Stresul emotional si analiza stresului vocal
Hans Selye defineste stresul ca Reactia organismului la circumstantele sau la tranzactiile cu mediul ambiental care sunt percepute ca având un efect nociv asupra bunastarii fizice si psihologice, în general asupra capacitatii de adaptare. Selye 1965, cit. in Baiceanu, 2004
Mihai Golu (1980) defineste stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinata de agenti afectogeni cu 444h72e semnificatie negativa, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuinte, dorinte sau aspiratii.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar si secundar. Caracterul primar vorbeste depre stres ca rezultat al unei agresiuni receptionata direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbeste depre stres ca reactie de constientizare în plan psihic a unui stres fizic, caruia individul îi acorda o semnificatie de realipula. Printre agentii stresori psihici, mentionam stimulii verbali (inclusiv cei care apartin limbajului interior). Acestia se diferentiaza total de celelalte categorii de agenti stresori din cauza semnificatiei lor, pentru individ ei având caracter potential de a produce stres psihic. Acest caracter potential este validat de semnificatia cu care îl investeste individul.
Unul si acelasi agent stresor psihic, în afara de faptul ca nu produce stres psihic la toti indivizii, nu produce stres psihic de fiecare data la acelasi individ. Acest lucru este conditionat de dispozitiile de moment ale individului si de semnificatia pe care o acorda în acel moment individul. Aparitia si amploarea stresului psihic depind mult de caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, volitionale, motivationale si afective).
Situatii generatoare de stres psihic:
existenta unor circumstante neobisnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregatit pentru a le face fata.
semnificatia unui eveniment.
angajarea individului într-o actiune sau relatie exagerata.
particularitatile contextului social.
lipsa conditiilor interne.
modul subiectiv de a percepe solicitarile mediului.
subsolicitare / suprasolicitare.
situatiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
criza de timp.
izolarea.
aparitia unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
situatii perturbatoare cauzate de agenti fizici (zgomote, vibratii, fluctuatii de temperatura).
Exista doua forme speciale de stres Selye, cit. in Goupil (1991): distress si eustress. Distress-ul implica toate tipurile de stres enumerate (stresul obisnuit). Eustress-ul este starea de stres speciala care este validata prin anumite reactii endocrine specifice. Se diferentiaza de distress prin:
natura agentilor stresori (eustress - stimuli placuti ai ambiantei, trairile placute ale individului).
consecintele actiunii agentilor stresori care de cele mai multe ori sunt placute.
în plus fata de distress, eustress-ul are implica si stres fizic.
Agentii stresori ai stresului psihic au urmatoarele caracteristici: caracter potential stresant (genereaza stres psihic doar în anumite conditii), caracter de amenintare permanenta pentru individ si caracter negativ al consecintelor agentilor stresori. Exista doua categorii de agenti stresori: unii care actioneaza pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agentii psihogeni) si stimulii senzoriali externi, care devin agenti stresori psihici veritabili atunci când bombardeaza repetat scoarta cerebrala si când au intensitate peste medie.
Parametrii de actiune ai unui agent stresor: intensitate, durata, repetabilitate, noutate si bruschete. Asupra individului actioneaza constelatii de agenti stresanti. Clasificarea agentilor stresori:
în functie de numarul lor, ei sunt: unici si multiplii.
în functie de asociere, ei sunt: conglomerati si configurati.
în functie de dominanta actiunii, ei sunt: principali si secundari.
în functie de numarul indivizilor afectati, ei sunt: agenti stresori cu semnificatie strict individuala, colectiva si generala.
în functie de natura lor, ei sunt: fizici (sonori, luminosi etc), chimici, biologici, psihologici. Golu, (1980)
Iata câteva considerente legate de natura fiziologica a emotie si despre legatura acestora cu asa-numitele detectoare de minciuni, sau poligraful.
Sistemul nervos simpatic angajeaza organismul în eliberarea de energie. Atunci când emotia se stinge, intervine sistemul nervos parasimpatic sistemul de conservare a energiei care readuce organismul la starea sa normala.
