Subconstientul ca ipostaza a psihicului
Continuturile constiintei nu trec direct în inconstient ci ramân o perioada în subconstient la fel se întâmpla si cu continuturile inconstientului care trec prin subconstient si apoi patrund în constienta.
Subconstientul se afla amplasat între constie 19519r173t nt si inconstient, se afla în slujba constiintei iar continuturile sale sunt mai apropiate de constient decât de inconstient. Subconstientul are propriile sale continuturi, legitati, mecanisme de aceea "activitatea constientului este esential creatoare. (Zlate, 2000, p.260)
Subconstientul este formatiunea sau nivelul psihic ce cuprinde actele care au fost cândva constiente dar care în prezent se desfasoara în afara controlului constiintei. Este un rezervor unde se conserva amintirile, automatismele, deprinderile, ticurile, stereotipiile. Dupa M.Zlate subconstientul nu este doar rezervor al faptelor de constiinta ci are mecanisme proprii, el poate prelucra, restructura, crea amintirile. Automatismele scoase la suprafata din subconstient nu vor fi absolut identice cu cele care au intrat.
Termenul de subconstient a aparat la sfârsitul secolului al XIX-lea si începutul secolului XX. El a fost denumit când postconstiinta, când preconstiinta. când "inconstient normal". Subconstientul ar putea fi definit ca "ansamblul starilor psihice de care subiectul nu este constient, dar care influenteaza comportamentul sau"(Grand dictionnaire de la psyhologie, 1994) sau prin "continutul memoriei de lunga durata, care nu se afla antrenat în momentul dat în fluxul operativ al constiintei dar care poate fi constientizat în situatii adecvate" (M. Golu, 2002).
Subconstientul nu este o entitate statica, ci o organizare în cadrul careia se produc reasezari, rearticulari ale elementelor pentru actiunile constiente. Subconstientul asigura continuitatea în timp a Eu-lui, permite stocarea de informatii si experiente necesare uzului ulterior si asigura coexistenta interna a constientei, durabilitatea ei în timp.
Subconstientul este un servomecanism al constiintei ce cuprinde acele acte "care au fost cândva constiente, dar care în prezent se desfasoara în afara controlului constient" (M. Zlate, 2000). El apare când realitatea nu mai este definita prin tensiune înalta ce conditioneaza veghea, insertia psihologica în lume si vietuirea individului în plan exterior ci într-o perioada de totala destindere organica si psihologica si cu tensiune joasa, caracteristica starilor crepusculare de alterare a functiunilor adaptative ale constiintei. Subconstientul influenteaza si viata inconstienta, spre exemplu, în crizele de pavor nocturn, copilul traieste emotii de spaima însotita de schimbari organice evidente sau faptul ca ideile halucinante din vis pot sa deregleze sau sa echilibreze atât activitatea aparatelor si organelor corpului cât si metabolismul celulei.
Caracterele distinctive ale structurilor subconstiente:
Se sustrag imperativului biologic.
Se folosesc de structuri fragmentare incomplete si labile ce înmanuncheaza stari sufletesti complexe, dar nu ajung la unitatea superioara a constiintei. Sunt structuri ce iau forma visului, se organizeaza spontan si se efectueaza în afara oricarui efort sau deliberari
Sunt într-o devenire dinamica ce se realizeaza prin disocierea a diferite complexe din articulatiile lor anterioare si reconstituirea datelor ce le alcatuiesc în elaborari noi, arbitrare.
Au caracter spontan realizându-se fara efort. Se prezinta spiritului în mod direct dar sunt fugitive, instabile, miscatoare.
Au un anumit mod de articulare, o forta dinamica ce depaseste cantitatea materialului de care dispune.
Dispun de efervescenta si devenire dar au o anumita coerenta interioara, dobândita prin interpretarea strânsa a datelor ce concura la formarea lor.
Nu sunt supuse factorului timp.
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ
GOLU, M. (2002), Bazele psihologiei generale, Editura Universitara, Bucuresti
ZLATE, M., (2000), Fundamentele psihologiei, Editura Pro-Humanitate, Bucuresti
ZLATE, M., (2000), Introducere în psihologie, Editura Polirom, Iasi.
LECTURI SUPLIMENTARE
BIBERI, I. (1970), Visul si structurile subconstientului, Editura stiintifica, Bucuresti.
CONSTANDACHE, G.G., (2000), Exista oare constiinta?Editura ALL, Bucuresti
DENNET, D.C. (1998), Tipuri mentale. O încercare de întelegere a constiintei; Humanitas, Bucuresti
EY, H., (1983), Constiinta, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti
|
