STUDIU EMPIRIC ASUPRA INVATARII AUTODIRIJATE / SELF-MANGEMENTULUI INVATARII

STUDIU EMPIRIC ASUPRA ĪNVĂŢĂRII AUTODIRIJATE / SELF-MANGEMENTULUI ĪNVĂŢĂRII

1. Stadiul problemei

Toate schimbarile din societate modifica neīncetat conditiile de viata si activitate umana punānd īn fata omului numeroase si mereu alte probleme care-i solicita o adaptare continua prompta si adecvata la cerintele vietii moderne, fundamentata īntotdeauna pe o informatie la zi si pe capacitatea de a elabora comportamente flexibile īn raport cu situatiile date. Omul modern este silit sa īnvete continuu ca sa poata face fata īn cursul vietii sale schimbarilor care survin īn universul cunoasterii, īn domeniul muncii sale profesionale, īn īntregul continut al vietii.

Totul sugereaza desfiintarea īmpartirii vietii ca pāna acum īn doua, adica īntr-o perioada a dobāndirii cunostintelor si cea urmatoare de cheltuire a respectivelor achizitii. Īn aceasta perspectiva sunt reexaminate critic si reevaluate rolul si functiile sistemului scolar, finalitatile si continuturile acestuia, metodologiile si modalitatile lui de evaluare, una din principala menire a scolii fiind aceea de a-l īnvata pe om sa īnvete, īnzestrāndu-l cu un potential intelectual, calitati de vointa si tehnici de munca intelectuala.

Īnvatarea este o activitate care la fel ca orice alta activitate umana complexa trebuie ea īnsasi īnvatata. Procesul de īnvatare implica o anumita tehnica presupune anumite strategii, anumite deprinderi de organizare, asimilare si control care se formeaza prin imitatii, īndrumari, exercitii.

Devenind constient de capacitatea lui de a īnvata, reflectānd asupra ei omul si-a asumat responsabilitatea de a interveni īn mecanismele ei cele mai subtile. Am putea spune ca omul a īnvatat sa aspire la a controla īnvatarea īn scopul optimizarii influentei ei asupra competentei sale generale, nu doar de a raspunde unui mediu din ce īn ce mai complex, ci si de a transforma mediul conform propriilor nevoi, din ce īn ce mai complexe.

Constientizarea faptului ca individul activ autodeterminat se formeaza īn timp cu efort sustinut (la īnceput stimulat din exterior apoi prin autocontrol), a adus īn atentia specialistilor īn stiin 11411f516l 55;ele educatiei problema pregatirii lui īn cadrul scolii, pentru o īnvatare independenta pe tot parcursul vietii īn afara scolii.

Formarea elevilor pentru a īnvata independent este o problema de inters major pentru cercetatorii educatiei si instructiei dar este si o problema personala a fiecarui individ īn parte angajat īn activitatea de īnvatare.

Organizarea īnvatarii ramīne una din problemele mult discutate si nerezolvate pe agenda educatorilor. Identificarea, descrierea si optimizarea conditiilor īnvatarii reprezinta momente importante ale proceselor de provocare, organizare si conducere a īnvatarii. Pentru a fi eficient, educatorul trebuie sa stie de unde porneste elevul, īncotro se īndreapta, care sunt conditiile prealabile specifice īnvatarii dar si ce va fi capabil elevul sa īnvete īn continuare. Profesorul are o contributie foarte mare, el trebuie sa stimuleze interesul elevilor pentru ceea ce face si pentru ceea ce dobāndeste. El are rolul de a transmite elevilor importanta factorilor interni si externi īn procesul īnvatarii astfel acestia fiind capabili sa se foloseasca de ei pozitiv īn procesul autoinstruirii. Un aspect important este formarea aptitudinilor scolare deoarece acestea sunt indispensabile īn īnvatarea ulterioara atāt īn scoala cāt si īn particular. Īn mod cert dezvoltarea aptitudinilor scolare contribuie la cresterea capacitatii de īnvatare, la īnsusirea temeinica a cunostintelor, a priceperilor si deprinderilor de baza precum si la cresterea posibilitatilor de aplicare a acestora. Aptitudinea scolara este o structura complexa si dinamica de functii psihice, spirit de observatie, organizare perceptiv-motorie, atentie, memorie, imaginatie, gāndire, care alaturi de motivatie si alte aspecte ale personalitatii determina reusita scolara a elevului.

