Sanatatea mintala

Sanatatea mintala

Sanatatea mintala este un concept general si complex care cuprinde mai multe dimensiuni:
- Dimensiunea emotionala - pune accentul pe constientizarea si acceptarea sentimentelor (trairilor) persoanei. Ea include masura in care cineva are o atitudine pozitiva si entuziasta in raport cu propria persoana si cu viata in general.
Include capacitatea unei persoane de a-si coordona sentimentele si comportamentele corelate cu acestea, inclusiv evaluarea (aprecierea) intr-o maniera realista a limitelor persoanei respective, dezvoltarea spiritului de autonomie si priceperea de a face fata stresului in mod eficient. Persoana sanatoasa din punct de vedere emotional mentine relatii satisfacatoare cu altii.
- Dimensiunea ocupationala - este legata de atitudinea pe care o persoana o are fata de munca pe care o presteaza, munca prin care poate dobindi satisfactie personala si bunastare materiala.
- Dimensiunea intelectuala - incurajeaza activitatile creative, care stimuleaza activitatea mintala. O persoana sanatoasa din punct de vedere intelectual foloseste resursele disponibile pentru a-si largi sfera cunostintelor si utilizeaza activitatile intelectuale si culturale impreuna cu resursele umane disponibile in cadrul comunitatii careia ii apartine.
- Dimensiunea spirituala - presupune cautarea sensului si scopului existentei umane. Ea include dezvoltarea unei aprecieri profunde asupra vietii, naturii si universului si presupune existenta unui puternic sistem de valori la fiecare persoana.
- Dimensiunea sociala - incurajeaza participarea la ambientul uman si fizic al unei persoane pentru bunastarea generala a comunitatii din care aceasta face parte si pune accent pe interdependenta cu altii si cu natura si include, de asemenea, urmarirea realizarii armoniei in familie si in relatiile sociale.

VULNERABILITATEA

Vulnerabilitatea trebuie privita ca un raspuns adaptativ neadecvat si uneori insuficient al persoanei la solicitarile psihice sau fizice obisnuite, altfel spus la factorii de mediu care actioneaza asupra fiecarui individ.

La persoanele vulnerabile pot fi identificate o serie de "markeri" bio-psihologici ce pot fi prezenti si inaintea primului episod maladiv precum si dupa remisiune fiind prezenti uneori la rudele sale. Vulnerabilitatea oscileaza de-a lungul timpului, datorita unor conditionari-extrinseci -cumulare de stresori si epuizare, reducerea retelei de suport social

-Intrinseci -oscilatia bio-psiho-ritmurilor; crize ale ciclurilor vietii-, astfel incat, exista perioade cu vulnerabilitate crescuta sau scazuta.
O persoana vulnerabila ajunge la o stare de tulburare patologica somatica si/sau psihica, in urma interventiei unor factori circumstantiali-situationali; acestia pot fi determinanti, favorizanti, sau doar declansatori. Factorii situationali conjuncturali joaca un rol important si in intretinerea starii maladive, a defectului si handicapului, precum si in reaparitia unor noi episoade.

Exista un raport invers proportional intre vulnerabilitate si factorii stresori:

Cu cat vulnerabilitatea este mai mare cu atat acestia pot fi mai putin intensi, si invers. Dar exista si o dinamica temporala, intentionala si de interrelatie intre cele doua clase de factori. De exemplu, situatiile nefavorabile pot fi induse de insusi subiect, prin proiectele si initiativele sale. In urma fiecarui episod psihopatologic-maladiv individul ramane mai sensibil-vulnerabil la factori tot mai minori.
Intr-un studiu de acum citiva ani, un cercetator american ne informa ca patruzeci la suta din populatia planetei noastre sufera de o disfunctie psihica.O idee se desprinde din aceasta statistica deloc agreabila: evolutia actualei civilizatii, de o complexitate inimaginabila in trecutul apropiat, s-a dovedit excesiv de agresiva fata de limitele psihice ale fiintei umane normale. Electronica si sistemele informationale, spectaculozitatea in sine a noutatilor tehnologice, suprasolicitarea suscitata de deplasarea travaliului si inteligentei in dependenta de tehnologii, mii de factori generatori de stres si problemele existentiale evaluate pe minut si secunda au condus la ceea ce se numeste 'slabirea fibrei psihice generale'.

VULNERABILITATEA LA STRES

Vulnerabilitatea fata de stres reprezinta nu numai o suma algebrica a unor date de personalitate facilitand,mai mult sau mai putin, " intrarea in stress" ori amplitudinea reatiei la stres a unui individ.Ea este constituita de un patern dynamic,de interactiune al acestor trasaturi stabile de personalitate dar, adeseori solicitate ca parti componente ale unui comportament relativ stereotip. Vulnerabilitatea psihica la stress apare ca element favorizant pentru bolile psihice dar si pentru cele psihosomatice BPS) in cadrul carora ea se asociaza cu o vulnerabilitate de organ.

Unele persoane prezinta o sensibilitate crescuta in plan psihic la actiunea unor stresori minori, banali, fiind mai predispuse astfel la aparitia Stresului Psihic. Aceasta sensibilitate a fost denumita 'vulnerabilitate la stres', termen ce desemneaza si o receptivitate psihica crescuta fata de stresorii psihogeni capabila sa conduca la aparitia Stresului Psihic.

