SENZATIA
Notite curs - lectia 13
1. Definitia senzatiei
Senzatia este primul nivel psihic de procesare a informatiei despre
proprietatile obiectelor si fenomenelor lumii externe si despre starile
propriului nostru organism. Este su 232j96c rsa primara a cunostintelor. Altfel decat
prin senzatii nu putem dobandi nici un fel de date despre realitatea
inconjuratoare si despre propria noastra existenta fizica. In disputa lor cu
rationalistii care sustineau existenta ideilor innascute inaintea oricarei
experiente, senzualistii au demonstrat ca "nu exista nimic in intelect, care mai
inainte sa nu fi existat in simturi" (J. Locke).
In psihologia clasica avem disputa dintre scoala asociationista care absolutiza
rolul si statutul senzatiei considerand ca intreaga noastra viata psihica este
o suma de senzatii, si scoala gestaltista care nega existenta ca atare a
senzatiei, absolutizand perceptia.
In prezent, se admite ca senzatia este, din punct de vedere genetic, primul
proces psihic de cunoastere, ea reflectand proprietati singulare ale stimulilor
modali specifici - din afara - si ale starilor organismului propriu. Ea ne
permite sa diferentiem un stimul de altul, un obiect de altul, dar nu sa si le
identificam.
2. Proprietatile senzatiilor
Ca proces psihic constient, senzatia se caracterizeaza prin urmatoarele
proprietati:
modalitatea - senzatia este produsa de stimuli modali specifici (luminosi,
acustici, mecanici, chimici); specificitatea informational-designativa - orice
senzatie desemneaza informational o anumita insusire a stimulului;
referentialitatea - orice senzatie ne relationeaza si ne raporteaza la lumea
externa, indeplinind o functie de cunoastere;
intensitatea - orice senzatie are o claritate sau o forta mai mare sau mai
mica, corespunzator intensitatii stimulului;
durata - orice senzatie se manifesta atata timp cat dureaza actiunea
stimulului;
tonalitatea afectiva - orice senzatie se acompaniaza de o traire emotionala
pozitiva sau negativa, in functie de natura proprietatilor stimulului.
3. Tipurile de senzatii
Senzatiile se realizeaza intr-o gama intinsa si eterogena. Dupa natura surselor
care le determina continutul informational, le clasificam in trei mari clase:
a) senzatii exteroinformative - care reflecta realitatea externa;
b) senzatii proprioinformative, care reflecta starile posturale ale corpului in
stare de repaus si in miscare;
c) senzatii interoinformative, care reflecta starile mediului intern al
organismului.
Senzatiile exteroinformative includ: senzatiile cutano-tactile, senzatiile
vizuale, senzatiile auditive, senzatiile olfactive si senzatiile gustative.
Senzatiile cutano-tactile reflecta insusiri mecano-fizice ale stimulilor care
actioneaza asupra invelisului cutanat in care se gasesc receptorii.
Pe baza informatiei despre asemenea insusiri, precum duritatea, asperitatea,
rugozitatea, substantialitatea, temperatura se structureaza constiinta
materialitatii lumii,
Receptorii sensibilitatii cutano-tactile sunt: corpusculii Meissnner si
Vater-Pacini - pentru atingere, discurile Merkel - pentru presiune (apasare),
corpusculii Krause - pentru stimulii reci, corpusculii Ruffini - pentru
stimulii calzi.
Veriga corticala a analizatorului, care produce in final senzatia de atingere,
de apasare sau de cald si rece se situeaza in circumvolutiunea postcentrala -
ariile 3, 1, 2 Brodmann.
Senzatiile vizuale reflecta proprietatile stimulilor luminosi. Principala
proprietate este lungimea de unda. Lumina este un segment al spectrului
electromagnetic cuprins intre 390 si 800 milimicroni. Prin descompunere,
fasciculul de lumina face posibila senzatia de culoare. Primul care a
demonstrat acest fapt a fost fizicianul englez
Analizatorul vizual al omului
realizeaza doua forme de sensibilitate: Luminoasa si cromatica. Receptorii
pentru sensibilitatea luminoasa sunt celulele fotosensibile denumite bastonase;
receptorii pentru sensibilitatea cromatica sunt celulele fotosensibile numite
conuri. Ambele tipuri de celule receptoare se gasesc in retina. Reprezentarea
corticala a analizatorului vizual se afla in lobul occipital, ariile 17, 18 si
19 Brodmann.
Senzatiile de culoare poseda urmatoarele proprietati; tonul cromatic, saturatia
si luminozitatea. Culorile au efecte psihofiziologice excitator, activator
(rosul, portocaliul), relaxante (verdele) sau depresive (negrul).
