Stadiile dezvoltarii psihice

Stadiile dezvoltarii psihice

Analiza tabloului varstelor cuprinde destule neconcordante, adeseori determinate de preocuparile mai mult sau mai putin domi-nante pentru anumite varste ale unor autori - dar si datorita re-perelor psihogenetice nonconcordante utilizate de acestia. La acestea se adauga faptul ca in timp ce primele varste apar in diferite stu-dii ca fiind dominate de procesul dezvoltarii, iar varsta a treia e dominata de regresii psihice - varstele adulte sunt tratate ca re-prezentand un platou de maturizare in care dispar reperele psihice.

Se pare ca printre conceptiile care au contribuit la conturarea unei viziuni integraliste privind toate ciclurile vietii pot fi citati in primul rand reprezentantii psihologiei abisale. Pentru S. Freud si adeptii sai [215, p. 56-125], copilaria are o foarte mare valoare, celelalte faze sau cicluri ale vietii reediteaza si se exprima ca rezo-nante psihice ale copilariei (aspectele dominant clinice).
Cel care este considerat insa ca psihologul cel mai centrat pe psihologia varstelor (mai ales adulte) a fost Cari Gustav Jung (1875-1961). Corectand caracterul secund acordat de Freud varstei adulte, in raport cu copilaria, Jung sugereaza ideea unei dezvoltari continue in care viata sociala si institutiile, religia si miturile au un loc de seama. El a sesizat faptul ca in jurul varstei de 40 de ani are loc un proces evident de individualizare.

1. O foarte interesanta* descriere a ciclurilor de dezvoltare umana a efectuat Erick H. Erikson 757b16h [69], Utilizand metoda biografica si analiza istorico-socio-psihologica, Erikson, psiholog de pregatire freudiana, a fost ceva mai atras de Yung si, ca si acesta, ai fost interesat si de caracteristicile adultului, fenomene neglijate in lite-ratura de specialitate. Ca atare, Erikson considera ca dupa stadiile freudiene de dezvoltare (oral, anal, falie si genital) exista stadiile psihosociale ale dezvoltarii eului. Erikson a emis ideea existentei unor componente duale (pozitive si negative) aflate in opozitie in fiecare din cele 8 stadii sau cicluri ale vietii pe care le expune. In ordinea descriptiva succesiva in stadiul oral (primul an de viata) exista relatia bipolara de caracteristici, incredere-neincredere ca expresii ale dependentei copilului de calitatea ingrijirii parentale. In acest sens, ingrijirea calda, echilibrata, calma determina incredere, iar ingrijirea dezordonata, capricioasa, dezvolta neincredere si teama, suspiciune. Aceste caracteristici se instaleaza in structura intima a reactiilor - se stratifica in inconstient ca o structura bazala. Ea poate fi greu schimbata.

2. In stadiul urmator, de la 1 la 3 ani (stadiul anal), se dezvolta caracteristici legate de autonomia si emanciparea copilului de tu-tela imediat parentala versus simtul rusinii si al indoielii, ca expre-sie a incapacitatii de a dobandi autonomie. Excesul critic privind micile accidente ale varstei (stricarea de obiecte, imictiuni spon-tane etc.) duc la exces de rusine. Daca i se lasa liber terenul do-rintelor copilului de a efectua singur o serie de activitati marunte, se dezvolta autonomia. Ulterior, in alte faze, aceste caracteristici pot fi modificate - dar adeseori se instaleaza intre structurile fundamentale.

3. Stadiul al treilea* (intre 4 si 5 ani) este un stadiu dominat de constituirea initiativei - versus vinovatia. Initiativa se manifesta ca motorie si intelectuala (imaginativa) si se instrumenteaza prin abordarea de tot felul de actiuni, ca jocul, comunicarea prin voca-bular. In cazul in care initiativa nu este ingradita, ea devine carac-teristica psihica. Ingradirea si evaluarea ei ca inoportuna creeaza sentimentul,de vinovatie, care se stabilizeaza si el in structura personalitatii.

4. Stadiul sau ciclul al patrulea de viata (intre 6-11 ani) se consuma in jurul perechii complementare de trasaturi psiho-potentiale, sarguinta versus interiorizarea (la Freud = perioada de latenta). Scoala absoarbe cea mai mare parte a disponibilitatilor copilului. Scoala impune reguli si tendinte spre sarguinta. In fapt, in scoala are loc procesul de dezvoltare a sarguintei, dar si trairea inferio-ritatii in cazul in care copilul nu poate raspunde cerintelor sargu-intei impuse. Confruntarea copiilor cu experienta sarguintei este grava. Dupa cum se poate observa, Erikson largeste determinarea sociala a dezvoltarii psihice. Inferioritatea se manifesta ca reactie de esec.

