Trauma si psihotraumatologia
Multa vreme s-a considerat ca trauma este acelasi lucru cu stresul. Cele doua definesc însa lucruri diferite - trauma se refera la o leziune (rana) sufleteasca, pe când stresul este o manifestare cotidiana caracteriastică 535j92f ; fiecarei persoane. Trauma are o conotatie de suferinta sau boala.
Termenul "trauma" este un termen foarte vechi si semnifica leziune sau rana. La origine a fost utilizat în medicina, în special în chirurgie pentru a desemna leziunea provocata de o agresiune externa. Freud a abordat psihanalitic acest termen, dându-i trei semnificatii majore: de soc violent, efractiune si consecinta negativa asupra organismului a unui factor extern. Alti psihologi au definit trauma ca un eveniment de o intensitate exagerat de mare, eveniment care exista sau apare în viata individului, depasind cu mult posibilitatile lui de adaptare. O alta adaptare consta în interpretarea ei ca un aflux de excitatii excesive în raport cu pragul de toleranta al individului.
S-a facut frecvent confuzia între trauma si traumatism. Trauma este rana obtinuta prin patrundere sau lezare, pe când traumatismul este consecinta lezarii. Termenul de traumatologie se refera la studiul traumelor naturale si a celor provocate de oameni, al consecintelor lor în plan social si psihobiologic presupune si studiul regulilor de interventie si prevenire ce rezulta din acest studiu. Aceasta definitie apartine lui Donovan. În categoria traumelor naturale intra: cutremure, inundatii, tornade etc. Din categoria celor provocate de oameni, fac parte: accidentele, violurile, vatamarile corporale si privarea de libertate.
Traumatologia este un domeniu interdisciplinar. În functie de factorii ce determina trauma, distingem doua mari categorii:
traume fizice - factori naturali, independenti de om.
traume psihice - provocate de factori ce tin de om, dar nu numai.
Trauma psihica este o emotie foarte intensa, chiar violenta ce determina o modificare permanenta în planul psihic al individului, modificare tradusa prin sensibilizare excesiva a individului la emotiile ulterioare. Trauma psihica este o dezorganizare a vietii psihice, generând efecte patogene durabile.
Manualele de diagnostic DSM 4 si ICD 10 sustin ca trauma din punct de vedere obiectiv este un eveniment care a trecut deja atunci când apar simptomele tulburarii. Tulburarile formate dupa eveniment se numesc tulburari posttraumatice, depasind cu mult posibilitatile individului de a le controla. Trauma nu e un simplu stresor extern, nici doar o simpla stare si ea apare la interactiunea dintre eveniment si trairea individualizata a acelui element. Vorbim despre existenta unei situatii traumatice atunci când interactioneaza conditiile traumatice din mediu si semnificatiile subiective pe care le atribuie individul acelor conditii. Situatia traumatica apare la confluenta dintre comportament si traire. Situatiile trauma sunt acele situatii în care individul nu este capabil de comportament si reactie afectiva corespunzatoare.
Simptomele generale ale reactiei traumatice:
stare de absorbire.
stari amnestice.
simptome generale de depersoanlizare (dedublare, detasare).
simptome de derealizare (detasare de realitate).
Persoanele traumatizate au tendinta de a generaliza experienta pe care au trait-o la toate situatiile ulterioare prin care trec. Situatiile de trauma nu se finalizeaza dupa ce s-a scurs timpul corespunzator si nici în momentul în care evenimentul traumatic nu mai este întâlnit ci doar în momentul în care cauzele care au determinat trauma au fost depistate si recunoscute de catre persoana si atunci când sentimentul de vinovatie a fost rezolvat.
Consecintele traumelor psihice - transformarile ce au loc la nivelul sferei receptorii (modificari ale perceptiei temporale, spatiale si ale perceptiei de sine). Transformari efectorii, trauma fiind definita ca o actiune ce a fost întrerupta de o situatie problematica cu semnificatie vitala pentru individ (paralizie, explozie de miscari dezorganizate, stari de panica). În timp actiunile întrerupte de situatia traumatica se reiau, însa schemele perceptiei noastre au ramas dezactivate de evenimentul traumatic. Apare o reactie traumatica specifica "vederea în tunel" (îngustarea excesiva a câmpului vizual pe partile laterale).
