Specificul nvatarii umane
Punând copiii si adultii în situatii similare cu cele în care se afla în labirint, cât si în fata unei probleme cotidiene, se constata ca omul repeta mult mai putin erorile, apoi ca alta este orientarea sa principala în fata unei probleme: el nu se straduieste prea mult sa gaseasca singur solutia, ci cauta sa uti 18518u2019s lizeze unelte si procedee cunoscute deja ca adecvate situatiei respective. De exemplu, un copil de 12 ani, vrând sa-si construiasca o coliba, nu face încercari numeroase, el încearca sa foloseasca mijloacele disponibile în atelierul tatalui sau: cuie si ciocan pentru a fixa bârnele principale, ori o frânghie groasa. Asadar, copilul învata sa foloseasca uneltele, procedeele, cunostintele acumulate de omenire în sutele de secole ale existentei sale. Dar însusirea culturii contemporane nu se poate face fara un important progres intelectual, fara formarea unui bogat si variat repertoriu de capacitati
PROCESUL ÎNVĂŢĂRII SISTEMATICE
daca stam acolo mai mult timp, în aceeasi piata vedem multe lucruri: în colt e o cofetarie, în dreapta e farmacia, lânga ea coteste o strada care duce la padure etc. etc.
Faptul de a recunoaste un obiect, o persoana presupune si interventia gândirii. Numai având notiunea de stejar pot recunoaste acest copac. Identificarea presupune o comparatie, observarea de detalii, de pilda frunzele lobate (intervine analiza) si stabilirea de legaturi cu imaginile altor stejari (sinteza).
Apoi, în perceptie sunt implicate o serie de atitudini. Mai întâi intervine o atitudine motorie, pozitia noastra, postura adoptata când percepem ceva. Apare însa si o stare de pregatire intelectuala (englezii îi spun "set") care asigura o selectie în ceea ce percepem. Un experiment simplu dovedeste ca daca prezentam la tahistoscop (aparat care expune imagini un timp scurt) planse cu variate figuri geometrice, în diferite culori, când cerem subiectilor sa observe figurile ei vor retine multe forme, dar foarte putine nuante colorate. Invers, solicitându-i sa remarce culorile - formele vor ramâne oarecum ignorate. Deci orientarea, atitudinea intelectuala au o mare însemnatate în perceptie, putând duce si la erori: prezentam subiectilor de multe ori (un timp scurt) un cerc de 20 cm urmat de altul de 10 cm. în momentul când schimbam cercurile, înfatisând succesiv doua cercuri egale (de 15 cm), subiectii vor sustine ca al doilea cerc este mai mic.
în fine, în perceptie intervine si atitudinea noastra afectiva, motivatia, interesele. Atitudinea afectiva este "o predispozitie de a reactiona pozitiv sau negativ fata de o situatie, o persoana ori fata de o simpla afirmatie". Observam cu usurinta ceea ce ne convine. Mult mai greu remarcam ceva care ne displace. J. Bruner a dat unor copii americani o diafragma si le-a cerut sa arate, cu ajutorai ei, care e marimea diferitelor monede metalice curente. Mai ales cei saraci au indicat mereu marimi mai mari decât cele reale - în cazul banilor cu valoare mare.
Fiecare observa mai bine ceea ce îl intereseaza. Iata, presupuneti ca, într-o excursie organizata, autocarul se opreste în vârful unui deal si calatorii sunt invitati sa priveasca peisajul. Un pictor va percepe coloritul splendid al padurii din apropiere. Un botanist poate fi frapat de existenta unei specii de arbore care n-ar trebui sa fie prezenta la aceasta altitudine, pe când un inginer silvic se va indigna ca padurea nu e bine pazita, fiind evidente multe taieri clandestine de copaci.
S-a putut deci constata multiplicitatea factorilor intervenind într-o perceptie. Unii dintre ei trebuie neaparat luati în consideratie când vom prezenta elevilor materiale intuitive (desen, planse, aparate, mulaje sau imagini filmate).
|
