ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
STRUCTURA SISTEMULUI PSIHIC UMAN
Notite curs - lectia 10
1. Specificul structurii
interne a sistemului psihic uman
Unul din obiectivele principale ale cunoasterii psihologice este acela de a
trece de la descrierea si caracterizarea psihicului in general, la dezvaluirea
si analiza structurii sale interne. In incercarea de a atinge acest obiectiv,
s-au diferent 343h75d iat doua abordari - abordarea liniar-plana si abordarea
plurinivelara sau ierarhica.
Prima abordare considera ca toate componentele vietii psihice interne sunt de
acelasi ordin si se dispun intr-un singur plan, oranduindu-se unele langa
altele precum margelele pe ata. O asemenea intelegere a fost promovata de
scolile asociationista si behaviorista.
Cea de-a doua abordare sustine ca organizarea psihica interna a omului are un
caracter multinivelar, diferitele componente se dispun nu numai pe orizontala,
ci si pe verticala dupa criteriul primar-secundar, inferior-superior,
obtinandu-se o structura ierarhizata. O asemenea abordare a fost adoptata de
scoala psihanalitica (S. Freud) si ea corespunde cel mai bine spiritului
metodologiei sistemico-cibernetice contemporane.
Asadar, in lumina acestei metodologii, sistemul psihic uman este un sistem
ierarhizat, alcatuit din trei subsisteme principale: subsistemul inconstient
care reprezinta primul nivel ierarhic, subsistemul subconstient, care
reprezinta pe cel de-al doilea nivel ierarhic si subsistemul constient
(constiinta) care reprezinta cel de-al treilea nivel ierarhic (vezi schema).
subsistemul constient
subsistemul subconstient
subsistemul inconstient
Organizarea ierarhica a sistemului psihic uman
2. Subsistemul inconstient
Asa cum am aratat mai inainte, cand s-a desprins de filosofie si s-a constituit
ca stiinta autonoma, psihologia identifica psihicul uman cu constiinta,
centrandu-se exclusiv pe cercetarea functiilor si proceselor constiente
(scolile introspectionista, asociationista, gestaltista).
Meritul de a fi revizuit aceasta optica si de a fi largit sfera notiunii de
psihic uman prin introducerea in cadrul ei a doua componente noi -
inconstientul si subconstientul - revine lui S. Freud si scolii sale
(psihanaliza).
S. Freud a elaborat si dezvoltat sistematic, pe baza analizei si interpretarii
fenomenelor nevrotice, a continutului viselor si a actelor ratate din
comportamentul cotidian normal, teoria inconstientului individual.
Inconstientul individual a fost asezat la baza edificiului vietii psihice
interne, pe de o parte, pentru ca, in ordine genetica, precede constientul, iar
pe de alta parte, pentru ca se considera ca are rolul determinant in dinamica
personalitatii si a comportamentului. S. Freud a impartit inconstientul
individual in doua componente: inconstientul innascut si inconstientul
dobandit.
Inconstientul innascut se considera ca fiind determinat exclusiv biologic si
legat de trebuintele primare. Astfel, se definea ca ansamblu al pulsiunilor,
tendintelor si instinctelor ce exprima natura omului ca fiinta biologica,
animala. Functionarea lui se subordoneaza principiului placerii, satisfacerii
neconditionate si imediate a trebuintei. In centrul inconstientului innascut a
fost plasat instinctul erotico-sexual sau complexul libido-ului. In conceptia
lui S. Freud, acest instinct inmagazineaza in sine intreaga energie psihica
nobila, care sustine si directioneaza dezvoltarea personalitatii si traiectoria
comportamentala a individului.
Pe langa instinctul erotico-sexual, in structura inconstientului innascut Freud a mai inclus instinctul vietii (eros-ul),
instinctul mortii (thanatos-ul), instinctul agresivitatii si instinctul
gregaritatii.
Inconstientul individual dobandit se structureaza, potrivit lui Freud, in
copilaria timpurie, respectiv in primii 5 ani de viata si el include elementele
constiintei morale a societatii, de genul valorilor (bine-rau,
permis-interzis), normelor si modelelor morale.
Din punct de vedere functional, in cadrul sistemului personalitatii,
inconstientul dobandit se situeaza pe o pozitie antagonica, de respingere a
"cerintelor" inconstientului innascut. Astfel, in cadrul sistemului global al
personalitatii, cele doua forme ale inconstientului devin instante de comanda:
inconstientul innascut devine instanta sinelui (id-ul) care actioneaza in
directia satisfacerii tendintelor si trebuintelor animalice indeosebi a
trebuintei erotico-sexuale, iar inconstientul dobandit devine instanta supra
Eu-lui (super ego), care actioneaza in directia blocarii "dorintelor" sine-lui
si a supunerii lor controlului socio-moral.
Trasatura comuna a ambelor forme ale inconstientului individual este aceea ca
nu evolueaza si nu se schimba, in structura si statut, de-a lungul varstei,
ramanand, practic aceleasi.
C. Jung, fost discipol al lui S. Freud si devenit ulterior dizident si oponent
al acestuia, a introdus notiunea de inconstient colectiv, prin care intelegea
un ansamblu de montaje si tipare comportamentale ancestrale, formate in zorii
istoriei omenirii, care se integreaza in fondul ereditar al speciei umane si se
transmit din generatie in generatie, influentand implacabil comportamentul
fiecarei persoane. Asemenea arhetipuri, precum imaginea dragonului, imaginea
paradisului pierdut, imaginea stramosului comun, umbra etc., au devenit
arhetipuri care se vor manifesta in vise, deliruri si artele picturale.