Pentru a exprima diferenta dintre autocontrol si controlul extern īn activitatea desfasurata de individ, Richard de Clearms ( Zimmerman, Schunk, Self-Regulated Learning and Academic Achievement) a recurs la metafora indivizilor origine si a indivizilor pioni. Indivizii sursa (origins) se percep ca "origini" adica surse ale propriilor intentii de a actiona īntr-un anumit fel, au un īnalt sentiment al autodeterminarii, sunt capabili sa aleaga una dintre mai multe alternative, sa-si planifice actiunile, sa-si stabileasca singuri obiectivele, sa-si gestioneze efortul solicitat de atingere a propriilor obiective, sa-si asume consecintele propriilor alegeri. Indivizii pioni se percep ca participanti neputinciosi la un joc controlat de altii.

Probleme de mare actualitate a psihologiei īnvatarii sunt: identificarea conditiilor instructionale īn care se formeaza mai degraba "generatoare de initiative" decāt pioni. De Clearms a dezvoltat un program de pregatire a profesorilor pentru a raspunde cāt mai consistent nevoii de autodeterminare a elevilor. Acest program prin metodele folosite (instruirea īn fixarea de obiective realiste de studiu, īn planificarea activitatilor pentru atingerea respectivelor obiective, īn asumarea responsabilitatii personale pentru īnvatare si cultivarea sentimentului īncrederii īn propriile forte) ofera cāteva sugestii pentru dezvoltarea programelor instructiv educative care sa stimuleze independenta īn activitatea scolara.

Maurice Gibbons īn lucrarea sa "Self directed learning handbook" vorbeste despre cum īi putem īnvata pe elevi cum sa īnvete. De asemenea el a realizat un site cu un program special pentru a īnvata sa īnveti. Īn self directed learning (SDL) individul ia initiativa si responsabilitatea pentru ceea ce se īntāmpla. Ei selecteaza, organizeaza si evalueaza propriile lor activitati, care pot fi urmate īn orice loc si īn orice timp prin orice mijloace si la oricare vārsta. Īn scoli profesorii pot lucra pentru SDL īn etape. Etapele care trebuie parcurse pentru a trece de la īnvatarea directionata de profesori la SDL, sunt:

-īnvatarea autodirijata intentionala (introducerea ocazionala a SDL īn cursuri sau programe care sunt dealtfel directionate de profesori, de exemplu: proiecte individuale sau scurte introduceri a oricaror alte forme de SDL īn spectru)

- sa-i īnvatam pe studenti sa gāndeasca independent (cursuri sau programe care accentueaza cautarea personala a īntelesului prin explorare, cercetare, rezolvare de probleme si activitati creative);

- self managed learning (cursuri sau programe prezentate prin ghidul de īnvatare pe care studentii le completeaza independent);

- self planned learning (cursuri sau programe īn care studentii cauta rezultate ale cursurilor prin activitati pe care la proiecteaza singuri).

Īncarcata cu idei de īnvatare, instrumente si exemple, cartea ofera profesorilor si directorilor scolilor un program inovativ pentru a customiza īnvatarea cu nevoile individului, si pentru a-i motiva pe studenti pentru a lua responsabilitati din ce īn ce mai mari pentru a decide ce si cum ar trebui sa īnvete.

