Socializarea si dinamica relatiilor sociale de la 6/7 ani
la 10/12 ani
La finalul perioadei precedente, personalitatea copilului este relativ
constituita (procesul individuarii este aproape constituit) si copilul poate
accepta separarea de familie stiind ca ea este de moment (Tourrette, Guidetti,
200 323j95d 2). Castigarea unei noi autonomii ii permite acum
copilului iesirea pentru perioade mai lungi sau mai scurte din cercul familial,
pentru a se integra intr-un alt grup social, si anume, cel scolar.
Anterior, in stadiile precedente, copilul era capabil de relatii diadice strict
in interiorul familiei, apoi treptat incepe sa stabileasca
relatii interpersonale in functie de tipul de familie din care face parte (mai
deschisa sau mai putin deschisa). In momentul in care copilul incepe sa mearga la scoala el este aproape pregatit sa treaca de la
modul dominant de interactiune in diada (tipic pentru relatiile fami-liale) la
un mod de comunicare specific pentru relatiile sociale mai conventionale*.
Chiar daca, inca de la 4 ani, modul de comunicare intre copii devine din ce in ce mai verbal, el ramane in continuare foarte ancorat
in comunicarea nonverbala (Tourrette, Guidetti, 2002, p. 135). Asa cum se poate
observa din evolutia jocului copilului, la inceput acesta se joaca paralel cu
ceilalti copii, cu exceptia catorva momente de comunicare, apoi treptat devine
capabil de activitati in grup. Coo-perarea si munca in comun ce
sunt activitati tipice pentru activitatea scolara sunt posibile in jurul
varstei de 6 ani, datorita decentrarii intelectuale realizate prin structurile
gandirii concret-operatorii. (Gratiela Sion, 2006)
Reglarea sociala a coordonarii cognitive* capata la aceasta
varsta o importanta extrem de mare. Socializarea in cadrul acestei
perioade de varsta devine una pe orizontala (copil/copil) prin opozitie cu cea
pe verticala (adult/copil) de pana la aceasta varsta. Relatiile
intre copii se intensifica la debutul scolaritatii, prevaland, ca agenti ai
socializarii, intr-o maniera usoara fata de relatiile familiale.
Proximitatea joaca un rol esential in construirea
noilor relatii in grupul scolar. Copiii sunt in relatii pentru ca locuiesc in
acelasi cartier sau pe aceeasi strada si parcurg
drumul de la scoala acasa impreuna sau pentru ca sunt in aceeasi clasa. Peste
cativa ani, alegerile devin din ce in ce mai
selective, iar criteriile sa schimba. Acum, copiii au tendinta de a se grupa ca
urmare a constiintei apartenentei la gen (fetele in
grupuri numai de fete si baietii in grupuri numai de baieti). Regruparea pe
sexe in cadrul aceleiasi categorii de varsta pare sa
fie o caracteristica universala (Brii si Lehalle, 1988), poate pentru ca
aceasta repartitie este preambulul la rolurile sociale care vor fi adoptate in
viata adulta.
