SEMIOLOGIA ATENTIEI
Atentia este functia psihica prin care se realizeaza orientarea si concentrarea electiva a activitatii psihice asupra unui grup limitat de obiecte, fenomene si actiuni definite.
In mod clasic se disting patru componente generale ale atentiei:
Ø vigilenta
Ø atentia selectiva
Ø atentia distributiva
Ø atentia sustinuta (voluntara)
Tulburarile psihopatologice ale atentiei, denumite disprosexii au fost sistematizate mai mult sub aspect cantitativ in :
Ø hiperprosexii
Ø hipoprosexii mergand pina la aprosexie.
Ele pot interesa toate 111i86b componentele atentiei, uneori intr-o corelatie inversa.
Hiperprosexia se refera in general mai mult la componenta selectiva a atentiei si a starii de vigilenta. Ea poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni :
Ø episodul depresiv major, unde are loc o focalizare a atentiei selective asupra evenimentelor neplacute, ,,reprobabile" traite de-a lungul existentei, a ,,greselilor" facute.
Ø tulburarile delirante, unde atentia este focalizata asupra temei delirante si orientata asupra tuturor evenimentelor si persoanelor implicate in sistemul delirant.
Ø tulburarile hipocondriace, de somatizare, dismorfice corporale unde atentia este orientata asupra starii de sanatate a organismului, asupra functionarii sale, asupra fenomenologiei somatice pe care aceste persoane o dezvolta, asupra unui presupus defect fizic.
Ø in tulburarile anxioase (atacul de panica, fobii, stressul posttraumatic, anxietatea generalizata) exista atat o crestere a vigilentei cat si o crestere a atentiei selective asupra fobiilor.
Hipoprosexia, mult mai frecvent intalnita in tulburarile psihice poate viza toate componentele atentiei sau mai mult a unora. Aproape omniprezenta este scaderea atentiei sustinute (voluntare sau de efort). Hipoprosexia voluntara poate fi intalnita in urmatoarele afectiuni :
Ø tulburarile cognitive (delirium, dementa, tulburarea amnestica)
Ø retardarile mentale
Ø episodul depresiv major in care este relatata uneori in prim planul tabloului simptomatologic de catre pacient si observabila la probele psihometrice. Este un semn premonitoriu in depresiile severe si printre ultimele simptome care dispar complet in timpul remisiunii episodului depresiv major.
Ø episodul manical unde exista o incapacitate specifica de a concentra atentia care este captata de stimuli externi irelevanti, fenomen cunoscut sub denumirea de distractibilitate.
Ø schizofrenie si alte tulburari psihotice
Ø intoxicatia si abstinenta de substanta psihoactiva
Ø hiperactivitatea cu deficit de atentie. Aceasta este o tulburare care debuteaza inainte de varsta de 4 ani si persista de multe ori si in perioada adulta. Este vorba de copii, adolescenti, adulti care nu pot sta linistiti intr-un loc, se foiesc, nu pot astepta la rand, raspund la intrebari inainte de a fi formulate, nu pot termina o activitate de rutina, trec de la o activitate neterminata la alta, par a nu asculta ce li se spune, pierd lucruri necesare, sunt impulsivi.
Metode de investigare clinica a atentiei
O metoda frecvent utilizata in clinica psihiatrica este metoda Kraepelin: pacientul este rugat sa spuna in ordine inversa zilele saptamanii, lunile anului, sau sa numere de la 100 inapoi din 3 in 3, din 7 in 7, sau din 13 in 13, proba ce presupune o concentrare si o mare stabilitate a atentiei.
Metoda Bourdon (proba barajului) consta in selectarea dintr-un text a anumitor litere.
SEMIOLOGIA MEMORIEI
Memoria este procesul psihic al orientarii retrospective, realizat prin fixare, conservare si reactualizare (evocare).Tulburarile de memorie se numesc dismnezii. Ele au fost sistematizate in :
Ø dismnezii cantitative
Ø dismnezii calitative.
Dismneziile cantitative
Dismneziile cantitative au fost impartite la randul lor in: hipomnezii (care pot merge pana la amnezii) si hipermnezii.
Amnezia in sens strict semnifica pierderea totala a capacitatii mnezice.
Luand ca punct de referinta debutul bolii, ea poate fi sistematizata in :
Ø amnezie anterograda (de fixare)
Ø amnezie retrograda (de evocare)
Ø amnezie antero-retrograda.
Amnezia anterograda se refera la evenimentele traite dupa debutul bolii. Ele se caracterizeaza prin incapacitatea individului de a reda un eveniment trait recent, in timp ce amintirile fixate anterior debutului bolii raman relativ bine conservate si pot fi inca redate. Ele nu se datoresc numai unei insuficiente mobilizari prosexice, ci perturbarii intregii organizari psihice (memorarea presupune un inalt nivel de organizare a vietii psihice). Amnezia anterograda se intalneste in:
Ø tulburarea amnestica
Ø stadiul incipient al dementelor
Ø tulburarea afectiva bipolara
Ø tulburarea psihotica acuta, etc.
Amnezia retrograda (de evocare) este aceea in care tulburarea memoriei se intinde progresiv spre trecut, in sens retrograd, dinaintea debutului bolii pana in copilarie.
Amnezia antero-retrograda realizeaza o progresivitate care priveste atat evenimentele survenite dupa debutul bolii, cat si pe cele de dinaintea debutului acesteia. Acest tip de amnezie se intalneste in demente, unde slabirea functiei mnezice se exercita initial si mai accentuat asupra evenimentelor recente, in timp ce, cu cat ne indepartam spre trecut, amintirea faptelor traite este tot mai bine conservata.
Amnezia lacunara reprezinta uitarea unei sectiuni temporale. Apare in stari grave de modificare a luciditatii constiintei, cum ar fi :
Ø stari confuzionale de diferite etiologii
Ø traumatisme cranio-cerebrale
Ø stari crepusculare epileptice
Ø betia profunda.
Amnezia electiva (tematica sau psihogena) consta in uitarea unui anumit continut legat de o stare afectiva negativa intensa. Amintirile in acest caz au fost bine fixate, dar rememorarea lor voluntara devine imposibila. Ele pot fi constientizate prin evocare involuntara sau prin mijloace de investigare psihologica, fiind susceptibile de a disparea odata cu schimbarea imprejurarilor care au produs starea afectiv negativa. Se intalneste in tulburarile disociative si tulburarea acuta de stress.
Hipermnezia se caracterizeaza prin exagerarea evocarilor care apar multiple, tumultoase si mai ales cu caracter involuntar, indepartand subiectul de preocuparile principale, impuse de conjunctura prezenta. Se intalneste in :
Ø tulburarea paranoida a personalitatii,
Ø tulburarile delirante,
Ø unele retardari mentale, cu hidrocefalie, care beneficiaza de o memorie pur mecanica,
Ø episodul depresiv major, unde exista o hipermnezie selectiva asupra evenimentelor negative traite de-a lungul existentei,
Ø intoxicatia cu substante psihedelice,
Ø stari febrile,
Ø narcoza,
Ø la persoane normale legate de momente cu continut afectiv intens negativ sau pozitiv.
Dintre dismneziile calitative cele mai frecvent intalnite in clinica psihiatrica sunt:
Confabulatiile ce constau in reproducerea unor evenimente imaginare, netraite. Pacientul fabuleaza asupra trecutului cu convingerea ca il evoca. El nu spune adevarul, dar nici nu minte, pentru ca nu stie ca minte. Bogatia confabulatiilor si verosimilitatea lor sunt intr-o relatie directa cu scaderea pragului constiintei, cu scaderea intelectului si regresiunea personalitatii. De aceea nu se cunosc confabulatii la retardatii mental la care functia memoriei nu se dezvolta decat partial, spre deosebire de demente. Se descriu :
Ø confabulatii de perplexitate, de jena, in tulburarea amnestica, cand pacientul umple golurile mnezice cu evenimente netraite, mai ales atunci cand este solicitat sa relateze din trecutul sau, intr-un efort de a respecta ordinea cronologica a evenimentelor.
Ø confabulatii mnestice in care pacientul umple golurile mnezice cu evenimente netraite in realitate dar verosimile.
Ø confabulatii fantastice cand relateaza evenimente fantastice pe care le insera intre evenimentele reale.
Ø confabulatii onirice cand confabulatiile apar sub forma unor scene asemanatoare celor din vis.
Confabulatiile apar in: tulburarea amnestica, demente.
Pseudoreminiscentele ce constau in amestecul unor evenimente traite in trecut cu ceea ce pacientul traieste in prezent. Apar in demente.
Ecmezia se manifesta prin intoarcerea intregii personalitati la perioade demult traite de pacienti. Astfel, pacienti senili, de mult pensionati, se considera tineri, adolescenti, femeile dandu-si numele de fata. Aceasta intoarcere in trecut se intalneste in dementa Alzheimer (in cadrul delirului senil, Jislin).
Metode de investigare clinica a memoriei:
Deficitul memoriei imediate (si abilitatea de a invata noi informatii) poate fi testat cerand pacientului sa retina o scurta propozitie sau cateva cuvinte necorelate intre ele, pe care este rugat sa le repete dupa cateva minute de distragere a atentiei printr-o alta sarcina (intrebare) pentru a evita repetarea in limbajul intern. Memoria imediata este perturbata in mod evident (sugerand prezenta unei perturbari a atentiei) in delirium, ca si in stadiile incipiente ale dementei. Ea nu este modificata in tulburarea amnestica.
Deficitul memoriei recente se refera la uitarea evenimentelor petrecute in ultimele zile sau uneori in cursul aceleiasi zile. Poate fi evidentiat prin intrebari referitoare la evenimentele zilei curente sau precedente (Ex. ,,Ce ati mancat aseara sau de dimineata?"). Pacientul uita conversatiile avute in cursul zilei, repetand de nu stiu cate ori aceiasi poveste, poate lasa o sarcina neterminata (Ex. Uita gazul aprins la soba, la aragaz, uita robinetul de apa deschis) din cauza faptului ca a uitat sa reia activitatea inceputa dupa o intrerupere. Memoria recenta este afectata in tulburarea amnestica, precum si in stadiile de inceput ale dementei.
Deficitul memoriei indepartate se refera la uitarea evenimentelor petrecute cu mai multi ani in urma (date personale din trecutul sau sau fapte de cunoastere comuna). Poate fi evidentiat prin intrebari de tipul : in ce data s-a nascut, cum ii chema pe parintii sai, pe fratii sai, la ce scoala a facut cursul primar, ce liceu a terminat, in ce an s-a casatorit, in ce imprejurari si-a cunoscut sotia/sotul, numele presedintilor de stat anteriori etc. Observam importanta pentru examinarea clinica a memoriei, a datelor obtinute de la pacient cu referire la istoria dezvoltarii sale ca individ, examinarea decurgand firesc de-a lungul interviului. Memoria indepartata este in mod caracteristic afectata, alaturi de memoria recenta in stadiile avansate ale dementei, cand pacientul respectiv uita numele persoanelor apropiate, propriul nume, propria sa profesie etc.
|
