TRANSPUNEREA AFECTIVA (EINFUHLUNG)

TRANSPUNEREA AFECTIVĂ (EINFUHLUNG)

Prin functia sa de previziune, necesitate esentiala a organismelor mobile, pentru ca ele sunt mereu puse īn fata unor probleme privind viitorul, organul psihic dispune & 828f58i #351;i de capacitatea datorita careia nu numai ca sesizeaza ceea ce exista īn realitate, ci, de asemenea, simte, ghiceste ceea ce va exista mai tārziu. Fenomenul acesta īl numim "transpune­re". Aceasta capacitate este extrem de puternic dezvoltata la oameni. Fenomenul este atāt de larg raspāndit, īncāt īl gasim īn orice com­partiment al vietii psihice, sensul sau fiind pretutindeni necesitatea de a prevedea; caci atunci cānd ma vad obligat sa-mi reprezint, sa gāndesc cum ma voi comporta īn cazul īn care se va pune o proble­ma, se impune, de asemenea, sa formulez o judecata īntemeiata, care sa se poata degaja din situatia actuala, īn curs de evolutie. Numai adunānd īntr-un manunchi ceea ce gāndim, simtim si intuim īn lega­tura cu o situatie pe care abia urmeaza s-o traim, putem dobāndi un punct de vedere care sa ne īngaduie sa ne concentram fortele īntr-o anumita directie, sau sa o evitam īn chip prevazator. Transpunerea are loc si atunci cānd contactam verbal pe cineva. Este imposibil sa comunicam cu un om, daca nu ne transpunem īn situatia lui. De o configuratie speciala se bucura transpunerea īn cazul artei teatrale. Alte manifestari ale transpunerii se refera la cazurile īn care oamenii ajung sa traiasca un sentiment aparte atunci cānd observa ca pe altii īi ameninta vreo primejdie. īn asemenea īmprejurari, transpunerea este uneori atāt de puternica īncāt, desi personal omul nu este īn pericol, el face involuntar gesturi de aparare. Este apoi cunoscuta miscarea de retragere pe care o facem cu māna atunci cānd cineva a

scapat, de exemplu, un pahar. La popice adesea se poate observa cum unii jucatori tind sa participe la miscarea bilei, anticipānd-o prin pantdmima, ca si cum ar voi sa-i influenteze cursul. Sau sa ne gāndim la ceea ce simtim cānd vedem pe cineva curatānd fereastra de la un etaj īnalt al unui bloc, ori la ce simtim cānd un orator are nenorocul sa se īmpotmoleasca. La teatru nu vom putea nicidecum sa evitam īmpartasirea sentimentelor exprimate de actori, jucānd īn interiorul nostru diversele roluri din piesa. Asadar, transpunerea afectiva depinde de īntreaga noastra experienta traita.

Daca cercetam originea acestei functii, a acestei posibilitati de a ne transpune īn simtamintele celorlalti, vom gasi explicatia īn sentimentul nativ de comuniune sociala. Initial acesta este un senti­ment cosmic, un reflex al coeziunii īntregului Cosmos, care dainuie īn noi, de care nu ne putem īnstraina si care ne face capabili sa asi­milam afectiv lucrurile situate īn afara corpului nostru.

Asa cum sentimentul de comuniune sociala pune īn evidenta diferite grade, transpunerea afectiva comporta si ea o gradare, fapt observabil chiar si la copii. Exista copii care se ocupa de papusi de parca acestea ar fi fiinte vii, pe cānd altii poate ca nu sunt interesati decāt sa vada ce se afla īnauntrul acestora. Cānd raporturile de comuniune sociala sunt comutate de la semeni catre lucrurile lipsite de viata, insignifiante ca valoare, dezvoltarea unui om poate sa esueze cu totul. Cazurile de torturare a animalelor, pe care le obser­vam adesea la copii, nu sunt de conceput decāt daca admitem ab­senta totala a transpunerii īn simtamintele altor fiinte. Drept urmare, se poate ca asemenea copii sa ajunga sa se intereseze de lucruri fara nici o importanta pentru dezvoltarea lor īn colectivitate, sa nu dea nici o atentie intereselor altora si sa nu se gāndeasca decāt la ei īnsisi. Toate acestea sunt determinate de gradul scazut de transpunere afec­tiva, īn cele din urma lipsa transpunerii afective conduce la refuzul categoric al colaborarii.