Situatiile trauma se clasifica dupa urmatoarele criterii:
în functie de gradul de severitate al factorilor traumatogeni distingem:
situatii trauma cu grad usor de severitate. Ex: pentru copii - schimbarea scolii, în cazul adultilor - gradul de aglomerare urbana, certuri familiale moderate.
situatii trauma cu grad mediu de severitate. Ex: la copii - exmatricularea, nasterea unui frate, boala cronica a unui parinte, la adulti - pensionarea.
situatii de trauma severa. Ex: la copii - despartirea parintilor, la adolescenti - graviditate nedorita, arestul sau divortul, moartea unuia dintre parinti (la ambele categorii).
situatii de trauma extrem de severa. Ex: abuz sexual, maltratare corporala sau moartea sotului sau a sotiei.
situatii de trauma catastrofala - moartea copilului, sinuciderea unuia dintre soti, dezastre naturale.
Acesti factori stresori duc la eveniment traumatizant când se gasesc în afara sferei normale a individului si au acelasi grad de severitate (de la sever în sus).
în functie de acumularea evenimentelor traumatizante distingem:
monotraumatizarea, ex: o întâmplare violenta, iesita din comun prin care trece individul.
politraumatizarea, apare atunci când exista circumstante traumatizante multiple care dureaza mai mult timp. Politraumatizarea poate fi: simultana (coexistenta eveni-mentelor traumatizante) si succesiva, care la rândul ei este de doua feluri: cumulativa (succesiunea unor evenimente traumatice ce ramân subliminare în mintea individului. Succesiunea temporala si acumularea slabeste foarte mult forta eul-ui) si secventiala (existenta unei coerente între aceste evenimente traumatice. Fiecare nou eveniment traumatizat determina o reactie în lant ce se amplifica la aparitia unui nou eveniment).
în functie de gradul de determinare distingem:
afectare directa, atunci când cel traumatizat este chiar victima.
afectare secundara (trauma indirecta), atunci când afectati sunt cei din anturajul victimei.
afectare tertiara, atunci când sunt afectate generatiile viitoare.
afectarea vicarianta îi traumatizeaza pe cei care îi ajuta pe cei afectati (pompieri, politisti etc).
în functie de criteriul cauzalitatii distingem factori traumatizanti. Exemple de factori cauzali: cei care ameninta integritatea corporala, atitudinea de spectator la agresarea persoanei iubite, vinovatia fata de moarte cuiva.
în functie de criteriul relatiei faptas - victima distingem:
situatii traumatice simple (necunoasterea victimei de catre faptas).
situatii traumatice complexe (faptasul este persoana apropiata victimei).
în functie de criteriul clinic distingem urmatoarele situatii:
intimitate negativa (victimei i se violeaza intimitatea fizica si psihica. Ex: luari de ostatici, violuri, tortura fizica si psihica). O forma de intimitate negativa este raptusul, când persoana are sentimentul ca i s-a furat ceva, ca i s-a luat ceva aparte.
victimizarea.
angoasa (fobia).
Reactiile fata de trauma ale individului difera foarte mult pentru ca exista stiluri de aparare diferite (coping-uri). Acestea sunt:
coping-ul instrumental, este un concept de aparare declansat de individ atunci când vrea sa rezolve problema.
coping-ul expresiv este încercarea individului de a comunica sentimentele pe care le simte fata de trauma respectiva
coping-ul bazat pe restructurare cognitiva care poate fi pozitiv (încercarea persoanei de a întelege mai exact ce s-a întâmplat, de a explica cauza, pe baza explicatiei încercând sa depaseasca situatia) si negativ (negare sau fragmentare).
coping-ul rezilient, capacitatea de a para evenimentul respectiv.
Fazele reactiei traumatice:
faza de soc (1h - 1 sapt). Dupa terminarea ei individul constientizeaza proportia evenimentului. Aceast faza se caracterizeaza prin: sensibilitate aparenta, negare, alterarea perceperii timpului.
faza de actiune, intervine la ceva timp de la eveniment si dureaza pâna la doua saptamâni, individul manifestându-se prin: mânie, îndoiala fata de sine, depresie, sentimente de neputinta, imposibilitatea de a vedea partea pozitiva a lucrurilor, tulburari de somn, iritabilitate, hipervigilenta, flash back-uri frecvente din situatia traumatica.
faza de descarcare se manifesta prin persistenta unor comportamente din faza de actiune si necesita interventia. În aceasta faza trebuiesc evitate alcoolul si drogurile.
|
