TEORIA INTELIGENTELOR MULTIPLE
Inteligentele: a) au localizare pe creier; b) sunt observabile în forme izolate la:
savanti, copii minune, persoane autiste, populatii exceptionale; c) au o operatie cheie sau un
set de operatii cheie identificabile (operatiile cheie = identificabile ca mecanisme de calcul
sau operatii mintale); d) au o istorie de dezvoltare distincta (au un set de performante finale
de tip expert ce pot fi definite); e) au o istorie a evolutiei si plauzibilitate a evolutiei; f) pot fi
identificate prin sarcini de lucru / experimente psihologice; g) pot fi identificate prin
cercetari / teste psihometrice; h) sunt susceptibile de a se codifica în sisteme de simboluri
(un sistem de simboluri = cheia unei inteligente).
1.Istoric
Exista în istorie câteva exemple celebre
de descoperiri facute sub semnul hazardului.
În 1888 George Westinghouse
obtinea un contract deosebit de banos cu
statul american. Îl învingea într-un concurs
grotesc si barbar pe si mai celebrul Thomas
solicitati de Directia Penitenciarelor SUA
sa creeze o metoda de executie folosind curentul
electric. Câstigatorul ales a fost cel
care a reusit sa ucida în cel mai scurt timp
condamnatul. Astfel Westinghouse devenea
celebru si curentul alternativ începea sa fie
folosit pe scara larga.
Un
alt exemplu este Isaac
despre care cu totii stim ca a fost un fizician
eminent, cel care a descoperit legea gravitatiei
si a enuntat celebrele legi ale mecanicii.
Într-adevar
atractia gravitationala dar nu a fost
fizician, scopul sau era sa descopere legea
transmutarii metalelor, altfel spus, cum se
poate trasforma plumbul în aur, cositorul
în aur, orice metal ieftin transformat în aur.
Isaac Newton a fost alchimist, transmutarea
metalelor a fost principala lui preocupare,
celelalte descoperiri au fost semnele hazardului.
Un alt celebru exemplu este Joseph-
Louis Lagrange, cel care enunta si publica la
începutul secolului XVIII metoda de calcul
diferential, o metoda care revolutioneaza
matematica. Interesant este ca Lagrange era
jurist neavând nimic de a face cu matematica,
nici ca pregatire nici ca preocupari.
Proiectul Zero
Marile descoperi ale lumii au fost
adesea aflate întâmplator. Întamplarea are
uneori rolul principal. Iata un exemplu de
descoperire facuta dupa o cercetare de peste
15 ani, cercetare ale carei rezultate au fost
mult diferite fata de asteptari. Proiectul Zero
a fost fondat în 1967 la scoala de Educatie
de la Harvard. Fondatorul acestui proiect a
fost Nelson Goodman (1906-1998), filozof
recunoscut în lumea universitara datorita
interesului acestuia pentru estetica si arta.
Scopul proiectului a fost înca de la
început educatia în arta. Goodman a fost
sceptic în ceea ce priveste o baza de cunostinte
existente în acest domeniu si a denumit
acest proiect ZERO. Era punctul de la
care se pleca.
Proiectul a avut patru faze de desfasurare.
Fundamentele conceptuale ale acestuia
au fost stabilite foarte clar în anul 1972.
În aceasta perioada, proiectul Zero a
strâns 15 asistenti de cercetare si câtiva cercetatori.
Din grupul acesta faceau parte psihologul
Paul Kolers, filozoful Israel Scheffer,
analistul literar Barbara Leonard si asistentii
de cercetare Howard Gardner si David Perkins.
Grupul se întâlnea regulat si dezbateau
aspecte filozofice, psihologice si conceptuale
ale educatiei în arta.
Înca de la începuturi proiectul s-a
concentrat asupra aspectelor cognitive ale
activitatii artistice cercetând procesele mentale
implicate la intersectia unui individ cu
o creatie de arta.
Datorita acestei viziuni, proiectul a
fost considerat o Revolutie Cognitiva a timpului.
Rezultatele acestei perioade au fost
cuprinse într-un raport catre Biroul de Educatie
al Statelor Unite pregatit de Goodman,
Perkins
si
baza necesare pentru a întelege si crea arta."
Cercetarea empiric` în Cogni]ie si
Psihologia Dezvolt`rii
A doua perioada, derulata între 1972-
1983
a fost marcata de influenta lui
si Perkins. În 1971, Goodman îsi anunta
intentia de a se retrage din Proiectul Zero.
Într-o prima faza, conducerea proiectului ia
revenit
lui Perkins si ulterior în 1972
s-a alaturat comitetului director.
În aceasta perioada Howard Gardner,
Perkins si un grup de cercetatori printre care
Laurie Meringoff, Ellen Winner si Dennie
Wolf si-au concentrat atentia asupra psihologiei
cognitive a artistilor. Howard Gardner
realizeaza ca exista o diferenta între modelul
de gândire a lui Mozart când a compus si
a scris muzica, al lui Picasso când picta sau
al fratilor Bernoulli când defineau teoreme
în matematica.. Plecând de la aceste ipoteze
lanseaza faimoasa teorie a inteligente-
lor multiple. Aceasta noua teorie afirma ca
omul nu are un singur fel de inteligenta, ci
mai multe, care îl definesc într-o combinatie
unica. Datorita acestei teorii si a Proiectului
Zero psihologia a facut un pas extrem de
mare în studierea inteligentelor. Iata cum un
proiect de cercetare care îsi propune ca scop
sa afle cât de mult conteaza pentru copii si
adolescenti sa fie în interactiune continua
cu arta si ajunge sa descopere o teorie care
în ultimii ani a reusit sa schimbe perspectiva
pshilogica asupra inteligentei umane. Chiar
mai mult, aceasta teorie este considerata la
baza cercetarilor ce au dus la descoperirea
Inteligentei Emotionale.
În acest moment Proiectul Zero atrage
atentia organizatiilor interesate foarte
mult de modul de examinare al problemelor
de reactie a oamenilor, rezolvarea problemelor
si modelele de organizare ale creierului.
Ca rezultat al acestor cercetari în
1983 Howard Gardner lanseaza "Clisee ale
mintii" (Frames of mind), carte ce va face
cunoscuta publicului larg teoria inteligentelor
multiple.
Reîntoarcerea la educa]ie
(1983 - 1993)
În 1983 raportul Departamentului
de Educatie al Statelor Unite "O natiune la
risc" punea pe tapet problemele educatiei
populatiei americane si mai ales nevoile de
dezvoltare ale educatiei universitare. Acest
raport accentua nevoia de schimbare. Proiectul
Zero era o posibila solutie, tipul de
activitate care ar fi adus schimbarea dorita.
Conducerea celor implicati în munca
de cercetare creste la 50 de persoane, acestia
concentrându-se mai ales în ceea ce priveste
educatia si mai ales aplicarea teoriilor descoperite
de Gardner în practica.
Proiectul Zero intra în faza aplicarii.
Prin proiectele de aplicare "Smart school" si
ATLAS, teoriile descoperite în cadrul proiectului
Zero au fost aplicate.
"Smart school" a fost denumit proiectul
ce a avut ca scop crearea unui cadru
de învatare care sa stimuleze studentii, învatarea
sa fie un proces activ si flexibil îndemnând
studentii catre aprofundare.
ATLAS reprezinta o comunitate de
11 scoli selectate initial în care metodele de
predare traditionale au fost înlocuite cu metode
experimentale. În aceste scoli învatarea
se bazeaza pe experimentarea tuturor teoriilor
predate.
Comparativ cu primii ani ai Proiectului
Zero cercetarea era mult mai elaborata
si s-a extins cu mult în afara educatiei în
arta. Proiectul a capatat o puternica divizie
de aplicare a cercetarii din care faceau parte
scoli, universitati, muzee si alte institutii
educationale.
Maturizarea proiectului
(1993 - ast`zi)
În 1993 proiectul era împartit în
doua mari grupuri de cercetare: Grupul de
dezvoltare
condus de
abilitati cognitive condus de Perkins. În anii
urmatori, proiectul intra într-o perioada de
reorganizare rezultând entitati de cercetare
bine organizate. În acest moment proiectul
devine cunoscut prin cercetarile sale la nivel
international.
În anul 2000 Steven Seidel preia
conducerea proiectului Zero, iar Howard
ce. Proiectul continua si astazi la scoala de
Educatie de la Harvard.
