Stimularea bazala sau integrarea senzitivo-motorie
Este o metoda alternativa si complementara de īngrijire a bolnavilor cu tulburari de perceptie. Consta īntr-o comunicare care se stabileste īntre personalul care īngrijeste bolnavul si bolnavul.
Neocortexul receptor este reprezentat de proiectia corticala a di 818i81i feritelor sensibilitati specifice, girusul post-central din lobul parietal(arie somestezica) este conectat cu aria motorie īnvecinata din girusul precentral, si de aceea stimularea ei produce raspunsuri motorii(20%) iar stimularea ariei motorii poate fi urmata de reactii senzitive. De aici s-a ajuns la concluzia ca ariile corticale senzitive si motorii constituie o unitate functionala numita arie senzitivo-motorie.
Acest concept de stimulare bazala a fost initiat īn anii ́70 de catre un medic, Andreas Frőhlich si se adresa copiilor cu dizabilitati grave, iar īn anii 80, o asistenta medicala, Brienstein, a introdus acest concept īn sistemul de īngrijire a bolnavilor de tulburari de perceptie.
Conceptul porneste de la ideea ca, oricīt ar fi de tulburata puterea de perceptie a unui bolnav, se poate prin stimulare tintita sa se activeze potentialul restant al acestuia.
Īn cadrul tulburarilor de perceptie, nu este vorba de o afectare a organelor de simt, ci de felul īn care informatiile venite de la ele sunt īn continuare prelucrate si integrate de nivelul S.N.C.
Aceste tulburari de perceptie pot fi puse īn evidenta prin felul īn care pacientul reactioneaza inadecvat la stimulii veniti din mediul extern.
Īn acest proces de facilitare prin stimulare bazala se porneste de la etapele de dezvoltare autogenetica a omului. Īncep īn saptamīna a4a de viata prin stimularea somatica, vibratorie si vestibulara intrauterina.
Prin aceste stimulari de dezvoltare, treptat perceptia schemei corporale a pozitiei spatiale a corpului si a diferitelor sale segmente. Chiar īn cazul unor tulburari grave, s-a constatat ca pacientii reactioneaza la aceste stimulari bazale.
Indicatii mai speciale:
pacientii aflati īn coma;
la pacientii hemiplegici, tetraplegici;
dupa traumatisme cranio-cerebrale;
īn dementa senila sau boala Alzheimer;
pacientii imobilizati la pat;
pacientii din terapie intensiva;
la prematuri;
Principii de lucru:
īngrijirea de catre o singura persoana;
sa se desfasoare acelasi program de stimulare pe parcursul unui anumit interval de timp;
sa nu suprasolicitam pacientii prin prea multi stimuli pozitivi;
sa evitam stimulii negativi;
este necesara o anamneza īn detaliu;
sa se evite prea multe stimulari pozitive simultan;
pacientul trebuie observat cu atentie, daca apar modificari de tonus muscular; mimica; pulsul; ritmul respirator; transpiratii sau tremururi;
Cele 3 directii fundamentale īn stimularea bazala:
Stimularea somatica → necesara pentru perceperea schemei corporale;
Stimularea vestibulara → faciliteaza orientarea īn spatiu;
Stimularea vibratorie → ajuta perceperea profunzimii structurilor corpului
Directii auxiliare sau suplimentare
stimularea orala;
stimularea auditiva;
stimularea tactila;
stimularea vizuala;
stimularea olfactiva;
Stimulari negative:
voluntare → diverse controale medicale, reactia la durere, diferite metode terapeutice, injectii, cateterism;
involuntare → conversatiile cu alte persoane līnga pacient, diverse zgomote;
Acesti stimuli negativi nu se pot evita.
Stimularea somatica
are ca scop redobīndirea perceptiei propriului corp;
orice atingere a corpului pacientului e o stimulare somatica;
orice contact cu persoana bolnava trebuie facut īn mod continuu si pe o suprafata cīt mai mare;
Stimularile vestibulare si vibratorii
cele vibratorii dau informatii despre structura corpului;
cele vestibulare stimuleaza reactiile de echilibru;
se pot obtine prin pozitionari si repozitionari, miscari ale mobilitatii;
Stimularile orale
se fac īn timpul igienei orale si īn timpul alimentatiei bolnavilor;
pentru stimularea gustativa este importanta anamneza; daca anamneza nu este posibil de facut, atunci se stimuleaza gustativ cu sucul de portocale;
este importanta stimularea gustativa pentru ca prin centrul gustului este stimulat si cel al vorbirii;
Stimularile auditive
se fa prin voce, sunete cunoscute sau muzica;
iar devine importanta anamneza;
muzica nu este bine sa fie pusa mai mult de 20 min.; muzica care merge īncontinuu este perceputa negativ;
zgomotele din pozitia decubit sunt percepute mai intens decīt īn ortostatism;
Stimularea tactila
are drept scop principal rememorarea rolului mīinilor;
ca tehnica pacientul trebuie condus spre obiectul respectiv s nu invers;
foarte importanta este si īmbracamintea;
Stimularea vizuala
furnizeaza aproape 90% din informatiile mediului īnconjurator;
sa mentinem ritmul zi-noapte;
ziua pacientul sa fie pozitionat īn pozitia sezīnd;
obiectele care nu pot fi recunoscute de pacient trebuie denumite;
Stimularea olfactiva
- este important pentru memorie si stimularea atentiei...
|
