Teorii ale referintei
Solutia problemei qua:
Semantica indicarii si semantica teleologica
Devitt & Sterelny (1999)
Papineau (1993)
Teoriile istoric-cauzale ale referintei încearca sa ofere explicatii ale felului în care referinta este fixata în mod ultim. O legatura ultima este o legatura directa între cuvânt si realitate.
Doua tipuri de legaturi indirecte:
dependenta fixarii referintei unui cuvânt de alte cuvinte - teorie descriptiva
teoriile a caror referinta este fixata direct pot fi luate cu împrumut.
Sematica indicarii
Denis Stampe (1979) "Toward a causal theory of linguistic representation", in P. A French, T. E. Uehling Jr., H. K. Wettstein (eds.), Contemporary Perspectives in the Philosophy of Language, Minneapolis: University of Minnesota Press, pp. 81-102
Fred Dretske (1981) Knowledge and the Flow of Information, Cambridge, Mass.: MIT Press
O reprezentare mentala sta pentru ceea ce este corelat în mod statornic [reliably correlated] cu reprezentanti ai unui anumit tip fizic. Reprezentarea CAL se refera la cai deoarece este vorba despre un cal ori de câte ori avem în minte un reprezentant al acestui tip fizic. Ea "contine informatia" ca o anumita situatie este realizata. Reprezentantii acestu tip mental sunt statornic corelati cu prezenta cailor, deci "indica" situatia.
Probleme
(1) Semantica indicarii pare a fi o teorie a semnificatiei pentru stari perceptuale, nu pentru gânduri în general. Evident, nu toate gâdurile despre cai sunt statornic corelate cu prezenta cailor. Astfel, teoria indicarii are nevoie de un analog intern al împrumutului de referinta: "semnificatia gândurilor despre cai independente de stimuli îsi deriva referinta din semnificatie gândurilor perceptuale despre cai." (DS, 156)
(2) Semantica indicarii trebuie sa dea seama de compozitionalitatea limbajului. Proprietatile fererentiale ale cuvintelor trebuie sa poata fi extrase din caracteristicile interactiunii cauzale cu realitatea.
(3) Potrivit teoriei istorico-cauzale, APĂ se refera la H2O si nu la XYZ. Potrivit teoriei indicarii, referinta depinde de o dispozitie a vorbitorului de a interactiona într-un anumit fel cu mediul, nu de o interactiune cauzala propriu-zisa. Însa conform acestei pozitii dispozitionaliste, APĂ este la fel de convingator corelat atât cu H2O, cât si cu XYZ, deci ar trebui sa se refere la H2O-sau-XYZ.
(4) Cum pot teoriile indicarii sa explice posibilitatea erorii? CAL poate fi corelat în chip statornic nu numai cu cai, ci si cu zebre murdare de noroi, cu vaci cu coarne mici, etc. Din nou, continutul lui CAL pare a fi dat de o disjunctie cu un numar nedefinit de disjuncti: cai-sau-zebre murdare de noroi-sau-vaci cu coarne mici-sau..., cu rezultatul ca în nici unul dintre aceste cazuri reprezentarea nu este gresita.
Un raspuns la ultima problema este de a apela la ideea de conditii normale: continutul reprezentarii CAL este dat de reprezentantii tipului fizic ,cal' pentru ca, în împrejurari normale, caii cauzeaza reprezentarea mentala CAL si nu zebrele murdare, etc. Desigur, problema care se pune în continuare este de a specifica în ce constaun conditiile normale, ceea ce duce la ideea de functie biologica. Aceasta este o notiune teleologica, bazata pe ideea de scop biologic al unui mecanism perceptual si psihologic. În teoria indicarii, functia biologica a unei stari mentale este aceea de specificare a circumstantelor "normale" pentru functionarea unui mecanism, starea reprezentând ceea ce indica ea în acele circumstante.
Astfel, erorile pe care le facem în privinta culorilor si a formelor în lumina lampii de sodiu sau în lumina stroboscopica nu conteaza, întrucât mecanismele noastre vizuale nu au evoluat pentru a se descurca în atare conditii. si nici nu au evoluat ca sa detecteze XYZ pe Pamântul Geaman. DS, 157
O obiectie interesanta la acest raspuns este aceea a asa numitelor false pozitive, ridicata de Peter Godfrey-Smith. Falsele pozitive sunt situatii în care un organism îsi reprezinta în mod eronat elemente ale mediului înconjurator fara ca acest lucru presupuna costuri în termeni de supravietuire. O pasare de curte care este prada tipica a uluilui reactioneaza adesea la sesizarea unei umbre a unui obiect de pe cer, fara ca aceasta sa fie umbra uliului. Însa fuga repetata la adapost, chiar când nu este în fata unui inamic real, nu are consturi semnificative; important este ca intrarea la adapost sa se faca si atunci când uliul este aproape. Un asemenea mecanism nu ofera certitudine, dar ofera probabilitatea ridicata a supravietuirii. Grave sunt falsele negative, în care uliu nu este individualizat atunci când, într-adevar, este vorba de un uliu. Relevanta acestei povesti este urmatoarea: daca din punct de vedere evolutionist sunt selectate mecanismele care asigura supravietuirea, date fiind anumite circumstante, atunci apelul semanticii indicarii la functia biologica spre a defini circumstantele normale nu poate reusi, deoarece evolutia selecteaza adesea nu mecanisme care ofera acuratete a reprezentarii, ci supravietuire. Cu alte cuvinte, nu este cazul ca pasarea sa aiba reprezentarea ULIU în prezenta uliilor, astfel ca starile lor mentale nu indica obiectul lor, si anume ulii.
