Stilul profesorului si bazele puterii sale
Am subliniat deja însemnatatea climatului din clasa pentru participarea elevilor. Se cuvine sa observam ca un factor important al evolutiei aces 16116j919q tui climat îl reprezinta profesorul. Interventiile sale se constituie în strategii de control, control ce poate fi mai mult sau mai putin strâns. Din veacul al XlX-lea, de la scolile descrise de Dickens si, la noi, de Delavrancea, progresul învata-
PSIHOLOGIE sCOLARĂ
sa de coercitie. Aceasta din urma se exercita atunci când personajul înzestrat cu putere face apel la amenintari si pedepse pentru a determina tinta influentei sa desfasoare comportamentul dorit. Desigur, profesorii au la îndemâna un întreg arsenal, de la mustrare, pâna la pedeapsa fizica si exmatriculare, îndeobste, acest gen de presiune este eficienta numai în aparenta, caci tinta (persoana asupra careia se exercita puterea) da curs la nivel manifest cererilor celui care detine puterea, dar în plan privat nu accepta ordinul. Ca atare, pentru mentinerea influentei este necesara o supraveghere permanenta. Exista numeroase cercetari care demonstreaza ca exercitarea puterii coercitive de catre profesor, oferind un model de agresivitate, conduce numai la corectarea temporara a conduitei elevului pedepsit si la deteriorarea atmosferei din clasa. Comportamentul profesorului punitiv se constituie într-un blocaj extern foarte serios al învatarii. Neajunsul principal nu este numai esecul recuperarii deviantului, ci inducerea unor atitudini de indiferenta fata de continutul lectiei la ceilalti elevi care asista la un astfel de exercitiu de putere. Daca pedeapsa se abate asupra unui elev ce se bucura de multa consideratie în ochii celorlalti, apare în plus solidaritatea si suspiciunea fata de autoritatea profesorului. Apelul la pedeapsa si la amenintari pare sa reprezinte, într-adevar, una din cele mai neinspirate si mai contraproductive decizii pe care le poate lua un dascal. De aceea, profesorul trebuie sa-si întemeieze evolutiile în clasa pe puterea de referinta (bazata pe identificarea elevului cu cel ce detine puterea) sau, mai cu seama în cazul claselor mai mari, pe puterea experta (ce tine de perceptia de catre elev a competentei profesorului într-un anumit domeniu).
|