5. Stadiul* al 5-lea are loc intre 12 si 18 ani si este dominat de constientizarea identitatii eului vervus confuzia rolurilor. Daca identitatea eului se traieste amplu, se intaresc increderea, autono-mia, initiativa. Confuzia de roluri sau identificarea cu roluri nega-tive este frecventa la copiii delincventi si implica intarirea nein-crederii, indoielii, rusinii, inferioritatii. Comportamentul sexual este implicat si el in identitate. Esecul de roluri nu este de nerecupe-rat- in fazele urmatoare.

6. In al saselea ciclu al vietii (varsta mijlocie), perechea de struc-turi antrenate este intimitatea, versus izolarea. (E vorba de fapt de perioada tineretii si inceputul vietii adulte). Intimitatea se constituie si intareste prin intemeierea unei noi familii - si se refera la prietenie, angajare si desigur, sexualitate.

7. Al saptelea ciclu al vietii implica varsta adulta mijlocie si pe-rechea de relatii altruism, versus egocentrism. Altruismul exprima preocupari si fata de altii nu numai fata de cei din familie - in-clusiv preocupari pentru generatiile viitoare; pentru progresul tarii, al umanitatii etc. Egocentrismul exprima ratarea atitudinii altruiste.

8. Ultimul ciclu, al 8-lea, se contureaza, in anii batranetii ca ex-presie a nuclearizarii activitatii psihice in jurul trairilor de reali-zare, versus disperare. Sensul realizarii se construieste din posibi-litatea de a privi viata ca pe o realizare - contrariul ei se consti-tuie din retrospective ce vad esecurile, ratarea sau cai precare alese in viata.

Erikson a considerat ca in fiecare stadiu se manifesta crize ce implica contrarieri (prin familie sau societate) ale liniei de dez-voltare, intr-un anumit sens, implicat in. structura duala a celor opt stadii sau cicluri ale vietii.

O serie de autori - antrenati in aplicarea teoriei lui Erikson - au pus in evidenta o oarecare deosebire intre structurarea identi-tatii fetelor si a baietilor in ciclul adolescent. La tinerele fete, or-ganizarea identitatii se prelungeste pana dupa casatorie cand se structureaza partial prin identitatea sotului - dupa cum considera Donnal si Adelson.

In alte studii privind ciclurile vietii, acestea sunt mai putin numeroase. Donald Super si colaboratorii [221, p. 56-62] (1970) descrie cinci stadii:

1) Copilaria, dominata de procesul cresterii (de la nastere la 15 ani). Dupa Super, in aceasta perioada se realizeaza integrarea sociala prin instruire (socializarea cunostintelor) si prin constituirea de interese vocationale;

2) A doua perioada, a adolescentei, se caracterizeaza printr-o evidenta maturizare biologica (de la 15 la 25 ani). in aceasta peri-oada are loc cresterea capacitatii de adaptare profesionala si a iden-tificarii de sine;

3) Tineretea* (de la -25 la 44 ani) este o perioada de maturitate in care are loc integrarea in profesie si, in numeroase cazuri, iden-tificarea ca un domeniu profesional specific;

4) Urmatorul stadiu, intre 44-65 ani este dominat de integrarea profesionala si este denumit stadiul mentinerii;

5) Ultimul stadiu, al varstelor inaintate, se caracterizeaza prin dezangajarea profesionala. Cum se poate lesne observa, D.E. Super (1970) utilizeaza criteriul pozitiei fata de angajarea profesionala. In acelasi, mod caracterizeaza ciclurile vietii si D.C. Miller si W.H. Form (1951) [145] care accentueaza relatia individuala cu munca in ciclurile vietii. In acest sens, copilaria este etapa preparatiei pentru munca (pana la 10 ani), urmeaza initierea in munca (pana la 20 ani), in perioada adolescentei. in stadiul tineretii (de la 20 la 30 de ani) se acumuleaza experienta de munca. Intre 30 si 60 de ani are loc o perioada de munca stabila, iar ulterior incepe perioada pensionarii. Demografii, la randul lor, construiesc piramida vietii implicand, de asemenea, criteriul preparatiei scolare (integrarii si dezintegrarii in munca).

Modificarile importante din viata sociala ori profesionala, in-dustrializarea, urbanizarea au creat un cadru nou mai activ si pre-sant de antrenare si integrare sociala, fapt ce a stimulat numeroase initiative privind cercetarea evolutiei capacitatii de invatare - so-ciala si profesionala si o optica a ciclurilor vietii legata de aceste probleme. In astfel de descrieri ale ciclurilor vietii, copilaria ocupa un loc relativ restrans.

