Societatea bazata pe cunoastere si aparitia capitalului intelectual
1.1.Cunoasterea-principala forta motrice în noul mileniu
De la începutul civilizatiei umane, cunoasterea a actionat permanent ca un mijloc de a controla intelectul uman. Oamenii care s-au remarcat, în orice domeniu, au folosit cunoasterea în mod deliberat pentru a-si asigura controlul asupra celorlalti si, astfel, a-si câstiga un loc în istorie.
În ultimele decenii are loc o expansiune a conceptului de "noua economie" dezvoltându-se un nou tip de abordare legat de stiinta economica. Diferenta dintre abordarea echilibrului în economia clasica si în noua economie este prezentata foarte sugestiv de catre Ilya Prigogine: "Economia clasica pune accent pe stabilitate si echil 131f55b ibru. Astazi se observa existenta instabilitatii, a fluctuatiilor si a tendintelor evolutioniste care se manifesta practic la toate nivelele. Ne aflam în fata unui univers mult mai complex si mai structurat decât ne-am putut imagina vreodata. Sfârsitul acestui secol se asociaza cu nasterea unei noi viziuni asupra naturii si stiintei care aduce omul ceva mai aproape de natura, o stiinta care face din inteligenta si creativitatea umana o expresie a unei tendinte fundamentale în univers. Se deschid astfel noi perspective pentru cercetarile interdisciplinare."
Traim într-o lume în schimbare, iar independenta spiritului si depasirea paradigmelor conduc la inovatie, iar valoarea inovatiei devine mai importanta ca valoarea traditiei. În acest context se încurajeaza inovatia, chiar în defavoarea succesului, postulând o conceptie care spune ca este rau sa gresesti, dar e mult mai rau sa nu încerci de frica greselii.
În noua economie si în setatea
cunoasterii bunurile intangibile precum cunostintele si
managementul informatiei si cunoasterii devin noul nucleu al
competentelor. În opinia profesorului Quash
de
Un aspect nou al cunoasterii este acela de factor economic. În ultimii 500 de ani, observa Laurence Prusak, factorii de productie au fost pamântul, munca si capitalul, neglijându-se rolul cunoasterii ca factor distinct de productie. Pentru Prusak, cunoasterea reprezinta un capital intelectual, ceea ce învata o organizatie: "nu exista nici un alt avantaj sustenabil decât ceea ce o firma stie, cum poate utiliza ceea ce stie si cît de repede poate învata ceva nou".
În viziunea lui Peter Drucker, în viitor attii vor fi factorii de succes: "Factorii traditionali de productie - pamântul, munca si capitalul - nu au disparut. Dar ei au devenit secundari. Cunoasterea devine singura resursa cu adevarat relevanta astazi."
Noua economie reclama o regândire a teoriei factorilor de productie. Cunoasterea devine componenta esentiala a sistemului de dezvoltare economica si sociala contemporan. Difuzarea inovatiilor si convergenta tehnologiilor de vârf vor juca un rol cheie în accelerarea importantei cunoasterii în contextul procesului de globalizare.
Conceptele moderne de "e-economics" si comert electronic reclama apelarea la un nucleu al competentelor unde cunoasterea va fi principala forta motrice. Noua economie presupune acordarea unui interes sporit asa-numitei societati a cunoasterii, anagajatului/salariatului care are cunoastere, capitalului intelectual, precum si organizatiilor care învata.
Cunosterea a fost întotdeauna extrem de importanta. De-a lungul istoriei, victoria a fost în mâinile celor care au folosit cunoasterea, fiind constienti de potentialul ei de neegalat: printre acesti câstigatori se numara razboinicii primitivi care au învatat sa faca arme din fier, oamenii de afaceri din Statele Unite, care, timp de o suta de ani, sunt beneficiarii celui mai bun sistem de scoli publice din lume, cu o mâna de lucru extrem de bine educata si, bineînteles, lista poate continua. Dar cunoasterea este mult mai importanta decat înainte, pentru ca ne aflam în mijlocul unei revolutii economice ce da nastere Erei Informatiilor.
Cunoasterea, spre deosebire de munca, pamânt si capital, este un activ care se apreciaza pe masura utilizarii. Cu cât sunt utilizate mai mult, cu atât cunostintele devin mai efective si eficiente. În opinia lui Karl Erick Sveiby, în noua economie, cunoasterea are patru caracteristici:
cunoasterea este tacita;
este orientata spre actiune;
se bazeaza pe reguli;
se modifica în mod constant.
O organizatie bazata pe cunoastere poate insufla un nou spirit antreprenorial într-o organizatie si îi poate motiva pe top manageri sa fie preocupati sa transforme organizatia astfel încât aceasta sa devina capabila sa capteze, sa aplice si sa dezvolte valoarea ca urmare a implementarii unor tehnologii performante. Cunostintele si tehnologiile avansate pot transforma seminifcativ economia unei natiuni.
Se dovedeste ca în prezent cunoasterea este mai puternica si mai valoroasa decât resursele naturale si marile fabrici.
1.2.Aparitia capitalului intelectual.
Creatia intelectuala, cunoasterea în general, a suscitat numeroase controverse legate de modalitatile adecvate de definire, reglementare si utilizare justa, având în vedere diferenta fundamentala dintre idee si bun tangibil, precum si neîncadrarea în regulile clasice ale economiei.
În literatura de specialitate s-a apreciat ca acceptarea conceptului de proprietate intelectuala a însemnat, în realitate, triumful unor ratiuni economice, care au stat la baza argumentarii în favoarea unui instrument juridic pentru a recunoaste proprietatea privata asupra unui anumit volum de cunoastere/informatii.
