Structuri, fenomene si procese psihosociale in campul scolar

Universitatea Bucuresti

Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei

Sectia Psihologie

Structuri, fenomene si procese psihosociale in campul scolar

Structuri, fenomene si procese psihosociale in campul scolar

Rezumat :

Implicarea familiei in procesul educational si climatul familial are un important rol in dezvoltarea copilului, este unul dintre factorii cu cea mai mare forta de influenta asupra reusitei scolare a copiilor, dar care se afla si el, ca multe alte aspecte ale familiei contemporane, intr-un impas. De asemenea, suportul parental (material, educational-instructiv si afectiv ) are numeroase influente asupra dezvoltarii unor constructe ale personalitatii.

Exista deasemenea anumite structuri, fenomene si procese psihosociale in campul scolar -academic, care il afecteaza pe elev, atat interactiunile sociale ale profesorului cu elevii si cu clasa, dar si cele dintre elevi - intre care se stabilizeaza relatii interpersonale. In ultima vreme se vorbeste mai mult despre calitatea vietii in mediul scolar, despre climatul scolar, starea de bine (well-being), care il dezvolta pe elev atat ps 454b11e ihologic cat si social.

Implicarea familiei in procesul educational

Teoria si practica educatiei trebuie sa isi asume problematica interferentei dintre influentele pe care le exercita scoala si influentele pe care le exercita familia asupra dezoltarii elevului. Utilizarea in scopul cresterii eficientei procesului educativ a acestui important factor de formare a personalitatii umane care este familia, nu mai poate fi neglijata mai ales in contextul dramaticelor schimbari din societatea contemporana cand tendinta parintilor de " a incredinta in exclusivitate scolii educatia copiilor (.) fara a fi si personal implicate intr-un proces de participare activ si constructiv, in momentele cele mai semnificative, risca sa creeze o ruptura intre generatii, care ulterior poate fi greu de inlaturat." ( Telleri, 1996, p.7)

Termenul "implicare parentala" include diferite forme de participare a parintilor la actiunile instructiv-educativ din scoli si alte institutii de educatie. S-a observat ca parintii tind sa se implice mult mai mult in etapa studiilor prescolare si in clasele primare ale copiilor lor decat in anii de gimnaziu, devenind tot mai putin implicati. Studiile axate pe problematica implicarii familiei in viata de elev a copilului lor au relevat ca factor ai implicarii parentale in educatia copilului: 1. conceptiile parintelui despre ceea ce este important, necesar si permis fata de copil ; 2. gradul pana la care parintii considera ca pot avea o influenta pozitiva asupra educatiei copiilor; 3. perceptia parintilor ca scoala si copilul doresc ca ei sa se implice.

Principalele obstacole care apar in calea implicarii parentale in educatia si instruirea copiilor sunt experientele personale negative ale parintilor din perioada propriilor ani de scoala; atitudinea implicit negativa fata de sistemul de invatamant; riscul pierderii slujbei atunci cand parintii trebuie sa isi ia liber de la serviciu pentru a se implica in activitatile scolare ale copiilor; nivelul de instructie scazut care le limiteaza posibilitatile de a-si ajuta copii la teme; existenta unor suspiciuni in legatura cu posibile atitudini negative din partea profesorilor.

S-a observat ca " implicarea parintilor creste atunci cand angajatii scolii comunica in mod direct familiei ca doresc ca aceasta sa se implice pentru a satisface anumite nevoi. De exemplu, atunci cand scolile stabilesc sedintele cu parintii la anumite ore in concordanta cu programul parintelui, cooperarea va avea mai mult succes. Este important sa se gaseasca mijloace de a include ambii parinti in educatia copilului" (Cotton, K; Wikelund, Reed, K, 2005).

In fazele initiale ale dezvoltarii personalitatii identificarea ia forma imitarii problemelor parentale ca apoi sa se extinda si la modele din afara familiei. Mai tarziu, copilul se identifica cu modelele generale de conduita social-umana. Pe masura ce se formeaza Eul si Supraeul copilului, el se identifica tot mai coerent cu parintele de acelasi sex fara a mai intra in competitie cu el (conform modelului psihanalitic).