In acest sens, H. Moers [148, p. 28-37] (1.953) considera ca prima perioada, a copilariei si a tineretii (0-20 ani), este de intensa formare de intensa crestere si invatare. intre 21 si 31 de ani se situeaza a doua perioada a vietii si prima perioada adulta dominata de integrarea profesionala, dar si de receptivitate fata de invatarea implicata in viata sociala. A treia perioada (intre 31 si 44 de ani) este a miezului vietii umane si se caracterizeaza printr-o receptivi-tate scazuta pentru invatare (probabil si datorita expansiunii in problemele complexe ale vietii). A patra perioada a vietii (intre 44 si 55 de ani) este considerata de Moers ca o perioada de criza de autocunoastere (conditionata si de regresia functiilor de reproduc-tie), in a cincea si a sasea perioada (de la 56-58 la 69 de ani si pana la sfarsitul vietii) se contureaza doua perioade ale batranetii.

Sintetizand aspectele ce se pun in evidenta in legatura cu ciclu-rile, etapele sau perioadele vietii, am considera valida o impartire in cicluri de viata de complexitate din ce in ce mai mare in care intereseaza structura tipului de activitate, tipul de relatii si struc-turile opozante ce alimenteaza transformari ale dezvoltarii. D. Ciclurile si stadiile dezvoltarii psihice

Dupa cum s-a vazut, problemele dezvoltarii psihice ale omului sunt foarte numeroase si cu atat mai dificil de abordat cu cat societatea moderna, prin dezvoltarea sa impetuoasa, a capatat o serie de caracteristici care creeaza un cadru de conditionare social, fami-lial, material, continental si planetar special.

In acest context, subliniem pregnanta a trei mari cicluri ale vietii si cateva caracteristici ale acestora, dupa cum urmeaza:

a) Ciclul de crestere si dezvoltare, din primii 20 sau chiar 24 de viata. Acest ciclu cuprinde cateva stadii sau perioade de viata care la randul lor incorporeaza fiecare sub-stadii oarecum specifice (copilaria cu substadiile ei, pubertatea si adolescenta).

Copilaria, ca prima etapa a vietii, se intinde pe o perioada de aproximativ 10 ani si constituie etapa de maxima importanta pentru intreaga dezvoltare ulterioara. in copilarie se formeaza toate conduitele importante adaptative, se nuanteaza si civilizeaza conduitele, se pun bazele personalitatii, se constituie structurile mai importante energetice, intelectuale, creative, inclusiv sociabilitatea, o se-rie de aptitudini, caracteristicile comportamentelor de baza, reactiile afective - volitionale, multilateralitatea aspiratiilor etc.

Tot in copilarie are loc procesul alfabetizarii, proces ce in societatea moderna incepe inainte de intrarea copilului in scoala. Prin alfabetizare, copilul se adapteaza conditiilor fundamentale si pri-mare ale nivelului social de cultura. Dezvoltarea, pe acest plan, se continua pana in momentul in care posibilitatea de a scrie si citi, devenite active, incep sa serveasca trebuinte si interese psihice in-telectuale dobandite (interne) si intretine astfel un nivel de cultura, dinamismul si apetitul sau. Este o perioada de constituire a iden-titatii pe grile de potentialitati psihice gradate la structurile mai sus amintite.

Perioada adolescentei (pubertatea, adolescenta de la 10 la 20 ani) este legata de problemele mai intime ale integrarii scolare si so-ciale a copiilor, dar si de aspectele complexe ale debordantului dimorfism sexual. Se stie ca sub influenta conditiilor nefaste de viata, a dezordinilor educative si a mizeriei, delincventa minora a crescut simtitor in ultimul secol si mai ales dupa al doilea razboi mondial - fiind de mai mare incidenta in mediul urban decat in cel rural, ceea ce face pe multi autori sa o considere legata de pro-cesul de urbanizare si de schimbarea generala a valorilor morale si culturale concomitent cu urbanizarea. Schimbarile profunde de stil de viata, confort, solicitari, distractii, aspiratii etc., legate complementar de schimbarile in procesele de munca industriala creeaza un contact educativ mai superficial si episodic al parintilor cu copiii, dar si necesitatea unei atentii din ce in ce mai mari fata de pro-cesul educatiei si instruirii pentru viata social-culturala si econo-mica mai complexa. Sensibilitatea psihica a puberului si adolescen-tului aflat in plin proces de dezvoltare a eului si constiintei de sine si saltul de mentalitate si responsabilitate, pe care trebuie sa-l faca - determina o fragilitate deosebita fata de orice fel de influente.