S. Paris si J. Byrnes vorbesc despre necesitatea de a-i instrui pe elevi despre teoriile īnvatarii si considera ca aceste teorii se formeaza īn clasa. Elevii sunt influentati de climatul clasei cāt si de atitudinea si comportamentul profesorilor. Ei considera ca tehnicile instructionale traditionale deseori conduc la formarea auto-deprecierii si auto-esuarii teoriilor īnvatarii ale copiilor, si din acest motiv au aparut multe inovatii īn instructie care sa promoveze īnvatarea si motivarea copiilor, realizate de Borowski, Carr, Rellinger (B. Zimmerman- Self Regulated Learning and Academic Achievement). Aceste tipuri de instructii inovatoare sunt: daca teoriile copiilor despre īnvatare sunt incorecte sau eronate atunci instructia directa (direct instruction) trebuie sa-i ajute sa-si modifice parerile. Cercetarile au decoperit ca profesorii pot sa ofere explicatii mai convingatoare despre strategiile de īnvatare care īmbunatatesc cunostintele si folosirea tacticilor de catre elevi. Un alt tip este predarea si de catre elevi si dialogurile despre īnvatare. A treia categorie de instructie inovatoare implica īnvatarea cooperativa. Dinamica cooperativa include discutii īn grup, argumente si īnsusirea strategiilor de īnvatare. Instructia efectiva trebuie sa accentueze si sa extinda teoriile copiilor despre īnvatare pentru a avea un īnteles pentru ei.

S-au facut multe cercetari referitoare la strategiile de īnvatare. Acestea au relevat faptul ca individul care īnvata poate accede la aceste strategii atāt īn cadrul unui sistem de instruire cāt si prin autoinstruire.

Practica scolara a pus īn fata cercetatorilor probleme concrete legate de aspectele imediat sesizabile ale īnvatarii strategiilor de īnvatare: pot fi ele īnvatate?, pot fi īnvatati elevii sa īnvete strategiile activate īntāmplator?, poate īnvata din modul īn care si-a amintit o cunostinta cum sa-si aminteasca si alte cunostinte īn alte situatii de īnvatare?

Asa cum afirma J.W.Rigney (V. Negovan - Autonomia īn īnvatarea academica), "Sistemul instructional poate fi proiectat astfel īncāt sa ajute elevii sa constientizeze ca au, de fapt, strategii cognitive si, prin acestea, sa le faciliteze utilizarea ulterioara a acestor strategii".

Unii teoreticieni par sa acorde prioritate strategiilor cognitive ca obiectiv al instruirii si au īn vedere planificarea secventelor de instruire astfel īncāt cei care īnvata sa-si perfectioneze aceasta categorie de strategii (de receptare, de codificare a informatiei verbale, de stocare si regasire). Dar s-a observat ca planurile de īnvatare a unor astfel de strategii par sa necesite organizarea unei mari varietati de situatii practice pe o perioada de mai multe luni.

Depasirea stadiului īn care instruirea īsi propune sa īnvete elevii strategiile cognitive este evidenta īn faptul ca s-au dezvoltat o serie de programe de stimulare a īnvatarii automotivate, a (auto)disciplinei scolare, a īnvatarii independente, a asumarii de roluri.(I.Neacsu- īn V. Negovan - Autonomia īn īnvatarea academica).

S.Derry īntr-un studiu din 1989 (a pune strategile īnvatarii īn functie) se īntreaba pentru ce fel de elevi se poate concepe un program explicit de īnvatare a strategiilor īnvatarii. Cercetarile din 1990 si 1992 realizate de Ghatala, Prissley, Haris axate pe problematica exigentelor pe care le impune predarea strategiilor de īnvatare au permis formularea recomandarii ca "strategiile īnvatarii sa fie īnvatate explicit din cele mai mici clase pāna īn clasele mai mari". "Cum?" se poate face acest lucru, ramāne īnca o provocare pentru teoria si practica educatiei. (V. Negovan - Autonomia īn īnvatarea academica).

Specialistii īn stiintele educatiei vad relatia īntre modelele de instruire si strategiile īnvatarii ca o relatie cu dinamica specifica, extrem de complexa. Pentru a accede la īnvatarea strategica elevii trebuie sa fie ajutati de profesor sa īnvete deprinderile metacognitive, sa īnvete sa-si cunoasca propria gāndire, sa-si monitorizeze si controleze capacitatea de procesare a informatiilor, sa devina constienti de existenta strategiilor gāndirii.

Implementarea unui curriculum axat pe strategiile īnvatarii este o problema de natura sa revolutioneze modelele de instruire. Elaborarea unui asemenea curriculum a devenit o īnalta prioritate īn educatie si i s-au identificat cāteva importante principii:

- expunerea elevilor la un numar mare de strategii diferite, nu doar unei strategii generale de īnvatare ci si unor tactici specifice;

- predarea unor cunostinte conditionale despre: "cānd?", "unde?", si "de ce?"