Senzatiile auditive reflecta proprietatile undelor acustice: amplitudinea -
senzatia de tarie a sunetului, frecventa - senzatia de inaltime a sunetului
(sunetul este segmentul spectrului acustic perceput de urechea omului si este
cuprins intre 18 (20) - 18.000-20.000 cicli pe secunda; sub 16 cicli avem
infrasunetele, iar peste 20.000 cicli avem ultrasunetele).
Receptorii sensibilitatii auditive se situeaza in urechea interna, in organul
lui Corti, dispus pe membrana bazilara.
Veriga corticala a analizatorului auditiv se localizeaza in lobul temporal,
ariile 22, 41 si 42 Brodmann.
Sistemul auditiv al omului cuprinde trei subsisteme functionale: auzul natural
(sunetele fizice din natura), auzul muzical (structurile muzicale) si auzul
verbal sau fonematic (structurile lingvistice, sunetele vorbirii).
Senzatiile olfactive reflecta caracteristicile moleculare ale substantelor
volatile (mirositoare).
Receptorii sensibilitatii olfactive se afla dispusi in epiteliul cavitatilor
nazale, iar veriga corticala - in lobii olfactivi de pe fata fronto-bazala a
emisferelor cerebrale.
Mirosurile se realizeaza intr-o gama intinsa de tonalitati si nuante,
clasificarea lor fiind dificila.
Orientativ, putem mentiona urmatoarele grupe: eterice (eteruri etilice si
metilice, acetona, cloroformul etc.); balsamice (flori, vanilie); aromatice
(citrice, migdale); usturoiate (ceapa, usturoi, soricioaica); torefcate (cafea
arsa, paine arsa, naftalina); neplacute (narcoticele); cadaverice (cadavru,
indol, scatol).
Senzatiile gustative reflecta proprietatile moleculare ale substantelor
solubile in apa sau saliva (sipide). Receptorii sensibilitatii gustative
(papile) se dispun pe suprafata limbii si invelisul valului palatin, fiind
diferentiati pe patru gusturi de baza: dulce, sarat, acru si amar.
Veriga corticala a analizatorului gustativ se afla in portiunea
postero-inferioara a lobului frontal, aria 43 Brodmann. Senzatiile gustative
sunt implicate in reglarea apetitului si in formarea preferintelor alimentare.
Senzatiile proprioinformative includ: senzatiile proprioceptive si senzatiile
kinestezice. Primele functioneaza la nivel semiconstient sau subconstient si
sunt determinate de pozitiile posturale ale trunchiului si membrelor in stare
de repaus, intretinand schema corporala (Eu-l fizic); cele kinestezice se
produc in cursul miscarilor si asigura coordonarea lor.
Pentru ambele tipuri de senzatii, receptorii se situeaza la nivelul fusurilor
musculare, ligamentelor si articulatiilor, iar veriga corticala - in
circumvolutiunea precentrala (lobul frontal), ariile 4, 6, 8 - Brodmann.
Senzatiile interoinformative includ: senzatia de foame, senzatia de sete si
senzatia de durere (viscerala). Receptorii sunt terminatii nervoase libere
dispuse la nivelul mucoaselor si muschilor netezi. Veriga corticala se situeaza
la nivelul sistemului limbic si al portiunii bazale a lobului temporal.
Aceste senzatii semnalizeaza modificarile care se produc in functionarea
organelor interne si in starea generala a organismului, avand un rol adaptativ
esential.
2. Intrebari de autoevaluare
1. Ce este senzatia?
2. Care este mecanismul prin care se realizeaza senzatiile?
3. Ce este o senzatie exteroinformativa?
4. Ce proprietate reflecta senzatia de culoare?
5. Ce proprietate a undei acustice produce senzatia de inaltime?
6. Ce proprietati reflecta senzatiile cutano-tactile?
7. Ce proprietati reflecta senzatiile olfactive si gustative?
8. Ce semnalizeaza senzatiile proprioceptive?
9. Ce semnalizeaza senzatiile interoinformative?
R a s p u n s u r i:
1. Reflectarea proprietatilor individuale ale obiectelor.
2. Analizatorul.
3. Cea care ne furnizeaza informatii despre lumea externa.
4. Lungimea de unda.
5. Frecventa.
6. Duritate, asperitate, rigurozitate, substantialitate, temperatura.
7. Chimice.
8. Pozitiile posturale ale trunchiului si membrelor in stare de repaus.
9. Modificari in functionarea organelor interne si in stare generala a organismului.
|