Diferentele dintre functiile materne si paterne sunt percepute diferite de copii in functie de varsta lor, daca mama ramane in camin si tata este singurul care intretine financiar familia, tata va avea un prestigiu mai mare in fata copiilor de varsta mai mare si mama in fata copiilor mai mici care apartin, inca , in intregime mediului familiar.

Privarea copilului de suportul parental intra in categoria "rele tratamente aplicate copilului" , alaturi de toate formele de abuz ( in plan fizic, sexual, emotional) si de neglijare.

Printre simptomele generale - efecte atat ale abuzului cat si ale neglijarii copilului sunt mentionate: intarzieri in dezvoltarea fizica si psihica; regresie catre un stadiu de dezvoltare inferior sau pierderea unor abilitati avute la un moment dat; afectarea sanatatii mintale, cu scaderea nivelui stimei de sine , cu manifestari de teama, nervozitate, anxietate uneori chiar depresie in cele mai banale situatii de viata; declin progresiv al performantelor scolare, comportamente hetero sau autodistructive. ( Ballen, Moles, 1994)

2. Structuri, fenomene si procese psihosociale in campul scolar.

Unul dintre grupurile cele mai semnificative din viata copilului este clasa de elevi . Ea satisface cel mai bine cateva dintre motivele fundamentale ale conduitei umane : nevoia de afiliere, de altul , nevoia de participare, nevoia de protectie, de securitate. Acest grup se perpetueaza de-a lungul catorva ani si are o imensa influenta asupra membrilor sai, alcatuind " creuzetul" in care se contureaza personalitatea. Clasa de elevi este un grup de munca specific, compus dintr-un numar de membri egali intre ei (elevii) si dintr-un animator (profesorul, ale caror raporturi sunt reglemente oficial de tipul sarcinii si de normele de functionare (Neculau, 1983, p. 105).

Predarea si invatarea in scoala, se realizeaza in contextul unor interactiuni sociale. Profesorul interactioneaza cu fiecare elev din clasa si cu clasa ca grup, elevii interactioneaza intre ei si cu profesorul ca lider. Se formeaza astfel contexte sociale in care comportamentul individual se poate modifica substantial.

Ca orice grup social, clasa de elevi are o structura de grup, retele de comunicare, functii de grup si o dinamica specifica. Prin functiile de grup ale clasei de elevi ( de socializare, de invatare sociala si de integrare ) aceasta se afirma ca " laboratorul in care se insusesc si se experimenteaza conduitele asteptate de societate" ( Zlate, 1987).

La fel ca si un grup primar , clasa de elevi prezinta aceleasi caracteristici generale ale acestuia: a. interactiunea directa, nemijlocita, fata in fata a membrilor ; b.prezenta scopurilor si a motivelor care sustin actiunea grupului; c. se creeaza o structura a grupului alcatuita dintr-o retea de statusuri si roluri ale indivizilor in grup; d. existenta unui sistem de norme (norme explicite si norme implicite); e. se defineste si printr-un grad de coeziune (Leon Festinger-coeziunea este rezultatul tuturor fortelor care ii determina pe indivizi sa ramana in grup).

Ca in orice grup social, in grupurile scolare se construiesc anumite relatii preferentiale intre membrii grupului ( atractie, respingere sau indiferenta), relatii care formeaza structura socioafectiva a grupului.

In psihologia sociala se descrie o serie de fenomene legate de efectul grupului asupra comportamentului individual, efecte care au fost sesizate si in campul scolar. Studiile au aratat ca grupul influenteaza: imaginea de sine a elevului, relatiile comportamentale, comportamentele individuale in raport cu normele grupului, atitudinile fata de sarcina de invatare sau fata de grup, performantele la invatatura (Zlate, 1982, p.366).

Fenomene care apar in grup: conformist, fenomenul atribuirii, de facilitare si de inhibitie sociala, care se manifesta si in interactiunile sociale din scoala, agresivitatea in scoala, care pune serioase probleme educatorilor.

Factorii din structura si dinamica campului social scolar care influenteaza interactiunea comunicativa, sunt relatiile dintre comunicarea formala (guvernata de exigentele predarii disciplinei sau regulile specifice scolii) si informala ( guvernata de abilitatile si aptitudinile pentru comunicare ale actorilor campului scolar), dintre canalele de comunicare orizontale (intre elevi) si verticale ( professor - elev sau factorul de conducere - cadrul didactic).

a. Climatul scolar si calitatea vietii in mediul scolar.