Particularitatile* de personalitate se accentueaza in perioadele pubertatii si adolescentei, dilatandu-se, uneori, si nuclearizandu-se impetuos. Este considerata o perioada de trecere. Exista adolescenta prelungita (20-24 ani), perioada conturata astfel prin prelungirea adaptarii si maturizarea personalitatii.

Personalitatea se formeaza ca o structura socializata a identitatii in care se organizeaza conformismul si nonconformismul si conceptia despre, lume, adevar, dar si tensiuni in formarea de idealuri.

b) Etapa sau ciclul adult, ce prelungeste dezvoltarea psihologica a omului, se extinde pana la 65 de ani. In timpul acestui ciclu (denumit si varsta a doua), personalitatea umana se antreneaza in responsabilitatile sociale si profesionale contribuante.

Acest ciclu cuprinde si el cateva etape: tineretea, cu substadiile ei (de la 25 la 35 ani), - etapa adulta timpurie sau precoce (de la 35 la 44 ani), etapa adulta medie (de la 45 la 54 ani) si etapa-adulta prelungita sau tardiva (de la 55 la 64 ani).

In etapele* tineretii integrarea sociala-profesionala si punerea bazelor unei noi familii, constituie cadrul trebuintelor personale, dar concomitent si al solicitarilor sociale. in aceste conditii se struc-tureaza mai profund subidentitatile profesionale (ca roluri pro-spective alimentate profund), subidentitatile legate de structurarea familiei personale si subidentitati parentale in cadrul noii familii. Aceste dimensiuni pot avea grade de concordanta sau discordanta relativ complexe si sa acopere campul constiintei, al aspiratiilor si al obiectivelor. In etapele tineretii are loc si dezvoltarea generala a experientei sociale cu intreaga sa gama de inedit si de responsa-bilitate.

Etapele adulte sunt incarcate de obligatii implicate in ierarhia profesionala, de obligatii familiale - de aspecte din ce in ce mai -complexe si solicitante pe aceste planuri. Ierarhia profesionala, ca si antrenarea multilaterala in roluri si statute extraprofesionale, pe langa cele profesionale, creeaza o oarecare criza de timp la nivelul; tuturor varstelor - mai ales a celor active. Data fiind viteza re-lativ mare a progresului impus de revolutionarea tehnico-profesionala, are loc pe parcurs si o "perimare profesionala" mai mult sau mai putin grava, care mareste distanta psihologica dintre ce-rintele profesionale si posibilitatile individuale de a le satisface, pe plan social, acestei cerinte ii raspund recalificarile, reciclarile, dubla si tripla calificare, "invatarea permanenta" [156]. Subidentitatile la care ne-am referit deja isi modifica .amploarea si intercorelatiile.

Este o perioada de aport social important si de dilatare a iden-titatii profesionale si a laturii sociale a identitatii cultural-sociala. In mod obisnuit, se constituie familia personala largita prin incepu-tul casatoriei copiilor (se amplifica familia de aliati) si aparitia nepotilor. Pe plan profesional, se trece prin roluri, si statute noi, atingandu-se statutele si rolurile sociale si profesionale cele mai inalte.

c) Ciclul al treilea sau etapele varstelor de regresie (al batranetii) se extind de la 65 de ani pana la moarte. Si in cadrul acestui ciclu se delimiteaza perioade: (perioada de adaptare, perioada batra-netii timpurii, a batranetii propriu-zise si perioada marii batraneti si a regresiei finale sau ciclul terminal).
Perioadele batranetii, considerate si ca post-adulte, se caracterizeaza printr-o acumulare de oboseala si uzura interna care mi-neaza treptat organismul si modifica functionalitatea psihica, scazandu-i productivitatea. Iesirea din campul muncii, ca si reducerea nucleului familial prin plecarea copiilor (fenomen de denuclearizare familiala) creeaza modificari complexe in campul preocuparilor in-tereselor, a stilului vietii. Subidentitate a profesionala si matrimo-niala se estompeaza sau intra in crize (prin decese). Bolile de de-generescenta fac din aceasta perioada fragila o etapa de instrainare si aceasta cu atat mai mult cu cat se traieste sentimentul inutilitatii sociale si al "abandonului", data fiind criza de timp a copiilor, de-veniti adulti plecati din casa parinteasca in propria lor familie, preocupati de sustinerea nivelului de trai personal si al familiei, de mentinerea unui anumit rang social al familiei.
Exista numeroase probleme privind transformarile de "statut de varsta". Aceasta cu atat mai mult cu cat unii autori, cum este L.D. Cain [33], se refera la ambiguitati intre statutul de varsta si referintele subiective si obiective, ale indivizilor.