Traditia gândirii critice si a argumentatiei
Gândirea critica, argumentatia, logica si retorica s-au nascut si au evoluat împreuna cu democratia, în Atena secolelor V-IV î. Chr. Democratia ateniana a favorizat dezvoltarea unei civilizatii a cuvântului în care toate aceste discipline erau extrem de importante. Principiul de functionare al democratiei ateniene era ca toti cetatenii (barbatii nascuti din parinti atenieni, peste 20 sau peste 30 de ani) participa în mod activ la conducerea cetatii, fie ca membri ai adunarii, fie ca detinatori de functii publice. Participarea activa presupunea capacitatea de a vorbi în fata adunarii, sau de a asculta si de a întelege discursurile celorlalti. Organizarea democratiei ateniene este foarte elaborata: o mare adunare de 6-10.000 de oameni (în timpurile ei de glorie, Atena numara pâna la 30-000 de cetateni) decide în chestiunile majore, o alta adunare "a celor 500" se întruneste zilnic si ia decizii în problemele curente, a 515i81f jutata de un consiliu al celor 50 si de mai multe functii administrative. Procesul alegerilor este foarte complicat, partial alegeri, partial tragere la sorti, pentru a preveni orice coruptie a sistemului. Exista numeroase legi si prevederi care fac sistemul democratic atenian practic imposibil de corupt în termenii moderni. (vezi David Held, Modele ale democratiei). Pe de alta parte, democratia ateniana nu este lipsita de fisuri si, asa cum spun deja criticii contemporani, daca adunarea nu poate fi usor cumparata, ea poate fi manipulata. Civilizatia ateniana este o civilizatie a cuvântului si poate fi stapânita prin cuvânt. De aici importanta retoricii, a argumentarii care sa ofere câstig de cauza în fata adunarii. Asa au aparut, în secolul V î.Chr, secolul de aur al Atenei democratice, sofistii: profesori de discurs, argumentare, logica si întelepciune. Sofistii sunt un fel de profesori itineranti care calatoresc din cetate în cetate si tin cursuri, adesea contra unor onorarii foarte mari, tinerilor bogati care doresc sa aiba succes în viata politica.
Despre democratia ateniana:
David Held, Modele ale democratiei, Editura Albatros, 2000.
R. Flaceliere, Viata de toate zilele în Atena secolului lui Pericle
J.P. Vernant, Omul grec, Editura Polirom, 2002
Aristotel, Constitutia atenienilor
Tucidide, Istorii
Karl Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei, Vol. I, Editura Humanitas, 1992
Despre lumea greaca în general
J.P. Vernant, Omul grec, Editura Polirom, 2002
W. Jaeger, Paideia, Editura Teora, 2000
J.P. Vernant, Mit si gândire în Grecia antica, Mit si religie în Grecia antica, Editura Meridiane, 1006
Fustel de Coulanges, Cetatea antica, Editura Meridiane
R. Dodds, Grecii si irationalul, Polirom, 1998
Paul Veyne, Religia greaca, Editura Teora,...
Bibliografie: Platon, "Apararea lui Socrate", în Opere, vol. I, Editura Humanitas, 2001.
Întrebari:
Care sunt acuzatiile aduse la procesul lui Socrate?
Cine sunt acuzatorii?
Cum arata tribunalui (cine îl judeca pe Socrate)?
1, Doua grupuri de acuzatii
a) "Acuzatiile vechi"
b) acuzatii noi (noi, adica ridicate de noul regim si care trimit la "colaborarea" lui Socrate cu Cei treizeci). Discutati alte sensuri posibile ale acestei împartiri
a) Acuzatiile vechi
iscodeste peste masura atât cele de pe pamânt, cât si cele din cer
preface cauza rea într-una buna si îi învata si pe altii
Observatii: Ce fel de acuzatii sunt acestea? Prima îl asimileaza pe Socrate filosofilor naturii (Anaxagoras spunea ca soarele este un bolovan), a doua sofistilor (contributia lui Aristofan). Nici una dintre ele nu este pasibila cu pedepse în justitia ateniana (Anaxagoras fusese expulzat, dar pentru acuzatia de ateism).
b) Acuzatiile "noi"
strica pe tineri
nu crede în zeii cetatii si se închina la zei noi
Observatii: Ce fel de acuzatii sunt acestea? La cine se refera 1? Este întrebarea pe care o pune Socrate (sa ma acuze cei pe care I-am stricat, sau rudele lor). Substratul politic: "tinerii" sunt partidul aristocratic învins: Alcibiade, Critias, Charmides (referirile la ei erau interzise pentru ca faptele se amnistiasera, dar, toata lumea stia despre ce e vorba; interpretarea lui Popper, Cap. 10). La ce se refera 2? Interpretarea iluminista a unui Socrate revoltat, monoteist, martir etc.
Cum se apara Socrate în fata acestor acuzatii?
a) Acuzatiile vechi
nu este sofist pentru cca nu ia bani pe învataturile lui 19e, nu se lauda ca învata orice pe oricine 20b
ce face atunci când iscodeste? Practica "un anumit fel de întelepciune". Ce înseamna sa fii întelept? Sa stii ca nu stii. Adevaratul motiv al acuzarii: oamenii n.-au înteles încp nevoia si importanta unei asemenea activvitati.
B. Acuzatiile vechi
dialogul cu Meletos: cine îi face pe tineri mai buni (respingerea acuzatiei generale cu mijloacele gândirii critice). Ce înseamna a-I face mai buni? 24d
ce înseamna ateism? Anaxagora si altii. Diferenta între ce crede Socrate si acest ateism 26e. Concluzia: Meletos nu stie ce vorbeste
Discursul pentru cetate (continuarea apararii în fata acuzatiei de ateism)
daimonul. Spiritul si cele divine 28a
Zeul mi-a poruncit sa nu traiesc altfel decât ca iubitor de întelepciune 28e
Misiunea divina 29d
În slujba zeului 23c, 33c, 37e
Nepasarea fata de cele pamântesti 31b
Ce înseamna filosof?
Iubitor al întelepciunii, "necurmat cercetator al sufletului meu si al celorlalti 28e
Filosofia: a te ocupa de suflet 29d, pentru ca "stii ca nu stii"
3.2 Procesul lui Socrate
Scopul seminarului: întelegerea acuzatiilor, mizelor si contextului politic în care se desfasoara procesul lui Socrate.
Exercitiu: rejudecarea procesului lui Socrate
Elemente necesare: contextul istoric, functionarea democratiei ateniene, religia "cetateneasca" în Atena, legile în cetatea ateniana
Un tip special de argumentare: dialogul socratic
"Apararea lui Socrate" începe oarecum paradoxal cu plângerea lui Socrate la adresa minciunilor concetatenilor sai care au spus despre el ca este "un vorbitor grozav". Ce înseamna acest lucru? si ce semnifica insistenta lui Socrate asupra faptului ca nu este un vorbitor grozav, ca nu va prezenta "discursuri înfrumusetate si împodobite cu întorsaturi mestesugite de cuvinte alese"? (17c)
Ce sens are afirmatia: "Bine mi-ar sta la vârsta mea sa vin în fata voastra cu vorbe ticluite, ca un tinerel"?
Suntem, în deschiderea Apararii lui Socrate la un proces. Tot ce se spune se plaseaza în contextul acesta, al unui spatiu de judecata. si este în joc soarta unui om. Socrate vorbeste în apararea sa în circumstantele dramatice ale unor acuzatii grave, multe dintre ele vechi si, dupa cum întelegem din context, având împotriva sa opinia publica. Din câte am discutat pâna acum, deja stim ca avem în fata începutul unei drame si ca, într-o Atena în care procesul se judeca în functie de discursurile vorbitorilor si votul unui public care se poate lasa usor impresionat, în care totul se joaca la nivel verbal, a avea opinia publica împotriva înseamna ca te afli într-o situatie foarte grava.
Socrate rosteste trei discursuri în apararea sa. Într-unul angajeaza un scurt dialog cu unul dintre acuzatori. În celelalte formuleaza o serie de argumente, legate între ele. Care sunt aceste argumente? Care este concluzia finala a acestui proces argumentativ desfasurat, va reamintesc, într-o situatie de "viata si de moarte"? Ce lectie trebuie sa învatam de la Socrate (sau de la Platon)? De ce încearca el sa ne convinga?
Pentru a putea raspunde la toate aceste întrebari trebuie mai întâi sa citim inteligent dialogul - sa citim astfel încât sa întelegem ce citim. Asta nu e atât de simplu pe cât pare. Pot aparea mai multe feluri de dificultati.
dificultati conceptuale - legate de eventuali termeni a caror semnificatie nu o cunoastem
dificultati legate de necunoasterea contextului istoric
dificultati legate de necunoasterea modului de functionare a democratiei ateniene, respectiv a unui tribunal în Atena democratica
dificultati legate de necunoasterea mediului cultural si religios despre care vorbim, în care Platon scrie, respectiv Socrate se apara de aceste acuzatii.
Toate aceste dificultati sunt destul de usor de solutionat. E suficient sa deschidem niste dictionare, o istorie a Greciei antice, un dictionar bun de mitologie sau o cartulie despre religia greaca. Ce NU trebuie sa facem este sa citim o prefata, un comentariu sau o introducere în filosofia lui Platon, luând de bun tot ce scrie acolo. Noi suntem acei care trebuie sa întelegem dialogul, sa ne formam o parere (argumentata, întemeiata) despre motivul pentru care a fost Socrate condamnat la moarte. Cum spuneam, toate elementele de la 1-4 se pot usor rezolva. Ce e mai greu de rezolvat este urmatoarea dificultate:
dificultati legate de cantiatea foarte mare de interpretari ale acestui dialog formulate de-a lungul timpului
Exemple:
Pentru o serie de gânditori renascentisti, (Erasmus) Socrate a fost un precursor al lui Christos, un adept al monoteismului si un iluminat care a vrut sa aduca oamenii la "adevarata religie"
Pentru cea mai mare parte a filosofilor, Socrate marcheaza un moment de cotitura a spiritului, un moment de nastere al filosofiei politice ca filosofie prima (L. Strauss), al filosofiei prorpriu-zise, al unui nou model de desavârsire umana care avea sa devina modelul predilect al lumii antice (M. Foucault) etc.
Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei, explica condamnarea lui Socrate ca un proces politic instrumentat de adversarii democratiei ateniene, "speriati" de deschiderea lumii, de abolirea societatii închise, marcati psihologic de trecerea de la un tip de cultura tribala, închisa, aristocratica, marcata de legi, norme, reguli si credinte sigure, la o lume democratica, o societate deschisa, instrumentalizata etc.
Claude Mosse trece în revista tot fondul politic al procesului în Procesul lui Socrate, Ed. Orizonturi, Bucuresti
Heidegger a spus ca daca din vremea lui Socrate si pâna astazi nici un alt regim democratic nu a mai condamnat la moarte vreun filosof, aceasta nu înseamna decât ca din vremea lui Socrate si pâna astazi nici un filosof de statura lui nu a mai trait într-un regim democratic (Alexandru Dragomir, Crase banalitati filosofice, 2004, pentru una dintre cele mai interesante interpretari la Apararea lui Socrate)
Sa ne imaginam putin cadrul actiunii: dialogurile lui Platon sunt nu odata adevarate piese de teatru. Cum începe aceasta? Cum arata decorul? Cine sunt personajele care se afla în scena atunci când Socrate începe sa vorbeasca? Ce s-a întâmplat pâna în acel moment?
Tribunalul atenian
Acuzarea
Ce scrie în actul de acuzare:
"Socrate savârseste lucruri nelegiuite si iscodeste peste masura atât cele de sub pamânt cât si din cer, preface prin vorbire cauza rea într-una buna si-I învata si pe altii aceste lucruri" (19b)
si
"Socrate savârseste lucruri nelegiuite; el strica pe tineri, nesocoteste zeii în care crede cetatea si se închina la zeitati noi" (24c)
Ce nu scrie în actul de acuzare dar ar putea fi la fel de important ca ce e scris:
exista o serie de acuze vechi, Socrate se plânge ca are "multi vrajmasi", dintre care nu numeste decât pe unul, "autor de comedii" (Aristofan: ce spune Aristofan despre Socrate? În piesa "norii", Aristofan înfatiseaza un batrân ridicol care are pretentia unei cunoasteri absolute.
Exista un context politic: rasturnarea celor 30 de tirani de la putere si reinstaurarea democratiei. Pe lista celor 30 de tirani se afla si fosti elevi ai lui Socrate. Este procesul un proces politic? De ce este incriminat Socrate?
La ce se refera "coruperea tinerilor"?
|