Climatul scolar se refera la perceptia mediului scolar de catre elevi, iar dimensiunea lui cuprinde suportul cadrelor didactice (un climat pozitiv, explicit si bine nuantat), standardele clare, inalte si consistente (climat pozitiv), calitatea instruirii inalta .

Climatul suportiv este de 2 feluri : - climatul de comunicare deschis si cooperant care stimuleaza crearea relatiilor de comunicare (care permit un proces coerent si real de schimb de informatii;

-climatul de comunicare inchis si defensiv care inhiba crearea reltiilor de comunicare ( apar bariere care blocheaza schimbul de informatii - informatiile sunt blocate cu scopul de a consolida pozitia celui ce le detine).

" Domeniul calitatii vietii poate fi definit prin ansamblul elementelor care se refera la situatia fizica, economica, sociala, culturala, politica, de sanatate etc., in care traiesc oamenii, continutul si natura activitatilor pe care le desfasoara, caracteristicile relatiilor si proceselor sociale la care participa bunurile si serviciile la care au acces, modelele de consum adoptate, modul si stilul de viata, evaluarea imprejurarilor si rezultatelor activitatilor care corespund asteptarilor populatiei, precum si starile subiective de satisfactie/insatisfactie, fericire, frustrare etc." (Marginean I, 2002).

Calitatea obiectiva a vietii este "standardul individual de viata reprezentat de conditiile verificabile caracteristice unei unitati culturale","gradul in care viata individuala este perceputa ca indeplinind unele standarde interne, explicite sau implicite" (Evans 1994); totodata are ca indicatori :1. nivelul de viata si conditiile de mediu; 2. calitatea relatiilor individului cu alti oameni ; 3. calitatea relatiilor oamenilor cu societatea si cu natura; 4. sentimentul subiectiv de insatisfactie /satisfactie cu conditiile de viata; 5. sentimentul subiectiv de fericire/nefericire in legatura cu relatiile sociale; 6.sentimentul subiectiv de de alienare/dezvoltare personala. (Evans 1994).

Dupa Allardt a avea o viata buna inseamna:

A avea (satisfacerea nevoilor materiale si impersonale)

A iubi (satisfacerea nevoilor sociale)

A fi (satisfacerea nevoilor de dezvoltare personala)

Veenhoven (2000) ne prezinta 4 calitati ale vietii:

Doua externe si doua interne.

Doua care exprima sansele de viata si doua care exprima rezultatele vietii.

Calitatile externe sunt: traibilitatea (livability) si utilitatea vietii

Calitatile interne: abilitatea de viata (Life-ability) a persoanei si aprecierea vietii.

Traibilitatea (livability) si abilitatea de viata (Life-ability) a persoanei reprezinta sansele de viata iar utilitatea si aprecierea vietii rezultatele vietii

b.Starea de bine ( well being) si corelatele ei psihologice.

"Evaluarile si declaratiile pe care le face individul cu privire la calitatea vietii sale pe baza reexaminarii si regandirii calitatii experientelor, realizarilor, relatiilor, obisnuintelor/deprinderilor relevante si importante sub aspect cultural care sunt proprii intregii sale vieti" (Keyes, 2005).

Trei stadii in cercetarea well being-ului prezentate de Ed Diener, Eunkook Suh si Shigehiro Oishi (1997) 1.cercetarile timpurii descrierea si compararea fericirii indivizilor in functie de variabile sociodemografice ca varsta, genul, venitul, nivelul de instruire;

2.cercetarile care se focalizeaza pe variabile ca temperamentul, atingerea scopurilor, adaptarea sau compararea sociala.

3.Stadiul current de cercetare a constructului ("the cutting edge") construirea unor modele teoretice multidimensionale ale starii de bine subiectiv.

Ca directii de cercetare a starii de bine se impun: o abordare hedonica ( the hedonic approach) si o abordare eudaimonica ( the eudaimonic approach).

In abordarea hedonica cercetarile se focalizeaza pe starea de bine resimtita in conditiile dezvoltarii personale, autoactualizarii si angajarii personale fata de cauze si scopuri cu semnificatie sociala si culturala . In vreme ce in abordarea eudaimonica cercetarile se focalizeaza pe starea de bine resimtita in conditiile dezvoltarii personale, autoactualizarii si angajarii personale fata de cauze si scopuri cu semnificatie sociala si culturala (Ryan, Deci, 2001).

