SENSIBILITATEA SI LEGILE EI
Notite curs - lectia 12
1. Definitia sensibilitatii
Sensibilitatea este premisa naturala a vietii psihice.
Ea a aparut filogenetic relativ tarziu, o data cu
aparitia regnului animal, pe baza excitabilitatii primare sau iritabilitatii.
Prin excitabilitate intelegem proprietatea organismelor de a
inregistra si raspunde la actiunea stimulilor biologiceste necesari
(alimentari, de reproducere, nocivi). Ea reprezinta modalitatea principala prin
care plantele se relationeaza cu mediul.
Sensibilitatea este acea proprietate care permite
inregistrarea si raspunsul adaptativ nu numai la actiunea stimulilor
biologiceste necesari ci si la actiunea stimulilor in sine neutri sau
indiferenti (lumina, sunet, culoare, forma, pozitie spatiala, intervale
temporare etc.), dar care pot dobandi rol de semnale in raport cu cei dintai.
Asadar, retinem ca sensibilitatea are nu numai o functie
reflectorie-constatativa, ci si una de semnalizare si asociere temporara intre
stimulii indiferenti si cei biologiceste necesari. Si daca excitabilitatea este proprie oricarei
celule vii, sensibilitatea devine apanajul unor analizatori. Aceste structuri,
in forma embrionar-primitiva la primele organisme animale, vor cunoaste un
amplu proces de dezvoltare, diversificare si perfectionare in filogeneza.
La om, sensibilitatea are organizarea cea mai complexa, ea realizandu-se prin
intermediul unor structuri inalt diferentiate si specializate pe care le numim
sisteme de integrare senzoriala sau analizatori.
Un analizator este unitatea functionala a cinci verigi principale:
1) veriga receptoare periferica prin care se capteaza stimulii modali specifici
si ii codifica in impulsuri nervoase;
2) veriga de conducere specifica si centrii subcorticali de proiectie (la
nivelul diencefalului - nucleii talamici;
3) veriga de conducere specifica si zonele corticale de proiectie - care
transforma codurile nervoase in senzatie constienta;
4) conexiunea inversa cortico-subcorticala, prin care se regleaza functionarea
analizatorului in concordanta cu particularitatile situatiei obiective date;
5) veriga nespecifica (fasciculele si centrii substantei reticulate), care
asigura activarea global-difuza a scoartei cerebrale, necesara pentru
procesarea stimulului
Analizatorul constituie mecanismul prin care se realizeaza procesele
senzoriale-senzatiile si perceptiile.
Fiecare analizator s-a specializat, in cursul
evolutiei filogenetice, in receptarea si prelucrarea (procesarea) unei anumite
categorii de stimuli-luminosi, acustici, mecanici, termici, chimici.
Acesti stimuli se numesc specifici sau modali, pentru a-i delimita de cei
universali (nespecifici), cum este socul mecanic si
curentul electric.
Retinem: pentru a studia activitatea unui analizator trebuie sa
folosim stimulul sau modal specific, iar nu un stimul nespecific (curent
electric).
2. Pragurile senzoriale
Sensibilitatea nu se prezinta ca un punct, ci ca un continuum, delimitat de un
minim si un maxim: minim maxim
Cele doua capete extreme ale continuum-ului se numesc praguri senzoriale
absolute: inferior si superior.
Pragul absolut inferior exprima intensitatea minima pe care trebuie s-o aiba
stimulul specific pentru a provoca o senzatie specifica abia constientizabila,
pragul absolut superior exprima intensitatea maxima a stimulului modal care
continua inca sa mai produca o senzatie specifica (dincolo de aceasta apare
senzatia nespecifica de durere).
Intre pragurile absolute se situeaza pragurile diferentiale, care exprima
ratiile ce trebuie adaugate la intensitatile initiale pentru a determina
cresteri abia constientizabile ale intensitatii senzatiilor.