În ultimile sale articole publicate,
Howard Gardner sustine existenta a opt tipuri
de inteligenta bine definite.
2.Introducere
Problematica inteligentei, precum si a
multiplelor ei implicatii reprezinta un domeniu interesant, care si-a exercitat
atractia asupra oamenilor din cele mai vechi timpuri pâna în contemporaneitate.
Conceptul de inteligenta, natura si functia ei si modurile de manifestare ale
comportamentului inteligent determina polemici si controverse aprinse între
oamenii de diferite specializari si orientari. Aceste controverse nu se opresc
doar la limitele trasate de specializari diferite, ci patrund chiar în cadrul
specializarilor.
În ultimii ani psihologii au devenit constienti ca aceste polemici sunt sterile, iar un real progres ar putea avea loc doar prin colaborare, prin coroborarea rezultatelor si concluziilor la care s-a ajuns pâna acum, idee împartasita de catre autoare si regasita în studiul acestei lucrari.
Expresia ideala a unei astfel de sinteze ar fi
o abordare sistemica, tentative în acest sens fiind facute de Sternberg si
Noi pledam pentru o astfel de directionare a
cercetarilor, dar consideram ca pentru a obtine rezultate fructuoase fiecare
abordare trebuie sa-si diversifice si sa-si rafineze metodologia si
instrumentele de lucru.
Pornind de la observatiile empirice din practica de zi cu zi, lucrarea de fata
vrea sa sublinieze convingerea noastra asupra relatiilor dintre un anumit tip
de inteligenta si domeniile de activitate exercitate.
3.DEFINITII ALE INTELIGENTEI
Termenul de INTELIGENTA provine de la latinescul INTELLIGERE, care inseamna a relationa, a organiza sau de la INTERLEGERE, care presupune stabilirea de relatii intre oameni.
Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gandirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre oameni. Cat de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de abordare in istoria filozofiei si psihologiei. Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pana la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pana la eliminarea ei din existenta umana.
Socrate si Platon considerau ca inteligenta ii permite omului sa inteleaga ordinea lumii si de a se conduce pe sine insusi, iar Boudha milita pentru eliberarea omului de inteligenta pentru a ajunge la cea mai inalta forma de fericire. Pentru gandirea occidentala, inteligenta aparea a fi atributul esential, fundamental al omului, care face din om ceea ce el este, pentru gandirea orientala, inteligenta era redusa la minimum.
Au fost foarte controversate si functiile inteligentei. Unii autori si-au manifestat increderea aproape nemarginita in puterea inteligentei, iar altii au minimalizat-o. Pentru Hegel, inteligenta era un gardian al intregii vieti psihice (el spune ca "adevarul si rationalitatea inimii si vointei se pot gasi numai in universalitatea inteligentei si nu in singularitatea sentimentului"), pentru Montaigne inteligenta forma imagini eronate despre Dumnezeu, oameni si lume. De aceea ea trebuie sa se centreze pe sine insasi si opiniile cu privire la relatiile dintre inteligenta si alte functii psihice, sunt impartite.
Kant o vede in uniune cu sensibilitatea, numai din aceasta intrepatrundere totala si absoluta izvorand cunoasterea. Leonardo Da Vinci legase inteligenta de sensibil, inaintea lui Kant. Cadillac, senzualistul pentru care toate cunostintele vin prin simturi, adauga ca inteligenta apare ca un distilator, ca un mecanism ce permite rafinarea materialului brut furnizat de simturi. Pascal, considera ca inteligenta este inhibata de afectivitatea debordanta. Si Schopenhauer vede inteligenta ca fiind subordonata vointei, singurul element primar si fundamental.
Toate aceste pareri contradictorii s-au repercutat asupra definirii inteligentei si asupra stabilirii componentelor si functiilor ei.
Descartes, se pare ca a dat definitia cea mai apropiata de intelegerea moderna a inteligentei. Filozoful francez definea inteligenta: "mijlocul de a achizitiona o stiinta perfecta privitoare la o infinitate de lucruri. In aceasta definire, gasim intuirea celor doua pozitii actuale ale notiunii de inteligenta: ca sistem complex de operatii; ca aptitudine generala. Vorbind despre inteligenta ca sistem complex de operatii care conditioneaza modul general de abordare si solutionare a celor mai diverse situatii si sarcini problematice, avem in vedere operatii si abilitati cum ar fi: adaptarea la situatii noi, deductia si generalizarea, corelarea si integrarea intr-un tot unitar a partilor relativ disparate, consecintele si anticiparea deznodamantului, compararea rapida a variantelor actionale si retinerea celei optime, rezolvarea corecta si usoara a unor probleme cu grade crescande de dificultate. Toate aceste abilitati si operatii releva cel putin trei caracteristici fundamentale ale inteligentei:
capacitatea de a solutiona situatiile noi;
rapiditatea, mobilitatea, supletea, flexibilitatea ei;
adaptabilitatea adecvata si eficienta la imprejurari.
Inteligenta apare ca o calitate a intregii activitati mintale, ca expresia organizarii superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv - motivationale. Pe masura ce se formeaza si se dezvolta mecanismele si operatiile tuturor celorlalte functii psihice vom intalni o inteligenta flexibila si supla.
Leibniz intuieste cel mai bine acest aspect, referindu-se la inteligenta ca expresie a efortului evolutiv al constiintei. In psihologie, Jean Piaget a descris magistral aceasta caracteristica in epistemologia sa genetica.
La inceputul secolului nostru, psihologul englez C. Sperman distingea, in seria aptitudinilor umane, un factor G (general) ce participa la efectuarea tuturor fenomenelor de activitate, si numerosi factori S (speciali), care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii respective (stiintifice, artistice, sportive, etc). Factorul general este de ordin intelectual, intrucat intelegerea si rezolvarea problemelor este necesara in orice activitate. De aceea factorul G a fost confundat cu inteligenta.
Termenul de inteligenta are o acceptiune dubla: pe de o parte de proces de asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime, iar pe de alta parte, de aptitudine rezidand in structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura eficienta conduitei. Aceste calitati sunt caracteristice subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluate statistic si sunt situatii la un anumit nivel sau rang de valoare functionala. Inteligenta apare astfel ca sistem de insusiri stabile proprii subiectului individual si care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata pe gandire. Procesul central al gandirii este strans legat, chiar imbinat organic cu toate celelalte. Psihologul american Thunstone, in aceasta perspectiva, operand pe baza de cercetari stabileste mai multi factori ai inteligentei, si anume: de rationament (deductiv si inductiv), de memorie, de capacitate de calcul, de rapiditate perceptuala, de operare spatiala, de intelegere a cuvintelor si de fluenta verbala. Sunt, deci, in jur de 7 sau 8 factori ai inteligentei, evaluati dupa efectele sale finale.
De altfel, in psihologia gandirii, s-au operat diverse diferentieri intre analitic si sintetic, pragmatic si teoretic, reproductiv si productiv, cristalizat si fluid, convergent si divergent etc.
In legatura cu lateralizarea cerebrala, considerandu-se ca emisfera stanga este specializata in ordinea verbala si semantica, iar emisfera dreapta detine functiile de manipulare a relatiilor spatiale si de configurare a imaginilor, se vor contura probabil prin cercetari variante de inteligenta cu dominanta logico-semantica sau spatio-imagistica.
De fapt, si testele de inteligenta sunt verbale si nonverbale (figurative), precum sunt si baterii de teste ce uzeaza de ambele tipuri de probe (Wachslen).
J.Piaget, prin psihologia genetica promovata, confirma punctul de vedere al inteligentei ca aptitudine generala cu o anume baza nativa. Adaptarea consta din echilibrarea dintre asimilarea informationala la schemele preexistente si acomodarea sau restructurarea impusa de noile informatii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o identifica cu inteligenta se produce precumpanitor in baza acomodarilor, a restructurarilor sau reorganizarilor mentale. Masura inteligentei este echivalenta cu rata acomodarilor ce permit o buna intelegere si rezolvare de probleme. Daca asimilarea este superficiala, iar acomodarea (prin prelucrarea informatiilor) nu se produce decat lent si insuficient, atunci si echilibrarea inteligenta este insuficienta, cei care s-au ocupat de debilitatea mentala acuzand fenomene de "vascozitate" mintala sau fixitate functionala opusa flexibilitatii.