Starea de bine subiectiv are 2 componente :

componenenta cognitiva (aspecte rationale sau intelectuale ale acesteia) - satisfactia cu viata

componenta afectiva (aspectele ei emotionale) - balanta afectiva intre emotiile pozitive si emotiile negative si fericirea (Andrews, Robinson, 1991, p.62; Diener, 1994)

In starea de bine psihologic Carol Ryff (1994, 2005) evidentiaza:

autoevaluaerea pozitiva a vietii trecute si actuale (autoacceptarea),

sentimentul unei dezvoltari continue ca persoana (dezvoltarea personala),

credinta ca propria viata are sens si semnifiatie (a avea scopuri in viata),

dezvoltarea unor relatii apropiate cu persoanele din jur (relatii pozitive cu ceilalti),

capacitatea de a administra eficient propria viata si mediul ambiant (environmental mastery),

sentimentul autodeterminarii (autonomia).

In starea de bine social (social well-being) Keyes (2005):

sentimentul apartenentei (integrarea sociala),

sentimentul valorii personale pentru grup (contributia sociala),

inteligibilitatea mediului social (coerenta sociala),

sentimentul potentialului de dezvoltare continua in institutiile sociale si in general in societate (actualizarea sociala)

acceptarea celorlalte persoane (acceptarea sociala) .

Corelatele psihice ale starii de bine analizate deseori si in calitate de cauze sau facilitatori ai instalarii si mentinerii ei sunt:

stima de sine,

satisfactia de viata,

increderea in sine,

perceptia suportului social in comunitate,

anxietatea si evitarea sociala (sau reversul lor - siguranta si implicarea sociala)

sistemul de valori care jaloneaza existenta spirituala a individului.

In climatul scolar si starea de bine patru aspecte ale climatului scolar sunt asociate frecvent cu starea de bine

Relatiile profesor - elev

Relatiile dintre elevi

Oportunitatile pentru dezvoltarea autonomiei individuale (masura in care elevul simte ca ii este sprijinita si stimulata autonomia)

Masura in care regulile si reglementarile scolare sunt clare, inteligibile si drepte (Connell, Wellborn, 1991).

Toate acestea fiind spuse, in opinia mea scoala este un loc unde elevii se instruiesc, invata, dar este si un loc unde se stabilesc relatii, se promoveaza modele, valori, se creeaza conditii pentru dezvoltarea cognitiva, afectiva si morala a copilului. Clasa scolara constituie un grup ai carui membri depind unii de altii, fiind supusi unei miscari de influentare reciproca ce determina echilibrul functional al campului educational. Fiecare grup cere de la membrii sai diferite forme de comportament.
Avand in vedere forta de actiune a unui model profesional si avantajele reale pe care le poate furniza profesorului, exista opinia ca cele doua modalitati de lucru: frontale si pe grupe, pot fi complementarizate cu bune consecinte pentru practica educationala. Coexistand in cadrul acestei activitati, ele permit diversificarea registrului metodologic si largirea celui comunicational.

Bibliografie

Ballen , J., Moles, O.(1994), " The Impact of Family Involement" https://www.readingrockets. org/articles/241

Cotton,K;Wikelund,Reed, K(2005),"parent involvement in education", school improvement research series( SIRS), Northwest regional educational laboratory, website accesat iunie, 16, 2005, la https://www.nwrel. org/scpd/sirs/3/cu6.html

Golu ,P.(2001), Psihologia invatarii si dezvoltarii, Editura Humanitas, Bucuresti

Neculau, A.(1983), A fi elev, Editura Albatros, Bucuresti

Negovan , V.(2006), Introducere in psihologia educatiei, Editura Universitara, Bucuresti

Salavastru, D.(2004), Psihologia Educatiei, Editura Polirom, Iasi

Telleri, F.(2003), Pedagogia familiei, Editura Didactica si Pedagogica, R.A., Bucuresti

Zlate, M.(1972), Psihologia sociala a grupurilor scolare, Editura Politica, Bucuresti

Zlate , M(2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi