Starile de constiinta modificata - caracterizare generala

Starile de constiinta modificata - caracterizare generala

Constiinta nu este omogena, nu este identica cu ea īnsasi ci  trece de la o expresie la alta. Aceste expresii sunt numite stari de constiinta. Starile de constiinta sunt co 20320o148u nsiderate "configuratia elementelor componente ale constiintei (psihologice/ neurologice) asa cum se prezinta ea la un moment dat si pentru o perioada determinata de timp" (Zlate, 2000) p.284).

Starile de constiinta se caracterizeaza prin: structuralitate, complexitate, actualitate, durata, dinamica.

Constiinta cunoaste doua mari categorii de stari:

a. stari obisnuite, ordinare, normale;

b. stari neobisnuite sau alterate.

Pentru cea de-a doua categorie s-a consacrat sintagma de "stare de constiinta modificata" īnsa, la fel de consacrata, este si sintagma de "stare de constiinta alterata".

Clasificarea starilor de constiinta s-a facut īn functie de natura si numarul lor.

Roland Fischer delimiteaza sase stari de constiinta, primele patru fiind considerate ca apartinānd starii de veghe, iar celelalte doua implica, pe de o parte, o anumita detasare, o descrestere a angajarii īn realitatea imediata, si pe de alta parte o patrundere īn conditionarea universala:

Normala (specifica ocupatiilor curente, cu un anumit nivel de relaxare);

Activa (sensibilitate, creativitate, somn cu vise, cu anumit grad de anxietate);

Hiperactiva (cu stari maniace si schizofrenice acute, catatonie);

Extatica (mistica profunda);

Hipoactiva (de la  constiinta acrosata pe un anumit obiect pāna la constiinta fara gāndire);

Calm (de la calmitatea din meditatia Zen si din somnul profund pāna la cea din concentrarea pe un anumit obiect).

Anne Chassaing (1977) reduce cele sase stari la patru: veghe, vis, somn si extaz. Unestahl (1987) emite opinia conform careia constiinta dispune de doua modalitati. distincte de functionare: Modul dominant (D) de functionare, bazat pe logica, si modulul alternativ (A) de functionare, bazat pe insight.

Starile obisnuite de constiinta sunt stabilizate printr-un numar de procese īntr-o astfel de maniera īncāt ele īsi mentin identitatea si functiile.

Starile de constiinta modificata, dimpotriva, constau īntr-o restructurare a constiintei ce duce la un nou sistem, cu proprietati specifice, altele decāt cele anterioare. Ceea ce este uimitor atāt la unele, cāt si la celelalte, este diferenta extrem de mare existenta īntre ele, unicitatea lor.

Starile de constiinta alterata sunt starile de turburare calitativa, īntālnite īn sfera patologicului.

Starile de constiinta alterata includ:

- obtuzia ce consta īn ridicarea pragurilor senzoriale, care au drept consecinta diminuarea mai mult sau mai putin marcata a permeabilitatii si receptiei. Se realizeaza cu oarecare imprecizie, inadecvare si latenta. Starea de obtuzie se manifesta si īn sfera ideativo-cognitiva prin dificultati asociative, pierderea supletei si modalitatii ideative, fiind traita pe planul subiectivitatii prin dificultatea subiectului īn a-si preciza si formula ideile;

- torpoarea - este o stare caracterizata printr-o usoara dezorientare, prin scaderea mobilitatii motorii (hipokinezie), scaderea tonusului afectivo-volutional etc., fenomene ce au drept consecinta reducerea initiativei, indiferentism si apatie;

- obnubilarea - stare determinata de coborārea tonusului functional al īntregului psihism si de ridicarea pragurilor senzoriale. Are ca efect receptia īntārziata si inadecvata a stimulilor. De mai remarca lentoarea si dificultatea desfasurarii procesului asociativ;

- stupoarea - stare ce constituie un grad accentuat de tulburare a constiintei īn care activitate psihomotorie a bolnavului pare suspendata;

- soporul, starea comatoasa etc.