Aceste actiuni ale sistemului nervos vegetativ sunt determinate, la rândul lor, de activitatea anumitor arii cerebrale, inclusiv hipotalamusul si, partial, sistemul limbic, impulsurile din aceste arii sunt transmise nucleilor cerebrali care controleaza functionarea sistemului nervos vegetativ. Acesta actioneaza direct asupra muschilor si organelor interne; initiind unele din schimbarile organice descrise mai sus si, indirect, stimulând hormonii adrenergici care produc alte schimbari organice.
Trebuie sa remarcam faptul ca tipul de activare fiziologica intensa, descrisa anterior, este caracteristic starilor emotionale precum furie sau teama, în cursul carora organismul trebuie sa se pregateasca pentru actiune (de exemplu, pentru reactia lupta sau fuga).
Raspunsuri asemanatoare pot interveni si în starile de veselie sau excitare sexuala.
Dar, în timpul unor emotii precum tristetea sau regretul, unele procese organice pot fi încetinite. (Atchinson, 2002)
Un tip de detector de minciuni masoara modificarile din vocea unei persoane, modificari care sunt insesizabile pentru urechea umana. Toti muschii, inclusiv cei care controleaza coardele vocale, vibreaza usor atunci când sunt utilizati. Acest tremor, transmis coardelor vocale este suprimat de activitatea ritmului nervos vegetativ, atunci când vorbitorul este supus stresului. Când înregistrarea vocii unei persoane este itntrodusa într-un analizor de voce, se obtine o reprezentare vizuala pe o foaie de înregistrare. Tremorul coardelor vocale ale unui vorbitor relaxat determina o serie de unde. Când vorbitorul este stresat, tremorul dispare.
Figura. 4: Patern vocal normal Patern vocal al unei persoane supuse stresului
Sursa: Haddad et. all. 2002
In general, pentru detectarea minciunilor, analizorul vocal este utilizat într-o maniera similara cu poligraful, întrebarile neutre alterneaza cu cele critice, comparându-se înregistrarile obtinute.
Daca raspunsurile la întrebarile critice produc înregistrari în unde, atunci persoana spune, probabil, adevarul (din cele ce se cunosc pâna acum, tremorul coardelor vocale nu poate fi controlat voluntar). O înregistrare fara unde indica faptul ca individul este tensionat sau anxios si nu neaparat ca minte,
Exista, însa, doua probleme serioase legate de utilizarea analizarului vocal pentru detectarea minciunilor. In primul rând din moment ce analizatorul functioneaza în cazul mesajelor înregistrate ca si în cazul celor primite prin telefon, radio sau televiziune, este posibila utilizarea lipsita de etica a acestui instrument.
A doua problema care se pune este precizia analizorului vocal. Unii cercetatori sustin ca acesta are aceeasi acuratete ca poligraful în identificarea minciunilor; altii sustin ca precizia sa este îndoielnica. Sunt necesare, însa, mai multe cercetari pentru a stabili relatia dintre modificarile vocii si alte masuri fiziologice ale emotiei.
Investigatii au avut loc de asemenea în testarea ipotezei conform careia vocea umana tinde spre frecvente mai înalte atunci când este plasata sub stres în banda sa normala de functionare. În mod normal vocea umana cuprinde banda de frecventa 80-120 hertzi. (Lippold 1969, 1957)
Bazat pe acest fapt o serie de tehnologi menite sa detecteze stresul din voce au fost dezvoltate. Opt dintre acestea sunt investigate de catre Darren Haddad et. all. În 2002, pentru Ministerul Justitiei al Statelor Unite printre care si TVSA3, instrumentul folosit în cercetarea de fata.
Concluzia studiului este ca aceste tehnologi sunt capabile sa detecteze stresul prin intermediul analizei frecventelor vocale. Desi echivalarea acestei detectii cu detectarea unui neadevar este pus sub semul întrebarii (Cestaro2002).
Instrumentul ramane însa valid pentru cercetarea propusa, noi neaflandu-ne într-un scenariu de tipul "detectie a deceptiei".
|