Accesul la continuturile inconstientului nu este direct, ci indirect, prin
intermediul viselor ("visul, arata Freud, este calea regala spre adancurile
inconstientului", actelor ratate (lapsusuri, inversiuni, substitutii,
amalgamari), tulburarilor nevrotice. Ca metode de sondare a inconstientului in
cadrul psihanalizei au fost propuse metodele reactualizarilor regresive si
relatarilor spontane, metoda asociatiilor verbale libere si metoda asociatiilor
verbale dirijate.
Cercetarile contemporane nu numai ca au confirmat existenta inconstientului,
dar au adus date noi despre structura si rolul lui. Astfel, pe langa
dimensiunea afectiv-motivationala (energetica) pe care i-au dat-o Freud si
Jung, i s-a conferit si o dimensiune cognitiva, constand in procesarea de tip
non-semantic ilogic a informatiilor. Esenta procesarii la nivel inconstient a
informatiilor rezida in a construi simboluri care sa mascheze sau sa ascunda
ceea ce nu trebuie spus. "Verbalizarea" acestor simboluri se obtine pe cale ocolita,
prin metoda naratiuni psihanalitice. Apoi, s-a demonstrat ca organizarea
interna a inconstientului are un caracter stratificat. De pilda, K. Wilber
(1984) identifica nu mai putin de cinci straturi:
1) inconstientul fundament, alcatuit din continuturi care pot deveni oricand
constiente;
2) inconstientul arhaic, care cuprinde structuri simple primitive, mostenite
filogenetic;
3) inconstientul submergent, rezultat al mecanismului refularii sau reprimarii;
4) inconstientul "pecete", format din continuturi nerefulate, dar refulabile;
5) inconstientul emergent, care cuprinde structurile profunde, prezente de la
nastere, dar neproiectate inca spre suprafata inconstientului fundament.
In ce priveste rolul inconstientului, in prezent sunt larg acceptate
urmatoarele idei:
a) rolul pozitiv:
1) pastreaza si "monitorizeaza" ansamblul trebuintelor biologice si fiziologice
si impune activarea comportamentelor specifice de satisfacere;
2) asigura un anumit mod de procesare a informatiilor si realizeaza combinatii
subliminale pe care le preia constiinta in cadrul activitatilor rezolutive si
de creatie (intuitia, inspiratia);
3) asigura pregatirea si desfasurarea activitatii gandirii si a spontaneitatii
inteligentei;
4) prin anumite activitati ale sale - vise, reverii - exercita o influenta
catartica, detensionanta;
5) este principalul generator al experientelor transpersonale;
6) asigura continuitatea noastra psihica in timpul somnului, cand controlul
constiintei este abolit.
b) rolul negativ:
1) genereaza starile de afect care imping la actiuni si comportamente
distructive;
2) este sediul agresivitatii pe care o poate exacerba si transforma intr-o
trasatura stabila de personalitate;
3) se implica adesea in sens perturbator in fluxul gandirii si al activitatii,
predispunandu-le la erori.
3. Subconstientul
In conceptia lui S. Freud, subconstientul era asemuit cu un vestibul sau cu o
camera de asteptare pentru dorintele si trebuintele inconstientului care "cer"
sa fie primite in constiinta. Astazi, continutul notiunii este sensibil
schimbat. Astfel, se considera ca subconstientul cuprinde doua categorii de
"elemente":
a) "elementele" care provin din inconstient si au fost refulate sau asteapta sa
intre in constiinta
b) "elementele" care provin din constiinta si se afla in stare latenta.
El are o organizare stratificata ca si inconstientul. Putem delimita astfel
trei straturi principale:
1) stratul superior, care cuprinde "elemente" (informatii) ce urmeaza sa intre
imediat in fluxul actual al constiintei;
2) stratul median, care cuprinde "elementele" din tezaurul memoriei de lunga
durata la care avem acces ori de cate ori avem nevoie;
3) stratul inferior (profund), care include elemente la care avem acces foarte
greu sau deloc (cuprinse de uitare).
Subconstientul are un rol important, neputand fi imaginata existenta noastra
normala fara participarea lui. In primul rand, asigura continuitatea in timp a
Eu-lui si permite constiintei sa realizeze sub semnul identitatii de sine
legatura trecutului, prezentului si viitorului (in cazul amneziilor totale -
anterograde sau retrograde - subiectul isi pierde identitatea).
In al doilea rand, subconstientul da sens adaptativ invatarii, permitand
pastrarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior.
In fine, in al treilea rand, subconstientul asigura consistenta interna a
constiintei; fara aportul lui, constiinta s-ar reduce la o simpla succesiune a
clipelor, a senzatiilor si perceptiilor imediate, devenind imposibile functiile
ei de planificare si proiectiva.
2. Intrebari de autoevaluare
1. Ce intelegem prin abordare
plana a structurii psihicului?
2. Ce intelegem prin abordare multinivelara a structurii psihicului?
3. Cine a elaborat si introdus in psihologie notiunile de inconstient si
subconstient?
4. Ce este inconstientul innascut?
5. Ce este inconstientul dobandit?
6. Ce este inconstientul colectiv?
7. Ce intra in continutul subconstientului?
R a s p u n s u r i
1. Acea abordare care considera ca
toate elementele ce alcatuiesc continutul psihicului se situeaza la un singur
nivel.
2. Acea abordare care considera ca elementele de continut ale vietii psihice se
dispun la niveluri ierarhice diferite (inferior-intermediar-superior).
3. S. Freud.
4. Ansamblul pulsurilor, tendintelor si instinctelor determinate biologic.
5. Modelul intern al constiintei morale a societatii.
6. Ansamblul unor imagini si modele
comportamentale ancestrale (arhetipuri).
7. Atat elemente provenite din inconstient, cat si elemente provenite din
constient.
|