Considerand faptul inteligentei ca o structura instrumentala, proprie personalitatii individuale, trebuie sa aratam ca insasi experienta de viata si cu deosebire experienta scolara si profesionala o pune in evidenta si permite evaluarea ei. Empiric, inteligenta se poate evalua dupa randamentul invatarii,dupa usurinta si profunzimea intelegerii si dupa dificultatea si noutatea problemelor pe care subiectul este in stare sa le rezolve.
Astazi, persista in psihologie intrebarea daca inteligenta este capacitatea generala de achizitie a cunostintelor, de ratiune si rezolvare de probleme sau ea implica diferite tipuri de abilitati. Cei mai multi opteaza pentru prima ipoteza.
Noile cercetari facute din perspectiva psihologiei cognitive si a neuropsihologiei, care leaga comportamentul inteligent de eficienta neurologica, ar putea aduce precizari pretioase in acest sens.
Metaforic vorbind, am putea spune ca numarul definitiilor
inteligentei este egal cu numarul persoanelor care încearca sa dea o definitie
acestui concept. Aceasta presupunere poate fi sustinuta având în vedere
dihotomizarea utilizata de Sternberg, care considera ca exista doua tipuri de
teorii ale inteligentei: teorii implicite si teorii explicite ale inteligentei.
Teoriile explicite ale
inteligentei sunt acele constructii ale unor specialisti (psihologi, sociologi,
etc.) bazate pe date colectate din performantele cuantificabile sau mai putin
cuantificabile ale oamenilor, performante obtinute la sarcini care se presupune
ca masoara functionarea intelectuala.
Teoriile implicite ale
inteligentei sunt constructii ale oamenilor, constructii care exista în mintea
acestor indivizi sub forma de definitii sau sub alte forme. Acest tip de teorii
trebuie descoperite, nu inventate, pentru ca ele deja exista, într-o forma
anume, în mintea oamenilor. De acest tip de teorii sunt legate, în special,
diferentele interculturale ale conceptului de inteligenta.
Definitiile sunt doar o forma
a teoriilor implicite ale inteligentei.
În 1921, raspunsurile psihologilor vis- à- vis de problematica inteligentei si
a comportamentului inteligent se înscriau, în general, în urmatoarele cadre
teoretice:
- Thorndike considera ca inteligenta reprezinta puterea raspunsurilor bune din
punctul de vedere al adevarului sau faptelor.
- Terman defineste inteligenta ca fiind capacitatea de a achizitiona
capacitati, precum si capacitatea de a sustine gândirea abstracta.
- Woodrow considera ca inteligenta se manifesta prin capacitatea de a învata
sau de a profita din experienta.
- Pintner întelege inteligenta ca fiind capacitatea cuiva de a se adapta la
situatii de viata relativ noi.
- Freeman defineste inteligenta ca fiind capacitate senzoriala, capacitate de
recunoastere perceptuala, rapiditate, nivel de flexibilitate al asociatiilor,
imaginatie, rapiditate a raspunsului.
La simpozionul din 1986,
Detterman si Sternberg au identificat trei "loci" ai inteligentei:
a. în interiorul individului;
b. în mediu;
c. în interactiunea individ mediu
Câteva din definitiile date
la simpozionul din 1986 sunt urmatoarele:
Anne Anastasi considera inteligenta ca fiind o calitate a comportamentului. Ea
considera ca un comportament inteligent este adaptativ, reprezentând moduri
efective de adaptare la cerintele schimbatoare ale mediului.
Jonathan Baron defineste inteligenta ca fiind un set de abilitati implicate în
atingerea, realizarea scopurilor alese, în mod rational.
John Berry vede inteligenta ca fiind produsul final al dezvoltarii individuale
în domeniul psihologic cognitiv, distinct de domeniile afective si
motivationale.
John Carroll sustine ca
domeniile în care inteligenta este aplicata sunt în special domeniul academic
si tehnic, domeniul practic si domeniul social. El limiteaza definitia sa la
capacitati cognitive, excluzând tendintele motivationale si capacitatile
fizice.
Eysenk privea inteligenta ca derivând din transmiterea informatiilor prin
cortex.
Glaser defineste inteligenta ca si competenta si performanta intelectuala, în
timp ce Humphreys defineste inteligenta ca repertoriul cunostintelor si
priceperilor intelectuale, disponibile pentru o persoana la un moment dat.
S-ar putea concluziona ca exista o evolutie a conceptului de inteligenta de la
probleme psihometrice spre procesarea de informatie, context cultural si
interrelatiile lor, idee continuata în capitolul urmator.
1.2 TIPOLOGII ALE INTELIGENTEI
Istoricul cercetarilor realizate asupra inteligentei a condus specialistii spre mai multe opinii, diferite la prima vedere insa, apropiate dupa o mai atenta observatie.
Astfel, in acceptiunea lui Stephen Covey, avem de-a face cu 4 tipologii ale inteligentei prezentate in figura 1:
Figura 1.
Gandire
(IQ)
Dorinta
(SQ)
Simt
(EQ)
Actiune
(PQ)
Figura 1. Conceptia lui S. Covey despre tipurile de inteligenta
in care cele mai cunoscute si des analizate sunt:
Gandirea (IQ) - reprezinta abilitatea de a analiza, rationaliza si comunica;
Simtul (EQ) - numit si "creierul stang", reprezinta constiinta de sine, auto-cunoasterea, empatia.
Robert Cooper sustine ca omul are trei creiere (inteligente) in:
Cap (ceea ce numim noi creier in mod uzual)
Inima
Zona intestinelor.
Creierul din intestine se situeaza in cavitatea intestinala. R. Cooper sustine ca, in urma cercetarilor medicale amanuntite asupra acestei cavitati, s-a ajuns la concluzia ca aici se gasesc peste un milion de neuroni, un numar cu mult mai mare decat cei identificati in maduva spinarii. Specialistul sustine ca ar fi vorba de un sistem independent insa, in acelasi timp, conectat la ceea ce numim noi creier. Un exemplu al acestei inteligente situate in cavitatea intestinala este sentimentul de "fluturasi in stomac" care deseori preced o intalnire importanta, acesta fiind un mijloc de avertizare al organismului uman asupra unor reactii care au loc in interiorul sau.
Creierul din inima este tot un sistem care actioneaza independent de creier (organ), aceasta ipoteza pornind de la ideea ca in dezvoltarea unui fetus uman, inima este organul care apare mult inaintea creierului din cap. Concluzia la care a ajuns echipa de cercetatori condusa de R. Cooper in cadrul "Center for Creative Leadership" este ca singurul lucru demonstrat statistic ca diferenta intre un lider de top si unul mediocru este ceea ce se numeste "grija fata de ceilalti" (adica inima, in limbaj popular).
Capacitatea maxima a unei persoane revine cand sunt folosite toate cele trei tipuri de inteligenta descrise mai sus concomitent, in stransa interdependenta. Tot R. Cooper sustine ca 96% din succesul unei persoane in viata personala si profesionala depinde de "creierul din intestine" si "creierul din inima", darn u demonstreaza cu rezultate sustinute de cercetarea stiintifica.
4. Despre noile
calitati ale inteligentei
Unul dintre marii psihologi a celei de-a doua jumatati a secolului nostru, Lee
Cronbach, spunea despre inteligenta ca aceasta nu este un lucru ci este un stil
de munca intelectuala.
Concept complex, dificil de abordat, inteligenta a constituit si constituie
unul dintre pilonii pe care se sprijina întreaga constructie a psihicului uman.
De altfel, istoria psihologiei se suprapune în multe dintre momentele sale de
vârf, cu unele cercetari asupra inteligentei
Modele psihometrice care vizeaza structura inteligentei
T. Spearman (1904) propune, plecând de la corelatii statistice îndelung
elaborate, existenta unui factor unitar, a unei "abilitati mintale generale
(g)", care se suprapune cu inteligenta.
Nume mari ca E. L. Thorndike, L. L. Thurstone, J. P. Guilford s-au opus lui
Spearman si au sustinut, prin conceptiile si teoriile lor, existenta unei
multiplicitati de factori care definesc inteligenta umana. Din aceasta
controversa s-a nascut modelul ierarhic materializat printr-o multitudine de
teorii ale unor cunoscuti psihologi (Holzinger,
Acest model este destul de larg pentru a îngloba atât "abilitatea mintala
generala" propusa de Spearman, cât si o multitudine de "abilitati de grup
autonome". si tot în acest context, trebuie amintita conceptia lui Catell, care
a facut distinctia extrem de importanta între inteligenta fluida (vazuta ca
potential) si inteligenta cristalizata (vazuta ca realizare a potentialului
individual).
Modele care vizeaza procesele care stau la baza inteligentei
Aceste modele (ale procesarii informatiei), reflecta cea de-a doua mare
orientare în studiul inteligentei umane. Din aceasta perspectiva inteligenta
poate fi vazuta ca fiind o structura de competente individuale înnascute si
achizitionate prin intermediul experientei individuale. Asistam astfel la
construirea unei adevarate "arhitecturi cognitive", care leaga inteligenta de o
multitudine de alte concepte: memoria (de lucru si de lunga durata), procesele
cognitive elementare (viteza perceptiva, timpi de reactie).
Se poate pune întrebarea care dintre cele doua orientari este cea corecta?
Raspunsul este: ambele. Modelele care încearca sa explice structura
inteligentei fixeaza cadrul general al functionarii acesteia, în timp ce
modelele cognitiviste încearca sa elucideze mecanismele responsabile pentru o
gândire si o actiune inteligenta.
Dintr-o alta perspectiva, descifrarea inteligentei se poate realiza la un nivel
macro, evidentiind structura acesteia, dar si la nivel micro, studiind
mecanismele cognitive care stau la baza ei.
În ultimii ani ai secolului trecut, cele doua modele, indiferent de
particularizarile teoretice ale acestora, si-au epuizat resursele explicative
pentru o realitate care stârneste înca multe controverse. Aparea necesitate
unor noi abordari ale inteligentei, care sa tina seama de cerintele unei
cunoasteri cât mai complete.
Cea mai cunoscuta dintre noile abordari, este teoria inteligentelor multiple
propusa de catre Howart Gardner, doctor psiholog educat la Harvard, în 1983.
Acesta a propus o teorie în care exista 8 categorii de baza ale inteligentei,
fiecare persoana dobândind noi informatii si deprinderi ce au la baza o
combinatie unica formata din o parte din acestea sau toate.
Cele 8 categorii identificate de teoria lui Gardner a inteligentelor multiple
sunt urmatoarele:
- talentul lingvistic cu deprinderile verbale, cum ar fi vorbirea si scrierea
- talentul logico- matematic, cu numere si modele logice
- talentul spatial cu deprinderi vizuale, cum ar fi desenatul
- talentul cinestetic corporal cum ar fi atletismul sau dansul
- talentul muzical cu deprinderi muzicale
- talentul naturalist ce vizeaza animalele si mediul înconjurator
- întelegerea unic-interpersonala empatia catre ceilalti
- cunoasterea sinelui -intrapersonala.
Desi criticata de unii psihologi, din punct de vedere educational, aceasta
teorie are marele merit de a fi subliniat diferentele evidente dintre elevi sau
studenti, în ceea ce priveste inteligenta, respectiv forma sau formele sub care
aceasta este prezenta.
Modelul celor 3 E - M. Martinez - Inteligenta este conceputa ca un set de
competente specifice, iar testele de inteligenta nu fac decât sa masoare
nivelul de dezvoltare al acestor componente, concluzia este una extrem de
incitanta: inteligenta poate fi învatata. Asa cum în scoala sunt deprinse si
acumulate diferite cunostinte, tot scoala poate fi cea care ar putea contribui
la dezvoltarea competentelor care stau la baza inteligentei umane. Astfel spus,
inteligenta nu este doar o conditie pentru actul educational, ci poate fi si un
rezultat al acesteia. Ideea nu este deloc noua, de altfel si
Cele 3 calitati ale inteligentei, considerate de autor sunt:
- Entelica - calitate generala, permite adaptarea dar si modelarea mediului
înconjurator, prin rezolvarea de probleme, în conformitate cu potentialul
individual.
- Eficienta - depinde de modul de obtinere, prelucrare si stocare a
informatiilor.
- Evaluativa - priveste procesarea informatiilor si utilizarea acestora.
Astfel o gama larga de experiente individuale au efecte reale asupra
dezvoltarii cognitive, inclusiv asupra QI. În special experientele copilariei
au o importanta deosebita în modelarea evolutiei cognitive a tânarului.
Din aceasta perspectiva pare rezonabila regândirea sensului acordat cuvântului
educatie, pentru a cuprinde întreaga varietate de experiente care pot ajuta
individul uman pentru a fi eficient si pentru a evolua cu succes într-o
societate în continua cautare de perfectiune. În acest fel educatorilor le
revine responsabilitatea unor decizii instructionale în concordanta cu nevoia
de dezvoltare a inteligentei umane.
În spiritul acestei idei, si stagiul militar care este, prin excelenta un mediu
instructiv-educativ, trebuie sa aduca acele elemente care sa valorizeze tipul
de inteligenta al fiecarui tânar în parte, ca acesta sa poata sa obtina
performante la locul sau de instructie.
5. Contributia
factorilor general si special la variabilitatea individuala totala la diferite
vârste
G. C. Burt demonstreaza ca factorul general (g) sau inteligenta este
predominanta la vârste mai mici si pe masura ce se înainteaza în vârsta devin
predominanti factorii de grup sau speciali. Aceasta nu înseamna însa ca rolul
factorului g este complet anihilat ci el se mentine destul de ridicat. Tabelul
de mai jos arata acest fapt:
FACTOR Vârsta 8 ani Vârsta 10 ani Vârsta 12 ani
GENERAL 52. 1 35. 6 27. 8
VERBAL 7. 3 9. 3 10. 7
ARITMETIC 3. 1 3. 0 13. 4
MANUAL 2. 5 5. 9 6. 5
Aptitudinile speciale se manifesta numai într-un anumit domeniu: matematica,
literatura, tehnica, muzica, arte plastice etc..
Prezenta aptitudinii speciale nu exclude aptitudinea generala. De exemplu un
elev cu aptitudini pentru pictura poseda în mod necesar si aptitudinile
generale ale inteligentei si ale spiritului de observatie care contribuie prin
excelenta la surprinderea elementelor esentiale ale obiectelor si fenomenelor.
Aparitia si dezvoltarea aptitudinilor speciale de-a lungul istoriei au fost si
sunt dependente de diviziunea sociala a muncii, de activitatea sociala a
oamenilor. În trecut din cauza ca stiinta nu era atât de complexa ca în zilele
noastre, un om putea sa stapâneasca mai multe domenii. Filozofii antichitatii
erau, în acelasi timp, fizicieni, matematicieni, oameni politici etc., dar pe
masura ce cunostintele s-au acumulat stapânirea mai multor domenii de catre un
singur om a devenit imposibila. Acest fapt a creat conditiile necesare pentru
manifestarea unor noi aptitudini ca de exemplu pentru matematica, literatura,
muzica etc.
Pe masura ce s-au dezvoltat si diversificat domeniile muncii, activitatile au
devenit din ce în ce mai diversificate, cerând din partea omului aptitudini
speciale.
6. Rolul conditiilor
naturale si sociale în manifestarea aptitudinilor speciale
A. H. Halsey - "Procesul de dezvoltare economic si social este un proces de
creare a unor noi aptitudini".
Conform acestei afirmatii omul nu se naste cu aptitudini ci acestea se formeaza
în procesul muncii, într-o anumita activitate.
Aptitudinile speciale se bazeaza însa si pe anumite însusiri naturale, pe un
fond ereditar sau zestre nativa. Perfectiunea creierului, a diferitelor sale
zone, activitatea analitico-sintetica a cortexului, dinamica activitatii
nervoase superioare care caracterizeaza tipul de sistem nervos, constituie o
conditie fiziologica interna a formarii aptitudinii. Tot ca dispozitie nativa
se considera si gradul de dezvoltare a analizatorilor: vizual, auditiv,
chinestezic, verbomotor.
O capacitate senzoriala normala alaturi de o buna functionare a proceselor
analitico-sintetice ale creierului constituie conditia naturala a aparitiei si
dezvoltarii aptitudinii.
Pavlov a aratat ca între cele doua sisteme de semnalizare pot exista raporturi
de preponderenta relativa sau de egalitate, fapt care produce deosebiri
tipologice între oameni.
Astfel predominarea primului sistem de semnalizare da nastere tipului artistic
caracterizat prin vivacitatea si plasticitatea impresiilor directe, prin
capacitate de sinteza, pe când predominarea celui de-al doilea sistem de
semnalizare contribuie la formarea tipului abstract având o înclinatie
deosebita spre analiza si sistematizare.
A. Leontiev sustine ideea ca în timp ce se desfasoara o activitate care
corespunde anumitor obiecte si fenomene, în care se exprima aptitudini umane,
se formeaza organe cerebrale functionale, capabile sa exercite aceste
activitati, carora le sunt proprii noi functiuni speciale.
Rubinstein considera ca problema aptitudinilor trebuie contopita cu problema
dezvoltarii. La nasterea unui copil, nu se poate afirma ca acesta va deveni cu
certitudine matematician, literat, aviator etc. zestrea lui nativa are doar un
caracter de larga generalitate si numai exercitarea într-o anumita activitate
va contribui la aparitia unei aptitudini speciale si la precizarea ei.
Aptitudinea literara - caracteristici generale:
- facilitatea asociativ verbala
- gândirea în imagini
- creativitate -frecventa flexibilitatii asociatiilor verbale
Aptitudinea matematica - caracteristici generale:
- gândire abstracta - capacitate de a sesiza relatiile abstracte
- gândire în imagini - capacitate de reprezentare si de sesizare a relatiilor
spatiale
- creativitate - compunere de probleme
7. Masurarea
inteligentei
Polemici dintre cele mai aprinse au existat în privinta masuratorilor
inteligentei, a relatiilor dintre masuratorile inteligentei si performantele
scolare, precum si a relatiilor dintre masuratorile de inteligenta si viata
reala.
Fara îndoiala masuratorile coeficientului de inteligenta la vârsta de 5 ani
prezic mai bine decât orice alta variabila rezultatele si progresele
educationale viitoare.
Corelatia dintre inteligenta si performanta scolara obtinuta este de obicei de
0.5. O corelatie mai mare se obtine în cazul performantelor în scoala
elementara. Corelatia mai mica, obtinuta în clasele de liceu, se datoreaza,
probabil unei restrictii în domeniul talentului. În schimb, studentii au de
obicei sansa de a alege subiectele pe care le vor studia si aceste subiecte
liber alese pot fi relationate cu QI. Reusitele timpurii pot fi relationate cu
rezultatele ulterioare. Astfel, obtinerea abilitatilor de citit în prima clasa
ofera o baza pentru achizitia ulterioara de noi priceperi.
Duncan & Blau (1967) au încercat sa studieze relatiile dintre QI, status-ul
social al parintilor, educatie si statusul ocupational. Rezultatele au aratat
ca background-ul social este doar putin asociat cu QI. QI masoara o caracteristica
a persoanelor, care influenteaza experientele lor educationale, experiente ce
sunt independente de background-ul lor social.
Ideea ca QI nu coreleaza în mod egal cu toate subiectele de la scoala sau
universitate, o sustinem si noi în aceasta lucrare, iar acest lucru este din
doua motive: în primul rând unele subiecte necesita într-o masura considerabila
abilitati speciale (ex. muzica, desenul, sau chiar matematica); al doilea motiv
este acela ca unele subiecte pot fi învatate prin practica îndelungata, iar
aceste subiecte tind sa coreleze destul de scazut cu factorul "g".
Daca facem o analiza atenta a abilitatilor necesare pentru succesul la
materiile scolare, este posibil sa precizam acele subiecte care vor corela
puternic semnificativ cu factorul "g". Este cazul subiectelor care necesita
rationament abstract si abilitatea de a aplica informatiile relevante si de a
face inferente logice.
Studiul urmator doreste sa evidentieze predominanta anumitor aspecte în
interiorul factorului "g", sau chiar predominanta anumitor tipuri de
inteligenta, conform teoriilor expuse în rândurile de mai sus.
8. Demers Experimental
6. 1. Obiectivul cercetarii
Cercetarea încearca sa evidentieze existenta unor diferente între scorurile
obtinute la unele scale ale testului de inteligenta de catre absolventii
institutiilor de învatamânt superior cu profil uman (stiinte neexacte: stiinte
juridice, stiinte politice, filologie, istorie-geografie, biologie, etc.) si
scorurile obtinute de absolventii institutiilor de învatamânt superior cu
profil real (stiinte exacte: tehnica, matematica, informatica, chimie, fizica
etc.).
6. 2. Ipotezele de lucru
1. Se presupune ca lotul de subiecti reprezentând absolventii facultatilor cu
profil uman obtin rezultate superioare la probele verbale a testului fata de
lotul de subiecti reprezentând absolventii facultatilor cu profil real.
2. Se presupune ca lotul de subiecti reprezentând absolventii facultatilor cu
profil real obtin rezultate superioare la probele neverbale a testului fata de
lotul de subiecti reprezentând absolventii facultatilor cu profil uman.
6. 3. Metoda de lucru
În cadrul studiului au fost utilizate si prelucrate rezultatele obtinute de
catre absolventii institutiilor de învatamânt superior civil testati în vederea
satisfacerii stagiului militar obligatoriu, la termen redus.
Rezultatele au fost extrase si prelucrate în doua categorii distincte, pe baza
criteriului reprezentat de profilul studiilor absolvite. Astfel s-au obtinut
doua loturi de câte 100 de subiecti fiecare:
1. primul lot este format din absolventi ai institutiilor de învatamânt
superior cu profil uman.
2. al doilea lot este format din absolventi ai institutiilor de învatamânt
superior cu profil real.
Subiectii au vârste cuprinse între 23 si 25 de ani, si majoritatea sunt
încadrati în câmpul muncii pe profilul studiilor terminate.
6. 4. Materiale
În acest studiu a fost utilizata proba de nivel mental N. M. SS 1, care face
parte din cadrul bateriei de examinare, selectie si repartizare a absolventilor
de învatamânt superior civil în vederea îndeplinirii serviciului militar cu
termen redus.
Proba este o adaptare dupa teste de inteligenta consacrate: testul Amthauer;
testul de inteligenta I. 1 (J. M. Lohn si I. M. Nestor);
|
Tema |
Vb. /nvb. |
N. M. SS 1 |
NR. ITEM |
Durmin |
|
Vb. |
Analiză, sinteză, comparație, abstractizare, generalizare, clasificare | |||
|
Nvb. |
Descoperirea unui algoritm într-un șir numeric, utiliz.. gând. convergente | |||
|
Vb. |
Atenție, memorie, analiza, sinteza ca operații de gândire | |||
|
Vb. |
Raționament analogic, fluiditate-flexibilit. în gândire |
| ||
|
Nvb. |
Spirit de observație, reprezentări geometrice, atenție |
Tabel 2. Caracteristici ale dezvoltarii inteligentei generale si eficienta
nivelului operational mental verbal si nonverbal la proba N.M.SS 1.
6. 5. Interpretarea rezultatelor
Rezultatele obtinute de cele doua loturi la scalele verbale sunt prezentate în
histogramele de mai jos:
Rezultatele obtinute de cele doua loturi la scalele neverbale sunt prezentate în histogramele de mai jos:
În vederea întelegerii semnificatiei datelor
culese si pentru verificarea ipotezelor am folosit indicele statistic "t",
pentru esantioane independente.
|
Scale Loturi | ||||||||||
|
media |
"t" |
media |
"t" |
media |
"t" |
media |
"t" |
media |
"t" |
|
|
Profil uman | ||||||||||
|
Profil real | ||||||||||
Tabel 3. Mediile rezultatelor la scalele probei, obtinute de cele doua loturi
si valoarea indicelui "t".
Concluzii
În urma interpretarii statistice a rezultatelor, ipotezele cercetarii au fost
confirmate, astfel:
1. în ceea ce priveste diferentele obtinute la scalele verbale:
- tema verbala 1 t = 4, 76, p < 0, 01
- tema verbala 3 t = 3, 17, p < 0, 01
- tema verbala 4 t = 2, 71, p < 0, 01
Valorile sunt semnificative statistic, ceea ce arata ca subiectii, absolventi
ai unor facultati cu profil uman obtin rezultate superioare la probele verbale
fata de absolventii facultatilor cu profil real.
2. în ceea ce priveste diferentele obtinute la scalele neverbale:
- tema verbala 2 t = 2, 85, p < 0, 01
- tema verbala 5 t = 5, 03, p < 0, 01
si pentru aceste scale valorile sunt semnificative statistic, ceea ce arata ca
subiectii, absolventi ai unor facultati cu profil real obtin rezultate
superioare la probele neverbale fata de absolventii facultatilor cu profil
uman.
În încheiere, raspunsul la întrebarea cu care am început aceasta lucrare, în
urma studiului realizat, este unul afirmativ, si anume putem sustine ca exista
o interdependenta între procesul instructiv-educativ, zestrea nativa, domeniul
de activitate si inteligenta.
9.Teoria inteligentelor multiple a lui Gardner
Aptitudinile umane caracterizeaza latura instrumental - operationala a personalitatii, organizata in sisteme functionale superior dezvoltate, relativ stabile, care mijlocesc performante deasupra mediei in activitatea teoretica, tehnico-aplicativa, organizatorica, artistica sau sportiva.
Prin fuzionarea si combinarea specifica a aptitudinilor, se ajunge la talent in masura in care permit realizarea de produse originale cu o inalta cota de creativitate. Aptitudinile sunt conditionate de zestrea ereditara dar si de mediul educational in care se dezvolta individul. Ele sunt diversificate si marcheaza profund destinul fiintei umane, deoarece fiecare om porneste in viata cu o zestre ereditara singulara si strabate o traiectorie socioculturala specifica. In demersul de consiliere a cadrelor didactice, aptitudinile reprezinta punctul de plecare in orientarea scolara si reper pentru optiunile profesionale ale tinerilor. Inteligenta poate fi privita ca un sistem unitar si armonios de aptitudini care se manifesta prin mecanisme de asimilare si adaptare de natura functionala dar mai ales prin inovare si creativitate. Inteligenta este un proces complex cu o bogata incarcatura de semnificatii care a provocat dezbateri aprinse si continua sa preocupe specialistii in psihologie. Inca de la inceputul sec. al XX-lea, psihologul englez C. Spearman, analizand corelatiile obtinute de la subiectii supusi la diverse tipuri de teste, a ajuns la concluzia ca inteligenta implica diverse aptitudini specifice (factori specifici), grefate pe o aptitudine generala comuna (factorul g). Metoda analizei factoriale a inteligentei a fost dezvoltata de L.L. Thurstone si J.P. Guilford, prin luarea in considerare a unei multitudini de factori, mai mult sau mai putin corelati. Dupa psihologul elvetian Jean Piaget, creatorul epistemologiei genetice, evolutia inteligentei in ontogeneza este rezultatul echilibrului operatiilor mentale (clasare, masurare, numarare, deplasare spatio-temporala etc.) obtinute prin interiorizarea actiunilor practice cu obiectele in structuri mentale dimanice, organizate ierarhic. Orice experienta din viata este structurata pe baza unor scheme psihice degajate de practica sociala si individuala din realitatea obiectiva. Dezvoltarea inteligentei la copil parcurge succesiv mai multe stadii: senzorio-motor (de la nastere pana la aparitia limbajului, 15-18 luni), preoperator (de la aparitia limbajului pana la 7-8 ani), al operatiilor concrete (de la 7-8 ani pana la 10-11 ani), al operatiilor formale (de la 10-11 ani pana 15-16 ani). In stadiul operatiilor formale, gandirea devine apta pentru rationamente ipotetico-deductive si experimente stiintifice.
Psihologul american Jerome J. Bruner a conceput evolutia stadiala a inteligentei in termeni mult mai flexibili, in sensul ca orice etapa poate fi accelerata prin strategii didactice adecvate. Dupa Bruner, "bazele oricarei discipline pot fi predate oricui, la orice varsta, intr-o forma potrivita". El insista mult asupra necesitatii cultivarii la elevi a stilului de invatare stiintific, care imbina gandirea analitica cu intuitia.kSfarsitul sec. al XX-lea este marcat de efortul unor cercetatori de cuantificare a inteligentei, pentru a evalua riguros performantele elevilor. Este meritul lui Alfred Binet si al lui Théodore Simon de a fi dezvoltat in 1905, la Paris, primul test de analiza a inteligentei copilului care, apoi, a fost extins pentru a masura inteligenta omului, mai precis, indicele nivelului de dezvoltare a inteligentei, a carui valoare, exprimata in procente, se obtine prin raportarea varstei mentale la varsta cronologica si inmultirea cu 100. Textul Stanford-Binet pleaca de la premiza ca oamenii se nasc cu o anumita configuratie a inteligentei, constituita din abilitati logice si verbale, care nu se schimba pe parcursul vietii.
O noua viziune in psihologie a fost adusa de teoria inteligentelor multiple, publicata pentru prima oara in 1983, in lucrarea "Frames of Mind:The Theory of Multiple Intelligences",de catre Horward Gardner, profesor de teoria cunoasterii, educatie si psihologie la Universitatea Harvard si de neurologie la Facultatea de Medicina din Massachussetts, SUA. Semnificatia acestei teorii este extinderea conceptului de inteligenta traditionala din sfera logico-matematica si verbal-lingvistica spre alte disponibilitati ale omului de relationare cu lumea. Dupa Gardner, inteligenta reprezinta " abilitatea omului de a-si rezolva problemele in viata sau de a crea produse care sunt valorizate in unul sau mai multe contexte culturale". Mai tarziu, revenind asupra conceptului, afirma ca inteligenta umana este un "potential bio-psihologic de a prelucra informatia, care poate fi activat pentru rezolvarea de probleme si crearea de produse pretuite de cel putin o cultura". El critica modelul unilateral in care a fost definita, recunoscuta si valorizata inteligenta umana, oferind un model alternativ, cu implicatii deosebite in invatamant . Teoria sa este rezultatul unor cercetari laborioase asupra profilelor cognitive ale copiilor supradotati, autisti, savanti idioti, oameni cu dificultati in invatare, persoane care apartin la diverse culturi. Este bine de remarcat ca teoria inteligentelor multiple nu schimba ceea ce avem de predat, ne ajuta doar sa schimbam modul in care lucram cu elevii, sa intelegem faptul ca elevii pot fi destepti in diferite moduri si ne instrumenteaza in a-i ajuta sa evolueze in mod diferit. In acest context, misiunea profesorului este de a dezvolta strategii de predare care sa permita elevilor sa isi exprime modalitatile multiple de a intelege si de a valoriza propria lor unicitate. Scopul este ca fiecare elev sa se dezvolte la maximum de capacitate in conformitate cu potentialul propriu. Dar nu toti dascalii au vocatie pentru profesia aleasa, pentru unii strategiile traditionale cu care s-au obisnuit fiind greu de depasit. Teoria lui Gardner porneste de la ideea existentei unor inteligente diferite si autonome ce conduc la modalitati diverse de cunoastere, intelegere si invatare.
Howard Gardner, psiholog care activeaza în domeniul psihologiei stadiale, a formulat o teorie cu privire la natura inteligentei, care vine în contradictie cu perspectiva psihometrica anterioara (Gardner, 1993). Aceasta teorie a inteligentelor multiple, enuntata în cartea Frames of Mind: The Theory of Multiple Intelligences(1993), a insistat asupra faptului ca inteligenta nu trebuie conceputa ca un construct unidimensional, ci ca o serie de sapte inteligente independente. Aceasta perpsectiva permite individului sa "manifeste transformarile si modificarile perceptiilor individuale" si sa "recreeze aspecte ale propriilor experiente" (Gardner, 1993, p.173)
In "Frames of Mind", H. Gardner afirma :
"Exista o inteligenta in sunet si una in miscare, in culoare si in relatia umana".kk k
* "Muzica este o corporalizare a inteligentei care
este in sunet".kkkkkkk kkkkkkkkkkkkkkkkkk
* "Poetul este o persoana care nu uita niciodata anumite impresii despre
care scrie".
* "Exista limbaje, altele decat cuvintele, simbolurile, limbajele naturii.
Exista limbajul corpului".
* "Inteligenta sociala, dezvoltata la inceput sa rezolve probleme de natura interpersonala, in timp si-a gasit expresia in crearea institutiilor sociale".
Intrand direct in
subiect,
E vorba, asa cum probabil v-ati imaginat, de usurinta pe care unii dintre noi o au in a ne exprima corect si coerent, atat in scris cat si oral. Ne putem da seama usor cam in ce situatii te ajuta acest tip de inteligenta: stii cum sa adresezi intrebari, te descurci mai bine decat altii in situatii ce necesita skill-uri de comunicare, poti convinge mai usor oamenii in legatura cu ideile in care crezi etc. Un tip de inteligenta apreciat in primul rand in vanzari, negocieri si afaceri.