Problema morala, ridicata odata cu aparitia si dezvoltarea acestui concept, este aceea a acceptarii unei nevoi de protectie pentru cunoastere, în general, paralel cu nevoia asigurarii accesului la aceasta. Ambivalenta efectelor unui sistem de protejare a proprietatii intelectuale este unanim recunoscuta si se evidentiaza tot mai mult corelatia sa cu progresul tehnologic.
Proprietatea intelectuala este resursa centrala pentru a crea valoare în aproape toate sectoarele vietii economice. Elementele de baza ale puterii comerciale constau, astazi, în diverse manifestari ale proprietatii intelectuale si nu în resurse de capital. În realitate, însasi notiunea de resurse de capital (active) s-a modificat, definitia ei fiind mult mai cuprinzatoare si incluzând know-how tehnologic, brevete, drepturi de autor si secrete comerciale.
Managementul adecvat al acestor resurse va decide învingatorii competitiei globale în deceniile viitoare. Proprietatii intelectuale i-a fost repede recunoscuta calitatea de activ strategic, cu valoare semnificativa pentru afacerile unei companii. Exista trei metode principale de evaluare din punct de vedere economic a proprietatii intelectuale: abordarea de tip piata, abordarea de tip cost si abordarea de tip venit. Avantajul proprietatii intelectuale este plusul de valoare adaugata pe care îl determina în elaborarea, comercializarea sau exploatarea unor bunuri si/sau servicii.
Pentru a putea fi utilizata cu maxima eficienta, proprietatea intelectuala trebuie sa fie parte integranta a planului strategic de dezvoltare a unei tari sau a strategiei comerciale a unei firme, iar drepturile de proprietate intelectuala sa fie încadrate în strategiile de produs. Factorii de decizie trebuie sa tina cont de particularitatile si de nevoile specifice ale sistemului national de inovare întrucât cresterea volumului de cunostinte tehnologice este fundamentala pentru îmbunatatirea performantelor economice.
Societatea celui de-al treilea mileniu dispune de angajati care sunt valorosi datorita cunostintelor lor. În multe dintre companii, valoarea nu consta în activele tangibile, ci în cele intangibile. Capitalul intelectual este termenul atribuit activelor intangibile combinate care permit companiei sa functioneze eficient.
Componentele capitalului intelectual sunt:
Activele de piata - sunt cele care deriva dintr-o relatie benefica a organizatiei cu piata si cu clientii. Activele de piata reflecta potentialul unei organizatii datorat unor active intangibile legate de piata. Exemplele pot include: clientii si gradul lor de loialitate, canalele de distributie, diferite contracte si acorduri etc.
Activele bazate pe proprietatea intelectuala - includ know-how-ul, secretele de comercializare, copyright-ul, brevetele sau alte drepturi. Proprietatea intelectuala reprezinta mecanismul legal de protectie a mai multor active ale organizatiilor.
Activele centrate pe resursele umane - se refera la abilitatea si creativitatea manifestate în rezolvarea problemelor, precum si la calitatile de lider, antreprenor si manager pe care le detin angajatii unei organizatii. Individul nu este abilitat sa desfasoare doar o anumita activitate, ci dimpotriva el trebuie sa dovedeasca o persoana dinamica care poate desfasura o varietate de activitati de-a lungul timpului. Pe masura ce devin mai competenti în activitatea pe care o desfasoara oamenii învata tot mai mult si ca atare devin tot mai valorosi.
Activele specifice infrastructurii - au în vedere acele tehnologii, metode si procese care îi permit unei organizatii sa functioneze eficient pe termen lung. Exemplele includ: cultura organizatiei, metodele de management, structura financiara, bazele de date si informatiile despre piata sau despre clienti, sistemele de comunicare precum e-mail-ul si sistemele moderne de teleconferinta.
În urma cu o suta de ani munca era relativ ieftina. În cel de-al treilea mileniu munca înceteaza sa mai fie ieftina. Pe masura ce forta de munca devine tot mai "globala", angajatii si angajatorii de valoare investesc tot mai mult în ei însisi. Acest fapt poate contribui la protectia si la sporirea nucleului competentelor. Educatia este un factor strategic al dezvoltarii pe termen lung si are ca scop modelarea multidimensionala si anticipativa a factorului uman. Aceasta duce direct la o "societate a cunoasterii" si implica noi pasi în politica educationala. Cunoasterea înseamna putere si profitabilitate
Fiecare tara, companie si individ depinde din ce în ce mai mult de cunoastere - brevete, abilitati, tehnologii, informatii despre clienti. Chiar si Papa Ioan Paul al-II lea a recunoscut importanta crescânda a cunoasterii în "Centesimus Annus", scriind: "Daca acum ceva timp, factorul decisiv de productie era pamântul, iar mai tarziu capitalul, astazi factorul decisiv este chiar omul, omul si cunoasterea sa."
Extinderea capitalului intelectual se poate realiza daca inovatia si creativitatea sunt prezente într-o organizatie. Se manifesta chiar sentimentul de succes si se resimte nevoia unor permanente mutatii si schimbari.
Persoanele însemnate ale unei organizatii sunt cei care exceleaza si care ajuta astfel organizatia sa fie o învingatoare în competitie si sa se dezvolte pe termen lung. Aceasta presupune si crearea unei culturi a organizatiei care sa promoveze si sa sprijine procesul de inovare. Exista o relatie directa între masura în care o organizatie se dovedeste inovativa si abilitatea acesteia de-a extinde capitalul intelectual. Masura în care o companie este inovativa este si o masura a fortei sale de a supravietui.
|