Semantica teleologica (ST)
Ruth Milikan (1984) Language, Thought, and Other Biological Categories: New Foudations for Realism, Cambridge: MIT Press.
David Papineau (1993) Philosophical Naturalism, Oxford: Blackwell.
ST explica reprezentarile exclusiv în termeni de functie biologica. În semantica indicarii, functia biologica era utilizata numai pentru identificarea circumstantelor care au identificat referinta; APĂ înseamna apa deoarece în circumstante normale agentul gândeste "apa!" numai când exista apa în preajma.
Din perspectiva teleologica, functia biologica explica chiar continutul starii reprezentationale. Astfel, starea mentala a gainii care se ascunde când vede o umbra este despre ulii, întrucât functia ei este de a adapta comportamentul gainii la prezenta uliului. Functia biologica a starii mentale este explicata, la rândul ei, prin mecanismele selectiei acelei functii.
Gainile se ascund când o umbra de un anumit fel este în preajma, pentru ca stramosii lor care s-au comportat astfel au fost mai apti de supravietuire decât ceilalti si au fost mai apti deoarece au avut o sansa în plus de a evita sa fie prada uliilor. DS, 158
Papineau (1993: 44-7)
Teoria etiologica a notiunilor teleologice precum functie, scop, design - este potrivit sa spunem ca X are functia de a face Y daca si numai daca X este prezent ca rezultat al cauzarii lui Y. Paradigma pentru teoria etiologica este situatia în care X a fost selectat natural printr-un mecanism care alege lucruri care cauzeaza Y, precum în cazul evolutiei biologice prin selectie genetica. Dar teoria etiologica poate de asemenea fi extinsa pentru a da seama de artefacte (precum, de exemplu, termostatele) sau de actiuni umane în general, întrucât procesul uman de luare a deciziei poate fi conceput ca un mecanism de selectie a artefactelor si actiunilor, pentru efectele pe care acestea le produc.
Exemplu: selectie prin învatare individuala psiho-developmentala. Exista motive bune pentru a presupune ca învatarea individuala, cel putin în etapele timpurii, trebuie sa implice o tendinta înnascuta de a întari acele cai neuronale care duc la anumite rezultate, si de a le slabi pe cele care duc la alte rezultate. În acest sens, învatarea este ea însasi un mecanism care selecteaza anumite reprezentari pentru rezultatele pe care acestea le produc.
Care este progresul realizat de teleologie?
Este evitata problema erorii: gândul ca totul este bine este mult mai costisitor decât gândul ca uliul se afla în preajma.
Este evitata problema Pamântului Geaman: XYZ nu a avut nici un rol de jucat în selectia vreunei structuri mentale terestre, astfel ca nici una dintre acestea nu este adaptare la XYZ.
Probleme
Majoritatea gândurilor umane nu au functie biologica. Acesta poate fi cazul pentru unele reprezentari care tin de mostenirea noastra biologica sau de nivelele primare ale învatarii; gaina are cu siguranta aptitudinea înnascuta de a reprezenta ulii, iar copiii pot fi învatati relativ usor sa le fie teama de serpi, paianjeni si sobolani. Este însa mult mai greu sa înveti copiii sa se teama de mere sau de iezi. Deci e plauzibil ca unele categorii de gânduri au functii biologice ce au fost selectate pentru rezultatele dezirabile ale posesiei lor. Totusi, obiectia este ca multe gânduri ale nivelurilor superioare ale reflectiei nu au asemenea functii biologice. DS (159) se întreaba ce functie poate avea dorinta noastra arzatoare, de pilda, ca Australia sa bata mereu Anglia la cricket? si daca poate avea o asemenea functie, cum poate aceasta sa-i explice semnificatia?
Cred ca se poate argumenta pe baze empirice ca exista o functie biologica ce se poate atribui acestui tip de solidaritate sociala. Admitând, împreuna cu Papineau, ca activitatea de învatare este una de selectie în sens evolutionist, putem da o explicatie care sa se bazeze pe avantajele pentru individ ale întaririi cailor neuronale care corespund comportamentului de cooperare de grup, chiar atunci - sau mai ales - când aceasta presupune delimitarea de grupuri rivale. Ramâne, totusi, problematica atribuirea de semnificatii unor stari mentale ale caror functii biologice au descrieri foarte complexe.
Alternativa: delimitarea teleologiei la perceptii, care sunt starile reprezentationale cele mai de baza. Putem extinde teoria si la stari mentale de nivel mai redus de intelectie, fara a da seama în chip teleologic de toate produsele culturale superioare. Astfel, teoria teleologica suplimenteaza teoriile istorico-cauzala si pe cea descriptiva în urmatorul fel:
La nivelul cel mai fundamental, al perceptiilor pe care se bazeaza definitiile ostensive, recurgem la teleologie. Astfel, raspunsul la problema qua este ca întemeierea referintei cuvântului ,iepure' se face pe întregul animal si nu doar pe o parte a acestuia, si pe iepure si nu pe mamifere, vertebrate, etc., întrucât ea presupune o stare perceptuala care a functia biologica de a reprezenta iepuri.
Odata rezolvata problema qua, putem recurge la teoria istorico-cauzala a referintei, atât pentru fixare, cât si pentru transmitere.
La nivelul termenilor superiori, cu ar fi unii termeni artefactuali sau termenii socio-legali, putem recurge la teoria descriptiva a referintei. Termenii care intervin în descriptii pot, la rândul lor, fi supusi teoriei istorico-cauzale.
|