Elevii care poseda acest tip de inteligenta au abilitatea de a opera cu: structurile si regulile de structurare a limbajului (de ex. punctuatia cu valoare stilistica), nivelul fonetic al limbajului (aliteratii), nivelul semantic (sensurile duble), nivelul pragmatic al limbajului; pot folosi limbajul în scop persuasiv (functia retorica), în scopul de a rememora informatia (functia mnezica), în scopul de a explica ceva (functia peripatetica), în scopul de a furniza informatii despre limbajul însusi (functia metalingvistica)
2. Inteligenta logico-matematica - aceasta include capacitatea de a utiliza rationamente inductive si deductive, de a rezolva probleme abstracte, de a întelege relatiile complexe dintre concepte, idei si lucruri. Deprinderea de a emite rationamente are aplicabilitate în multe arii ale cunoasterii si include, de asemenea, capacitatea de utiliza gândirea logica în stiinta, studii sociale, literatura etc. (Bellanca, 1997).
Acest tip de inteligenta cuprinde si capacitatea de a clasifica, a anticipa, a stabili prioritati, a formula ipoteze stiintifice si a întelege relatiile de cauzalitate. scolarul mic îsi dezvolta aceste capacitati prin activitati concrete, prin întelegerea relatiei de corespondenta biunivoca, prin operatiunea de numarare. Aceste deprinderi ale gândirii critice sunt prezente în programele majoritatii scolilor, însa trebuie fixate prin activitati corespunzatoare.
Aici putem vorbi, de fapt, de 2 subtipuri de inteligenta. Pe de-o parte, inteligenta logica, folosita in general de strategi si problem-solver-i si care creeaza manageri geniali capabili sa puna la punct sisteme complexe. E acel tip de inteligenta pe care il folosesc sahistii, de exemplu, si care e foarte des confundata cu inteligenta matematica.
Pe de alta parte, oamenii cu o inteligenta matematica iesita din comun sunt buni la cifre. Foarte buni. In general cei care sunt experti in domeniul investitiilor, contabilitate sau managerii ce se ocupa cu previziuni financiare.
Inteligenta logico-matematica e cea care se apropie cel mai mult de conceptul de IQ.
3. Inteligenta muzicala/ritmica - acest tip se contureaza prin gradul de sensibilitate pe care individul îl are la sunet si prin capacitatea de a raspunde emotional la acest tip de stimuli. Pe masura ce elevii îsi dezvolta constiinta muzicala, îsi dezvolta si fudamentele acestui tip de inteligenta. Pe masura ce elevii sunt capabili sa creeze variatiuni pornind de la un inventar limitat de sunete, sa cânte la un instrument, sa compuna. Ea se dezvolta si pe masura ce elevii dobândesc, în urma auditiilor, un gust rafinat. Acest tip de inteligenta reprezinta "capacitatea de a percepe (în calitate de meloman), de a discrimina (în calitate de critic muzical), de a transforma (în calitate de compozitor), si de a exprima (în calitate de interpret) formele muzicale"(Armstrong, 2000).
Oamenii cu o inteligenta muzicala deosebita sunt cei ce pot recunoaste timbre, tonalitati, ritmuri, persoane care lucreaza in general in zona artelor (nu neaparat muzica). In general cei care stau foarte bine la capitolul inteligenta muzicala au un nivel destul de ridicat si in ceea ce priveste inteligenta lingvistica insa nu e o regula.
De la capacitatea de a iti imagina foarte usor obiecte 3D la abilitati native de orientare in spatiu, anticipare mentala a miscarilor pe tabla de sah sau estimarea foarte precisa a distantelor. Intre inteligenta spatiala si cea logico-matematica e o legatura foarte stransa insa nu destul de stransa pentru a le amesteca pe cele doua. Elevii cu inteligenta spatiala au capacitatea de a percepe cu deosebita acuitate culorile, liniile, formele, spatiul, pot percepe relatiile dintre aceste elemente. De asemenea, ei pot vizualiza, pot reprezenta grafic imagini în spatiu, pot sa-si înteleaga propria pozitie într-un spatiu matriceal.
Lucreaza foarte bine impreuna cu inteligenta spatiala si este probabil inteligenta ce si-a pus cel mai serios amprenta pe dezvoltarea civilizatiilor de-a lungul timpului. Denumita si "inteligenta tehnologica" a fost folosita in trecut de pescari, vanatori sau in construirea de adaposturi iar in prezent o putem observa la sportivi, chirurgi si, in general, oameni despre care spunem ca sunt indemanatici, ca se folosesc foarte bine de corpul lor.
Evident, nu e vorba de cati muschi ai pe tine ci, mai degraba, de cat de bine iti coordonezi miscarile.
Inteligenta naturalista e o inteligenta mai.speciala. Ca si cea corporalo-kinestezica ea incepe sa conteze din ce in ce mai putin, odata cu trecerea timpului. Eu i-as fi spus "survival instinct". Poate ghizii sau salvamontistii sa se mai foloseasca de inteligenta naturalista pura, cea care se refera la capacitatea de a deosebi intre diferite tipuri de plante, animale si care, teoretic, ne ajuta sa ne folosim mai bine simturi precum vazul, auzul.
E un tip de inteligenta care datorita modernizarii nu mai este foarte solicitata in forma ei initiala dar de care se mai lovesc cei ce lucreaza mai aproape de natura cum ar fi agricultorii, fermierii. Sigur, e foarte posibil ca elemente ce tin de inteligenta naturalista sa apara, de exemplu, atunci cand concepem un spot publicitar pentru niste produse cum ar fi "uleiul de canepa" sau cand incercam sa ne facem de lucru prin gradina din spatele casei. Aceasta este sesizabila la copiii care învata cel mai bine prin contactul direct cu natura. Pentru acestia, cele mai potrivite lectii sunt cele din aer liber. Acestor elevi le place sa alcatuiasca proiecte la stiinte naturale, cum ar fi observarea pasarilor, alcatuirea insectarelor, îngrijirea copacilor sau a animalelor. Ei prefera ecologia, zoologia, botanica (Gardner, 1994).
Armstrong (2000) a argumentat ca este deosebit de benefic pentru acest tip de elevi sa-si poata folosi inteligenta într-o mai mare masura în cadrul scolii. Asadar, este sarcina scolii sa "aduca" natura în clase si în alte spatii de învatamânt.
Inteligenta intrapersonala presupune capacitatea de a avea o reprezentare de sine corecta (de a cunoaste calitatile si punctele slabe), de a avea constiinta starilor interioare, a propriilor intentii, motivatii, de a-ti cunoaste temperamentul si dorintele; de asemenea, capacitatea de autodisciplina, autoîntelegere si autoevaluare (Armstrong, 2000).
O persoana cu asemenea tip de inteligenta îsi petrece timpul reflectând, gândind, autoevaluându-se. Nevoia de introspectie transforma inteligenta în ceva extrem de intim. Conform lui Gardner, "inteligenta intrapersonala depaseste cu putin capacitatea de a distinge între placere si durere si de a te implica sau retrage dintr-o situatie pe ca rezultat al acestei distinctii"(1983; 1993).
Inteligenta intrapersonala ne foloseste in cautarea noastra constanta de a identifica propriile puncte slabe sau tari, sentimente, de a formula scopuri personale si, in general, de a ne intelege si dezvolta continuu. Oamenii cu o inteligenta intrapersonala iesita din comun se cunosc si inteleg foarte bine pe ei, au o predispozitie spre ceea ce se numeste "gandire filosofica", capacitati extraordinare de focus-are si "sufera" adesea de perfectionism.
Inteligenta interpersonala, echivalentul inteligentei emotionale (EQ) a lui Goleman ne ajuta sa observam diferente intre oameni, sa lucram mai usor si mai bine cu ei, intelegandu-i. Ne ajuta sa actionam mai bine in echipe, sa anticipam mai usor reactiile celorlalti punandu-ne in locul lor si sa mediem conflicte. Aici, un rol important il are empatia, capacitatea de a recunoaste usor emotiile celorlalti si a rezona cu ele. Am sa scriu zilele ce urmeaza un post special despre cum se comporta un om empatic si am sa incerc sa subliniez si partile rele fiindca, da!, exista si astfel de parti.
Unul dintre putinele tipuri de inteligenta care ne este util indiferent de domeniul in care activam, indiferent daca suntem condusi sau conducem.
Stiu, am zis ca in
teoria lui
mentionand
ca acest concept de "existenta" e la fel de strans legat de cel de "credinta"
ca si de cel de "identitate".
