ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
SINELE DIN PERSPECTIVA COGNITIVA
Premisa: fiinta umana isi construieste in mod activ o imagine asupra mediului care ii ghideaza conduitele ulterioare.
Sinele este conceput ca o structura de cunoastere, ca un corp de informatii polarizate evaluativ, foarte bine organizat si foarte usor accesibil.
Conceptul de sine este vazut ca si un sistem de cunostinte despre propriul EU, folosite pentru a recunoaste si interpreta stimuli relevanti pentru individ (Monteil si Martinot, 1991).
1. Reprezentarea sinelui in memorie: sinele ca si schema cognitiva
Schema cognitiva - o structura generala de cunostinte activate simultan, corespunzand unei situatii complexe din realitate. Ea favorizeaza procesarea selectiva a informatiilor:
duce la inferarea unor itemi inexistenti, dar concordanti cu schema;
duce la omiterea unor itemi prezenti, dar neconcordanti cu schema;
duce la procesarea preferentiala a unor elemente identificate ca itemi ai schemei.
H. Markus (1997) a demonstrat natura schematica a cunoasterii de sine si consecintele pe care aceasta le are asupra procesarii informatiilor relevante. Persoanele acumuleaza cunostinte despre ele insele, pe care le organizeaza in structuri relativ stabile, pornind de la observatie, introspectare, comparatii sociale si feed-back-ul oferit de ceilalti. Odata formate, aceste structuri functioneaza ca un mecanism de selectie care triaza informatiile prezente.
Pe masura ce persoana acumuleaza informatii de un anumit tip schemele devin din ce in ce mai rezistente la informatii neconforme cu cele pe baza carora s-au format, nefiind insa "total imune".
Informatiile despre sine au fost organizate, rezultatul fiind o configuratie pe care persoana o poate utiliza pentru a emite judecati depsre sine si a anticipa propriul comportament.
2. Stabilitatea conceptului de sine
In mod trafitional, conceptul de sine este vazut ca stabil, general, fatetelor sale revenindu-le un rol minor.
Incepand cu anii 70, apare preocuparea pentru viziunea dinamica asupra conceptului de sine.
Psihologia cognitiva recunoaste variatiile ce apar, exlicand si conciliind aspectele de stabilitate si fluiditate a sinelui.
Flexibilitatea este explicata prin termenul de "concept de sine de lucru" (working self-concept):
exista un set de cunostinte despre sine foarte bine elaborate, care alcatuiesc nucleul reprezentarii de sine (stabil) si
o configuratie, o structura temporara determinata de evenimentele sociale actuale, derivata din acest ansamblu al cunostintelor despre sine.
Flexibilitatea conceptului de sine nu presupune o reorganizare radicala a informatiilor despre sine si se exprima prin variatiile "conceptului de sine de lucru".
Distinctia dintre cele doua elemente - nucleul si structura temporala a sinelui - are la baza accesibilitatea diferita a informatiilor in memorie:
nucleul sinelui este permanent disponibil
conceptele provizorii despre sine sunt activate ca urmare a prezentei mai multor factori
- motivatia personala,
- dispozitia,
- cerintele situatiei
3. Memoria autobiografica
Curpinde evenimentele si experientele traite de o persoana, precum si gandurile si sentimentele ce le-au insotit.
Organizarea memoriei autobiografice se face in functie de:
timp (modalitate secventiala),
importanta semnificatiei evenmentelor, prin relatia lor cu o serie de trasaturi ale persoanei (structura ierarhica).
Aceste doua modalitati nu se exclud reciproc: o serie de evenimente cardinale din viata unei persoane pot constitui jaloane importante ce delimiteaza perioade mari ale biografiei persoanei. In interiorul acestor perioade, amintirile ar respecta o organizare secventiala.
Memoria autobiografica presupune un proces activ de reconstructie permanenta a informatiilor: reamintirea propriului trecut depinde de conceptiile si atitudinile actuale (Ross, 1981).
Legat de memoria autobiografica apare si o eroare:
distorsiunea egocentrica (self-centered bias) - reprezinta tendinta persoanei de a-si supraestima rolul in evaluarea evenimentelor trecute si de a se vedea ca si centru al actiunii altor persoane. Greenwald, 1980: "rememoram trecutul ca pe o piesa de teatru in care propria persoana a fost actorul principal."
PREZENTAREA SINELUI
Managementul impresiei - se refera la proiectarea constienta sau inconstienta a unui mod de prezentare a propriei persoane, care sa creeze o anumita imagine ce satisface nevoile si scopurile interactiunii noastre.
Jones, 1990 - autoprezentarea implica dezvaluiri selective si omiteri sau probleme de accentuare si planificare in timp, mai degraba decat inselarea evidenta, disimularea.
Motivele pentru care o persoana se angajeaza in autoprezentare sunt:
facilitarea relatiilor sociale;
obtinerea unor recompense materiale/sociale si evitarea unor penalizari;
pentru a construi sau a confirma o anumita imagine de sine pentru noi insine.
2. Factorii ce contribuie la crearea unor anumite impresii (autoprezentarea este un proces automatizat, dar uneori devenim constienti de impresia pe care o producem si incercam sa o controlam):
Ø variabilele situationale: cand persoana se afla in centrul atentiei altora, scopurile depind de evaluarea altora, persoana interactioneaza cu necunoscuti importanti sau cand sesizam obstacole in formarea impresiei dorite;
Ø cunoasterea de catre persoana a modului in care poate fi creata impresia dorita (sensibilitate sociala);
Ø abilitati ale persoanei, capacitatea de a se comporta conform prescriptiilor pe care le presupune crearea unei anumite impresii.
3. Diferente individuale in autoprezentare
Monitorizarea sinelui - capacitatea persoanei de a-si urmari si controla comportamentul in public si masura in care persoana realizeaza acest lucru - difera de la un individ la altul (Snyder, 1974).
a) Persoane cu nivel ridicat al auto-monitorizarii urmaresc sa fie "persoana potrivita in acea situatie sociala". Accentul e plasat pe cunoasterea caracterului situatiei, a cerintelor acesteia si se incearca estimarea modului in care ar trebui sa se comporte "persoana model". Aceste estimari vor fi utilizate ca ghid al comportamentului propriu
Aceste persoane au o capacitate ridicata de a interpreta roluri diferite, ceea ce permite modificarea comportamentului pentru a fi in acord cu cerintele situatiei.
Persoanele cu un nivel ridicat al automonitorizarii pot fi vazute ca instabile, ipocrite.
b) Persoanele cu un nivel scazut al automonitorizarii considera ca este important sa fie ele insele in orice situatie sociala, accentul fiind pus pe propriile atitudini, convingeri, valori, principii si nu atat asupra situatiei si comportamentelor celorlalti.
Au o capacitate scazuta de a-si modela comportamentul, ducand la o constanta a lui de-a lungul situatiilor. Pot fi vazute ca rigide, incapabile de compromis.
4. Strategii utilizate in auto-prezentare:
Conformismul, flatarea, lauda;
Mimarea modestiei;
Manipularea scuzelor;
Etalarea aptitudinilor si a succeselor proprii;
Asocierea in fapt sau relatari cu persoane de prestigiu;
Autocompatimirea;
Intimidarea.
|