- se folosesc strategii variate;

- instruirea directa īn īnvatarea prin scheme;

- dezvoltarea dorintei elevilor de a folosi strategii de īnvatare.

Īn studiul sau Īnvatarea academica independenta, ghid metodologic, Ioan Neacsu precizeaza aspectele pe care se focalizeaza stiinta si arta disciplinelor academice īn īnvatamāntul superior si anume:

organizarea inteligenta si profesionalizata a cunoasterii;

reglarea strategiilor comunicarii īn functie de cunoasterea nevoilor sociale, cognitive, emotionale si spirituale ale studentilor, exprimate īn cautarea sensului studiului, īn interogatii, īn ipoteze, īn interactivitati directe sau mediate;

crestera relatiei studentului cu obiectul īnvatarii/studiului devenit mai profound, mai sintetic, mai divers, mai integrative, mai aplicat si orientate spre transparenta publica;

introducerea unor noi componenete ale paradigmei IAI, īntre care semnalam tehnicile de dinamizare a studiului, asimilarea/formarea de competente reflective īn actiune, metacognitia, depasirea granitelor (in)vizibile dintre experienta, cunoastere si propriul EU, acceptarea caracterului temporar al unor elemente ale cunoasterii si competentelor.

I. Neacsu specifica care este consecinta unor astfel de considerente care se resimte la nivelul comunitatii stiintifice si al administratiei universitare prin crearea īn campusurile universitare si/sau introducerea īn curriculum academic a unui curs special si al unor consilieri pentru īnvatare/studiu. Referitor la conduita didactico-stiintifica din mediul universitar se formuleaza urmatoarele īntrebari:

- īn ce masura instructia se centreaza pe transmiterea unui volum cāt mai mare de cunostinte si mai putin pe echilibrul dintre economia cunostintelor academice si dispozitivele reale ale personalitatii studentilor pentru a putea stapāni optimul cognitiv-informational, procedural si actional prin proiectare, īnvatare, utilizare si transfer nespecific;

- īn ce masura cadrele didactice constientizeaza necesitatea unor metacompetente de tip metacognitiv bazate pe gāndire critica, autonoma, aplicata, pe conduita creativa;

- cāt timp, efort inteligent si vocatie investesc universitarii īn formarea la studenti a unei conduite inteligente de bun nivel academic?

- ce gāndesc si cum proiecteaza universitatile astazi paradigma "īnvatarii continue pe tot parcursul vietii".

Cercetarea noastra vine tocmai īn sprijinul acestei idei, aceea de introducere īn curriculum academic a unui curs special īn vederea instruirii studentilor pentru īnvatarea auto-reglatoare.

2. Problema de cercetare:

2.1. Tema cercetarii

Aceasta cercetare īsi propune sa afle opiniile studentilor referitoare la introducerea unui curs special īn cadrul planurilor de īnvatamānt universitar cu scopul de a-i pregati pe studenti pentru īnvatarea pe parcursul īntregii vieti, pentru īnvatarea independenta. Se va īncerca identificarea motivelor pentru care studentii ar urma acest curs cu functii de: motivatie pentru īnvatare, identificarea stilurilor si strategiilor de īnvatare, fixarea obiectivelor īnvatarii īn functie de propriile nevoi, planificarea, monitorizarea si evaluarea īnvatarii, formarea si dezvoltarea capacitatilor cognitive, metacognitive, metamotivationale si de management al resurselor.

Cercetarea īsi propune sa identifice gradul de contributie al studentilor la propria lor formare, prin utilizarea unor ghiduri de īnvatare autodirijata, motivatia lor pentru a se pregati si dezvolta ca indivizi capabili de a īnfrunta singuri si cu succes obstacolele vietii, īn special cele ce tin de formarea profesionala.

2.2. Identificarea variabilelor

Variabila este o proprietate a fenomenelor cercetarii si anume proprietetea de a se schimba, de a-si modifica dimensiunile, de a lua valori diferite de la un individ la altul, de la o colectivitate la alta.

Variabila independenta descrie fenomene care reprezinta cauza, factorii sau conditiile introduse intentionat de catre cercetatori īn procesul pe care-l studiaza.