Impactul teoriei lui Gardner
Teoria lui Gardner a avut un rol major în alcatuirea combinatiei unice de trei teorii pentru formarea profesorilor, pe care Soares si Soares le considera solutia depasirii teoriilor traditionale. Teoria lui Gardner explica modul în care fiecare teorie a functionat într-un program universitar, reprezentat de: (1) teoria copernicana a unicitatii; (2) aplicarea teoriei lui H. Gardner despre inteligentele multiple si (3) ideile fundamentale ale lui John Dewey cu privire la procesualitate. Prin combinarea acestor trei perspective, profesorii si studentii primesc mai multe ocazii de lucra în grup, într-un context interdisciplinar, pentru a descoperi gradul în care, atât profesorii din învatamântul preuniversitar, cât si elevii poseda talentele si abilitatile specifice fiecarui tip de inteligenta; astfel, se poate atinge stapânirea profunda a continuturilor, a tehnicilor de intruire si a modalitatilor de studiu (Armstrong, apud Soares, 1998).
Prin aplicarea teoriei inteligentelor multiple în procesul de învatamânt, curriculum-ul se organizeaza în jurul celor sapte abilitati: lingvistica, logico-matematica, corporal-kinestezica, spatiala, muzicala, interpersonala si intrapersonala (Gardner, 1991). Conceptul de inteligente multiple a oferit baza dezvoltarii curriculare în învatamântul preuniversitar (Armstrong, apud. Soares, 1998). Printre avantajele acestei abordari se numara:
crearea mai multor ocazii pentru dezvoltarea talentelor copiilor si pentru obtinerea performantelor de catre acestia,
mai mult timp pentru realizarea conexiunilor între diverse arii curriculare în procesul didactic,
un material suplimentar pentru îmbunatatirea evaluarii.
Teoria lui Gardner a avut un efect catalizator asupra educatiei. De exemplu, în programele de cultura generala a constituit un imbold pentru valorificarea diversitatii culturale; din perspectiva teoriei inteligentelor multiple, inteligenta, în calitatea de construct cultural, a fost reconfirmata (Gardner si Avery, 1998). Lucrarea lui Gardner a constituit baza teoretica a altor directii de dezvoltare a practicii educationale, pornind de la constructul de creativitate. Prin importanta acordata domeniului educational pentru confirmarea unei creatii, el confirma valoarea aplicatiilor practice prin supunerea acestora unei evaluari competente. Intuitiile lui Gardner în aceasta privinta au dat un impuls suplimentar în afirmarea automatismelor mentale si au acordat o importanta speciala motivatiei.
10. Exercitiu
Va oferim un exemplu de curriculum diferentiat, bazat pe inteligentele multiple.
Obiectul : Limba si literatura româna
Tema: Poezia naturii. M. Eminescu ,, Revedere"
Obiective: Cunoasterea universului liric
Tehnici si materiale folosite în predare pentru valorificarea inteligentelor multiple:
Teoria inteligentelor multiple ofera un numar impresionat de instrumente didactice care pot fi utilizate în cadrul lectiilor asigurând centrarea instruirii pe elevi.
1.Activitati pentru elevii cu inteligenta predominant lingvistica. Sarcinile de lucru ar putea fi urmatoarele:
Cititi poeziile eminesciene în care natura dobîndeste rolul de spatiu ocrotitor, al poetului.
Descrieti în trei paragrafe codrul vazut de catre poet
Ilustrati printr-un eseu patru motive poetice de larga circulatie din creatia eminesciana ce se regasesc si în textul amintit.
Recitati poezii despre natura din Blaga, Alecsandri, Macedonski, poezii populare.
Precizati patru elemente lexico- gramaticale prin care se evidentiaza eul liric în text.
Motivati folosirea modurilor si a timpurilor verbale în poezie.
Transcrieti doua versuri care contin câte un pronume în dativul etic.
Explicati / comentati repetarea verbului ,,a face" în structura,, fac ce fac demult"
Ilustrati printr-o compunere, particularitatile limbajului
2. Inteligenta logico- matematica
Stabiliti patru particularitati de compozitie si de ordin structural în poezia ,,Revedere" de M. Eminescu
Completati rebusul
3. Inteligenta spatiala
Realizati ilustratia potrivita pentru o pagina de carte, care deschide volumul de poezii eminesciene ( sa presupunem ca volumul începe cu poezia ,,Revedere").
Concepeti un interviu imaginar în centrul caruia sa se afle codrul eminescian
Continuati dialogul din textul poetic ,, Revedere" de M Eminescu.
Alcatuiti diagrame vizuale ale codrului
Creionati / desenati imaginea codrului vazuta de poet
Presupuneti ca puteti intra în acest dialog. Ce i-ati spune codrului?
Codrul ne transmite un mesaj folosind un limbaj codificat. Descifrati-l!
Construiti un rebus avînd pe verticala cuvântul ,, Revedere".
Folosind markere de culori diferite, evidentiati partile/ strofele poeziei (întrebare- raspuns).
Creati niste simboluri pentru formele pronominele si verbale ale eului liric folosind nuante sugestive.
Confectionati un semn de carte pe care sa desenati imaginea codrului în viziunea voastra. Folositi culoarea preferata!
4. Inteligenta corporal - kinestezica
Folosind limbajul corporal, imaginativa si imitati miscarea codrului / din poezia ,,Revedere" de M. Eminescu.
Creati din argila în orele de modelaj (pentru sectia pictura) un copac, o padure sugerând miscarea
Admirati padurea din apropierea orasului ( mergeti într-o scurta excursie si scrieti impresiile voastre în ,, Jurnalul de lectura")
Realizati un eseu cu tema ,, Codrul - spatiu ocrotitor în univers". Eseul poate fi însotit de un desen simbolic.
5.Inteligenta muzicala
Puneti pe note textul acestei poezii
Practicati împrovizatii muzicale pe baza primei strofe.
Scrieti o compunere un eseu în care sa prezentati muzica inconfundabila a codrului eminescian în univers.
Ilustrati o poveste a ,, Doinei populare" ascultata de codru si ale carei ritmuri profunde genereaza miscarea ( ca simbol al perenitatii naturii, miscare opusa eferemitatii vietii pe pamânt.)
Descoperiti relatia indestructibila între emotia poetica si muzica universului (a codrului).
Creati o legenda orfica a codrului pornind de la miscarea în univers
6. Inteligenta naturalista
Descrieti scene memorabile din natura oglindite în literatura româna ( în poezie si în proza)
Scrieti un eseu poetic sau descriptiv bazat pe experiente traite în natura.
Creati analogii între om si elementele naturii.
Dezbateti influentele climei si ale mediului înconjurator asupra creatorilor de poezie (Eminescu, Alecsandri, Bacovia).
7. Inteligenta interpersonala
Experimentati scrierea unei poezii/ povesti sau a unui eseu în parteneriat, subiectul fiind : ,, Codrul - spatiul ocrotitor în univers", în care ritmurile macrouniversului au ramas nealterate. Subliniati rolul important al axei temporale.
Analizati mesajul poetic. Realizati un joc de rol ( ,, Eu si codrul")
Imaginati-va alte vremuri / alte existente . Descrieti sentimentele eului eminescian
Faceti exercitii pentru automatisme- lingvistice si transformati-le în joc! Opriti actiunea si improvizati un monolog al codrului o scrisoare adresata acestuia ( raspunsurile se vor sustine pe grupe de elevi).
Extrageti cel putin doua trasaturi pozitive ale codrului
Concepeti un plan de salvare a universului înconjurator, dupa modelul monumentalitatii si eternitatii naturii
Ilustrati într-o scurta piesa de teatru, drama omului efemer în mijlocul naturii eterne.
Argumentati, printr-un eseu, ca omul este supus entropiei în acest univers vesnic.
8.Inteligenta interpersonala
Concepeti, implementati si evaluati proiectul intitulat ,, Modelul codrului" folosind poezia naturii si a iubirii în literatura româna.
Scrieti un eseu autobiografic,, Viata mea în univers în viitor"
Reflectati exprimând printr-o schita sau un desen, la etapele vietii omului si ale codrului, anticipând viitorul lor.
Imaginativa ca ati putea fi metamorfozati într-un element al naturii. Care ar fi acesta? Descrieti-l!
Creati o pictura un desen care sa exprime starea voastra sufleteasca, folosind un vocabular al culorilor
Concepeti un jurnal al sentimentelor fata de natura ( fata de codru, în special).
|