Vulnerabilitatea la stresul psihic poate aparea atunci cand:

1.individul este surprins de anumite evenimente sau circumstante nepregatit spre a le face fata;

2.miza este foarte mare, un raspuns favorabil avand consecinte importante pentru individ, in timp ce esecul are un efect nociv permanent, accentuand si mai mult Stresul Psihic;

3. supraincarcarea prin sarcini multiple, in conditii de criza de timp;

4. perceperea de catre subiect a unei amenintari reale sau imaginare, (inclusiv a integritatii fizice);

4. izolare sau sentimentul restrangerii libertatii ca si a contactului social;

5. aparitia unui obstacol (bariera fizica sau psihologica) in calea activitatii sale, resimtita ca un sentiment de frustrare;

6. presiunea grupului social (favorabila excesiv sau nefavorabila) generatoare a temerii de esec sau de dezaprobare;

7. perturbari de catre agentii fizici (termici, zgomot, vibratii etc.), chimici sau biologici (boli somatice) care scad rezistenta adaptativa a organismului (inclusiv in sfera proceselor psihice).

Vulnerabilitatea la stres duce la depresia de epuizare care se instaleaza dupa o lunga durata de compulsii emotionale, dupa traume psihice repetate si dupa o prelungita tensiune afectiva negativa.

Depresia de epuizare apare mai frecvent la persoanele cu structura introverta si cu usoare inclinatii patologice catre renuntarea la responsabilitati.

Aceasta se dezvolta in faze, in decursul a luni si ani de zile:

a. Prima faza - este caracterizata prin tensiuni emotionale prelungite, hipersensibilitate, iritabilitate, fatigabilitate pretimpurie, tulburari ale somnului.

b. Ulterior, supraincarcarea emotionala duce la  stadiul tulburarilor functionale si autonome: insomnie, simptome cardiovasculare, dureri de stomac, dereglari sexuale, sindroame algice.

c. Faza a treia, depresiva incepe din momentul cand se produc noi traume fizice sau psihice.

Pe langa efectele stresului asupra starii de sanatate si buna dispozitie a indivizilor, stresul manifesta si un impact economic si social. Stresul poate diminua performantele si productivitatea la locul de munca, afectand astfel evolutia afacerii si in cele din urma, economia ca intreg. De asemenea, poate contribui la sustinerea tensiunilor societatii care se manifesta prin frustrari indreptate impotriva liderilor si a altor autoritati, cat si prin intoleranta si nerabdarea indreptata fata de ceilalti parteneri.

VULNERABILITATEA LA DEPRESIE

In societatea moderna depresia majora constituie una din cele mai intalnite tulburari de natura psihiatrica. Nu numai ca depresia are efecte devastatoare asupra planului afectiv al individului dar, tulburarea insasi reprezinta o provocare majora pentru sistemul de sanatate publica. De aceea, s-au dezvoltat o multime de studii pentru identificarea factorilor de risc ale depresiei majore. Aceste studii au evidentiat puternica contributie a factorilor constitutivi in dezvoltarea depresiei majore, inclusiv baza genetica, sexul si trasaturile de personalitate.

Ideea unei determinari genetice a depresiei este sprijinita puternic de descoperirile realizate asupra gemenilor si adoptiilor cat si din observatiile asupra persoanelor cu depresie in istoricul familiei, fapt care ar conduce la dezvoltarea depresiei. De asemenea, s-a aratat ca femeia manifesta de doua ori mai multe sanse fata de barbat sa dezvolte depresie majora iar trasaturile de personalitate ale nevrotismului predispune la depresie.

Care sunt cauzele depresiei?
1.Un eveniment stresant, cum ar fi moartea unei personae dragi, sau problemele financiare pot genera o depresie.

2.O alta cauza este vulnerabilitatea genetica combinata cu anumiti factori de mediu, cum ar fi stresul sau bolile fizice. Acest lucru poate duce la un dezechilibru la nivelul anumitor mediatori chimici din creier numiti neurotransmitatori

3.Folosirea pe termen lung a anumitor medicamente, cum ar fi antihipertensivele sau somniferele;

4.Maladiile cronice � de exemplu bolile cardiovasculare, hipotiroidismul, diabetul, cancerul;

5.Anumite trasaturi de personalitate, cum ar fi stima de sine scazuta, dependenta fata de alte persoane, rezistenta scazuta la stres, te pot face mai vulnerabil la depresie.

6. Alcoolul, tutunul si abuzul de substante pot provoca, de asemenea, depresia sau diferitele tulburari anxioase.

7.Dupa nastere, unele mame pot resimti o stare de tristete, de epuizare, de incapacitate de a avea grija de copil, numita baby blues care, netratata, poate ajunge pana la asa-numita depresie postpartum, cu forma ei cea mai grava, psihoza postpartum.

8.Schimbarile frecvente de dispozitie, chiar in cursul aceleeasi zile, starea de slabiciune, somnolenta sau oboseala aparuta la cel mai mic efort, iritabilitatea, perturbarile somnului sau ale apetitului, ca si senzatiile inexplicabile de disconfort sau durere aparute la nivelul unor parti ale corpului, toate acestea pot face parte din tabloul clinic al depresiei.