3.. Legile sensibilitatii
Starea si dinamica sensibilitatii umane sunt guvernate de trei categorii de
legi: a) psihofizice; b) psihofiziologice; c) socioculturale. Legile
psihofizice reflecta raportul dintre nivelul sensibilitatii si intensitatea
stimulilor modali specifici. Sunt doua asemenea legi: Legea Bouguer-Weber si
legea Weber-Fechner. Prima lege se aplica pragurilor absolute si postuleaza ca
valoarea pragului absolut se afla in raport invers proportional cu nivelul
sensibilitatii:
....E = nivelul sensibilitatii; S = valoarea pragului exprimata in intensitatea
stimulului. Cea de-a doua lege vizeaza sensibilitatea diferentiala si pragurile
diferentiale si este data de formula: ....Δx = ratia ce trebuie adaugata la intensitatea
initiala, x = intensitatea initiala, k = constanta. Ar rezulta ca valoarea
pragurilor diferentiale este constanta pe toata intinderea sensibilitatii.
(Valorile calculate ale raportului ..... sunt: .... pentru sensibilitatea
auditiva, .... pentru sensibilitatea tactila, ... lucsi, pentru sensibilitatea
vizuala. Cercetarile ulterioare au aratat ca legea Weber-Fechner se verifica
numai pentru intensitatile medii.
Legile psihofiziologice reflecta fenomenele care au loc in cadrul
analizatorilor in cursul functionarii si interactiunii dintre ei. In aceasta
categorie includem:
· legea adaptarii - exprima modificarea, in sensul cresterii sau descresterii,
a sensibilitatii unui analizator sub actiunea indelungata a stimulului ;
· legea sensibilizarii = cresterea nivelului sensibilitatii in cadrul unui
analizator, ca urmare a stimularii altui analizator;
· legea depresiei = scaderea nivelului sensibilitatii in cadrul unui
analizator, ca urmare a stimularii altui analizator;
· legea contrastului = cresterea acuitatii in raport cu actiunea altui stimul
(exemplu, senzatia de negru este mai puternica atunci cand percepe o figura
neagra pe fond alb decat atunci cand percepem aceeasi figura pe fond gri sau
albastru),
· legea compensatiei = cresterea sensibilitatii in cadrul unui analizator in
lipsa altui analizator (exemplu, dezvoltarea superioara a sensibilitatii
tactile la nevazatori);
· legea exercitiului = cresterea nivelului sensibilitatii prin solicitare
sistematica, indelungata.
Legile socio-culturale exprima dependenta dezvoltarii sensibilitatii umane de
influenta factorilor socio-culturali. Exista trei asemenea legi mai importante:
· legea profesionalizarii = dezvoltarea selectiv-preferentiala a unor
modalitati senzoriale in cursul pregatirii si exercitarii unor profesii
muzicale, plastice, tehnice, medicale etc.;
· legea estetizarii si semantizarii = modelarea si functionarea sensibilitatii
umane in general in raport cu doi factori socioculturali importanti; frumosul
si semnificatia (in perceperea obiectelor naturale sau artificiale mecanismele
noastre cerebrale releva, odata cu identitatea, latura lor estetica si
semnificatia);
· legea verbalizarii = includerea in mod necesar si automat a cuvantului atat
in actul de percepere a stimulului, cat si in fixarea-vehicularea rezultatului
lui - imaginea sau modelul informational intern.
2. Intrebari de autoevaluare
1. In ce consta deosebirea
dintre excitabilitate si sensibilitate?
2. Ce este analizatorul?
3. Ce este pragul absolut inferior?
4. Ce este pragul diferential?
5. In ce segment al intensitatilor se aplica legea Weber-Fechner?
6. Carei categorii de legi apartine legea adaptarii?
R a s p u n s u r i:
1. Excitabilitatea se leaga numai de actiunea stimulilor biologiceste necesari,
in vreme ce sensibilitatea se leaga si de actiunea stimulilor in sine
indiferenti.
2. Mecanismul neurofiziologic al sensibilitatii si al senzatiilor si
perceptiilor.
3. Intensitatea minima a stimulului specifica necesara pentru a provoca o
senzatie abia constientizabila.
4. Fractiunea sau doza ce trebuie adaugata la intensitatea initiala a stimulului
modal specific pentru a obtine o crestere abia constientizabila a intensitatii
senzatiei.
5. In segmentul intensitatilor medii.
6. Legilor psihofiziologice.
|
