fel ca în cazul experimentatorilor -expectantele profesorilor pot fi predictii ce se autoîmplinesc.
Cercetari recente în domeniu evidentiaza câteva aspecte importante. Astfel, expectantele (înalte sau scazute) ale profesorilor sunt provocate de: atractivitatea fizica, informatii diverse (coeficient intelectual - Q.I., note anterioare), clasa sociala si rasa; la acesti factori se adauga durata relatiilor de cunoastere reciproca.
Profesorii abordeaza diferentiat elevii în raport cu care au expectante, asteptari înalte sau scazute, dupa urmatoarele dimensiuni:
climatul - de pilda, comportându-se într-o maniera apropiata, calda cu elevii fata de care manifesta expectatii înalte;
feed-back-ul - de exemplu, laudându-i mai mult pe cei fata de care manifesta expectatii înalte;
intrari (input) - predând mai multe informatii celor ce inspira expectatii înalte si
iesiri (output) - furnizând mai multe ocazii de a raspunde elevilor fata de care manifesta expectatii înalte.
Profesorul (emitentul de expectatii) care obtine efecte interpersonale mari se caracterizeaza prin: nevoia de influenta sociala, stil interactiv pozitiv (apreciat prin caracterul prietenos, onest, interesat si curtenitor al relatiilor interpersonale) si prin capacitatea de comunicare a informatiilor-expectante (operationalizata cel mai adesea prin expresivitatea nonverbala).
Este evident ca, între anumite limite, expectantele profesorilor modeleaza comportamentul si performantele elevilor si ca acestia devin ceea ce credem noi, profesorii, ca ei pot deveni. în aceste conditii, optimismul pedagogic se instituie ca o conditie necesara a succesului. Abordarea diferentiata a elevilor trebuie sa conduca la constientizarea si valorificarea resurselor de care acestia dispun si nu la "constrictia" personalitatii prin interiorizarea unor etichete globale negative.
|