Variabila dependenta descrie efectele sau rezultatele produse de variabila independenta.

Variabilele dependente :

V 1. performantele obtinute de studenti,

V 2. motivatia pentru īnvatare si pentru urmarea cursului,

V 3. transferul,

V 4. autoformarea.

Variabilele independente:

V 5. curs pentru īnvatarea autodirijata,

V 6. ghiduri de īnvatare independenta,

V 7. profesori de specialitate,

V 8. strategii de īnvatare.

2.3. Ipotezele cercetarii

Ipoteza reprezinta o reflectare īntr-o forma specifica a realitatii obiective, este un enunt cu caracter de probabilitate despre esenta, interconditionarea si cauzalitatea faptelor, fenomenelor si proceselor socio-umane. (Septimiu Chelcea - Tehnici de cercetare sociologica).

O ipoteza stabileste asteptarile cercetarilor referitoare la o relatie dintre variabile īn cadrul problemei de cercetare. Ipoteza reconstituie o explicatie plauzibila ce urmeaza a fi verificata prin faptele de observatie . Plauzabilitatea ipotezelor rezulta din acordul cu cunostintele verificate anterior. Ipoteza orienteaza demersurile ulterioare ale crecetarii.

Obtinerea unor noi cunostinte constituie principala functie a ipotezelor īn cunoasterea stiintifica īn general si īn cunoasterea sociologica sau psihologica īn special

Poetul mistic german Novalis spunea: "ipotezele sunt plase; numai cel care le arunca va putea prinde". Septimiu Chelcea afirma aceasta exprimare īnsa adauga ca trebuie sa īnnozi plasele astfel īncāt sa maresti probabilitatea de a prinde si pe cāt posibil chiar exemplare uriase. Se pune deci problema conditiilor de validitate a ipotezelor. Pentru a fi valide ipotezele trebuie sa se bazeze pe fapte reale, sa fie verificabile, sa utilizeze concepte operationale si specifice, sa nu piarda din generalitati.

Facānd legaturi īntre variabilele dependente si independente se deduc urmatoarele ipoteze de cercetare:

I.1. daca s-ar introduce un curs pentru īnvatarea academica cu functiile: instruire a studentilor sa īnvete cum sa īnvete, formarea capacitatilor, aptitudinilor si competentelor necesare īnvatarii independente pe tot parcursul vietii, atunci ne asteptam ca studentii sa obtina mai multe performante īn īnvatare;

I.2. daca acest curs este sustinut de profesori de specialitate, atunci studentii vor fi mai motivati sa participe la el, sa depuna efort pentru propria formare si vor avea un model de urmat;

I.3. daca studentii ar studia ghiduri de īnvatare autodirijata, atunci ar contribui mai mult la propria lor formare si vor face mai usor transferuri īn asimilarea cunostintelor;

I.4. daca studentii īsi īnsusesc īn cadrul cursului strategii de īnvatare, atunci vor realiza transferul cu succes īn orice alte situatii de īnvatare.

2.4. Obiectivele cercetarii

O1. aflarea opiniilor studentilor cu privire la modul de instruire pentru

īnvatarea independenta academica;

O2. autoevaluarea propriilor capacitati si deprinderi de īnvatare;

O3. identificarea stilului de īnvatare preferat;

O4. conceperea unor solutii eficiente pentru a realiza schimbarea metodelor traditionale

de instruire;

O5. motivarea studentilor pentru a-si dezvolta capacitatile deprinderile si abilitatile de

īnvatare;

O6. (auto)informarea studentilor despre programele existente pentru pregatirea lor.

O7. identificarea nevoilor de īnvatare ale studentilor;

2.5. Descrierea esantionului

Orice domeniu al socialului este particularizat de persoanele care activeaza īn cadrul sau. Altfel spus universul investigat este reprezentat de populatia de "actori" sociali.

Esantionarea este tehnica metodologica prin care devine posibila formularea de inferente despre un univers (populatie), prin investigarea acelei parti din cadrul sau care este definita prin procedee statistice adecvate. (L. Vlasceanu- curs Lucian Ciolan). Aceasta ofera posibilitatea tehnica de selectie a unei parti din populatie īn vederea analizei exhaustive si pe aceasta baza a generalizarii rezultatelor la nivelul īntrgii populatii.

Īn termeni statistici cu cāt un esantion este mai mare cu atāt el este mai precis sau ofera posibilitatea de formulare cāt mai exacta a estimatiilor. Scopul esantionarii este de a genera premise pentru continuarea si finalizarea unei cercetari sociale.

Populatia tinta īn cadrul cercetarii noastre este reprezantata de catre studenti.

Metoda de esantionare pe care am folosit-o este metoda neprobabilista, neaplicāndu-se procedee si proceduri statistice standard. Tipul de esantionare neprobabilista folosit este esantionarea orientata, fiind selectati studenti din cadrul Facultatii de Psihologie si stiintele Educatiei, īntru-cāt acestia dispun de mai multe informatii despre īnvatare si ne pot formula o parere mult mai clara.

Chestionarul va fi aplicat unui numar de 60 de studenti din cadrul Facultatii de Psihologie si stiintele Educatiei, din anul IV.

Focus grupul va fi aplicat unui numar de 7 studenti din cadrul aceleiasi facultati dar de la grupe diferite, pentru a nu exista o relatie de prietenie īntre ei riscānd sa ofere raspunsuri asemanatoare.

Esantionul include atāt fete cāt si baieti cu vārste omogene pentru o mai corecta interpretare a rezultatelor.

2.6. Caracterizare generala a metodelor folosite

Īn cadrul acestei cercetari vor fi folosite doua metode de cercetare, una calitativa si una cantitativa.

Metoda cantitativa folosita este chestionarul iar cea calitativa este focus grupul.

Cercetarea cantitativa se bazeaza pe date masurabile, observabile. Īn acest tip de cercetare obiectivele cercetarii necesita colectari de date cu privire la cāti oameni au pareri similare sau au anumite caracteristici.

Īn cercetarea calitativa obiectivele cercetarii necesita ca informatia sa fie relevanta cu privire la modul īn care oamenii gāndesc si simt despre o chestiune, sau de ce oamenii iau diferite decizii, comportāndu-se īntr-un anume mod.

2.6.1. Chestionarul de cercetare reprezinta o tehnica si corespunzator un instrument de investigare constānd dintr-un ansamblu de īntrebari scrise si eventual imagini grafice, ordonate topic si psihologic, care prin administrarea de catre operatorii de ancheta sau prin auto-administrare determina din partea persoanelor anchetete raspunsuri ce urmeaza a fi investigate īn scris. Īn cadrul chestionarului individul care raspunde o face īntr-un cadru fixat dinainte de catre specialist. Chestionarul surprinde sensul "obiectiv" al conduitelor, corelāndu-le cu indicatori ai determinantilor sociali.

Foarte frecvent asa cum remarca Bernard Philips (S. CHelcea - Tehnici de cercetare sociologica), pentru ordonarea logica a īntrebarilor din cadrul chestionarului se ia drept criteriu timpul: subiectul este pus īn situatia de a raspunde mai īntāi despre trecut, apoi despre prezent si la urma despre viitor. Un alt criteriu este gradul de abstractizare, mai īntāi se va raspunde la īntrebarile concrete si apoi la cele mai abstracte. "Ploaia de īntrebari " ne ofera problematica cercetarii, oricāt de abundente ar fi se impune o selectie a stimulilor īn raport cu ipotezele cercetarii. Īn afara testarii ipotezelor, chestionarul n-ar avea nici o valoare.

Īntrebarile sau imaginile cuprinse īn chestionar au functia de stimuli declansatori de comportamente verbale sau nonverbale. Comportamentul verbal-raspunsul la īntrebari si exprimarile verbale determinate de stimuli- variaza de la individ la individ. Asupra acestui comportament intervin o multime de factori: personalitatea celui anchetat, situatia-cadru de desfasurare a anchetei, personalitatea celui ce realizeaza ancheta, tema investigatiei, structura chestionarului, timpul cānd are loc ancheta.

Chestionarul a fost aplicat studentilor de la Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei din anul IV. Au fost completate un numar de 50 de chestionare.

Pentru a facilita urmarirea rezultatelor obtinute īn urma chestionarului īl vom atasa īn continuare.