Travaliul si nasterea

Travaliul si nasterea

3.4.1. Organizarea perinatala

Nasterea reprezinta tranzitia intre existenta dependenta din uter si existenta autonoma a unui organism distinct. Putem spune ca nasterea este trecerea intre doua stadii distincte ale vietii, intre doua lumi distincte. Intrauterin, totul era protectie, armonie, constanta si continuitate, toate nevoile ii erau satisfacute fara nici un efort. Acum insa trebuie sa respire, sa se hraneasca si sa-si elimine resturile metabolismului digestiv. Si toate acestea intr-un mediu in schimbare, cu zgomote, lumini, mirosuri, temperaturi variabile care asalteaza organele de simt ale copilului nou-nascut. Freud considera ca nasterea e un adevarat traumatism, ca suntem deci cu totii niste traumatizati, intrucat la acel moment nu posedam nici un mecanism defensiv pentru a face fata situatiei periculoase. Iata deci prototipul angoasei ce ne va insoti intreaga viata ! Alti autori contrazic insa acest punct de vedere. Punerea in functie a automatismelor vietii (circulatia sangvina, respiratia, toate functiile vitale) are nevoie de aceasta agresiune, care are rolul de a stimula potentialul vital al bebelusului.
Totusi, desi exagerata, prima teorie are meritul de a atrage atentia asupra faptului ca bebelusii sunt in pericol de suferinta in timpul nasterii, iar serviciile de specialitate sunt obligate sa ii asigure o buna primire. (Ana Munteanu, 2006)
Exista tot mai multe tehnici de nastere fara violenta, urmarindu-se o trecere cat mai usoara, atat pentru bebe, cat si pentru mama, dinspre uter spre lumea aceasta. Se acorda atentie ambientului, incercandu-se sa se protejeze bebelusul de stimuli prea intensi: lumina, zgomotele, mirosurile prea puternice, manipularile brutale ale copilului (intors cu capul in jos si dat una la fund, asa cum se practica in urma cu cativa ani!) sunt evitate. Copilul este manipulat cu grija pentru a nu-i suprastimula sistemul labirintic, proprioceptiv si tactil, i se da timp pentru autono-mizarea functiilor respiratorii si circulatorii, se asteapta putin inainte de sectio-narea cordonului ombilical. (Ana Munteanu, 2006)
Copilul se asaza pe pantecele mamei, apoi intr-o baie calduta, unde se poate destinde, este pus sa suga la sanul mamei Astfel, se creeaza o atmosfera blanda pentru a se familiariza cu lumea aceasta. Este tinut langa mama pentru ca putinul pe care il stie deja despre lume (mirosul mamei, vocea, bataile inimii) sa ii faca lumea aceasta mai putin straina mai putin inspaimantatoare. Cei din jur il privesc cu drag si admiratie. (Ana Munteanu, 2006)
Pozitiile* nasterii sunt foarte diferite : traditional, asezata pe vine, cu anestezie peridurala, in piscina Mama (parintii) trebuie sa aiba libertatea de a alege, in deplina cunostinta de cauza. Dar, indiferent de modul in care are loc nasterea, cel mai important moment ramane intalnirea copilului cu ai lui.
In cazul copilului prematur, nascut inainte de termen, cu o greutate mica si deci cu risc, este bine sa se evite separarea de durata a copilului de parinte, de mama, caci numeroase cazuri de abandon, abuz fizic si neglijare a copilului sunt cauzate de aceste conditii de separare in care parintii nu isi mai pot investi afectiv copilul absent de langa ei. "O mare parte dintre copiii batuti sunt copii care au fost nas-cuti prematur sau care au stat o perioada mai indelungata in sectiile de reanimare.' (Tourette, Guidetti, 2002, p. 35) Starea emotionala a parintilor, rana narcisica de a nu avea un copil sanatos, trairile de doliu asociate riscului de a muri al copilului se adauga la aceasta separare brutala care le anuleaza rolul de parinte.
Nasterea are trei faze: travaliul, expulzarea fatului si eliminarea placentei.
Nasterea* sau parturitia incepe cam la 270 sau 280 de zile de la momentul [conceptiei. Cam cu o luna inainte de nastere, miscarile fatului devin mai variabile, [partea de jos a uterului se deplaseaza inainte si in jos, iar fatul se orienteaza cu ipul in jos, pregatindu-se de nastere.
Unele femei pot prezenta in ultima saptamana a sarcinii simptome care sugereaza inceputul nasterii. Dar in aceste situatii durerile sunt neregulate, variabile ca intensitate, cervixul nu se dilata, desi foarte rar pot aparea sangerari. (Ana Munteanu, 2006)
Nasterea adevarata se manifesta prin dilatarea cervixului, contractiile muschilor [din partea superioara a uterului, dureri abdominale si dureri de spate. Primele (dureri ale nasterii pot fi atat de lipsite de intensitate, incat unele femei nu realizeaza faptul ca a inceput nasterea. In mare masura, severitatea contractiilor din timpul nasterii depinde de cantitatea de oxigen care ajunge la muschi, asa incat, invatand sa respire si sa se relaxeze, femeile isi pot usura durerile din timpul nasterii.
In faza de inceput a travaliului, are loc dilatarea completa a colului, iar fibrele musculare ale uterului se contracta, impingand fatul in jos. Sacul amniotic se rupe ("se rupe apa') si lichidul amniotic care a protejat fatul se scurge prin vagin, semnificand inceputul travaliului. in acest moment, femeia trebuie sa primeasca asistenta medicala pentru nastere.
Incepand din acest moment, la femeile primipare (la prima nastere) nasterea va dura, in medie, 14 ore, iar Ia cele care au cel putin inca un copil injur de opt ore. in cazul prelungirii nasterii la cateva zile sau chiar o saptamana, exista riscul unor infectii si medicul obstretician trebuie sa suprave-gheze indeaproape situatia. La inceputul travaliului, durerile apar cam la 15-20 de minute si se manifesta cam 25 de secunde. Apoi, ele se prelungesc la 45 de secunde, iar perioada dintre ele se poate scurta la trei-cinci minute. (Ana Munteanu, 2006)
Partea inferioara a uterului impreuna cu colul complet dilatat si vaginul vor alcatui canalul nasterii prin care se va angaja fatul, cu capul inainte, asistat de contractiile uterine ce-1 ajuta sa inainteze. Acesta este momentul expulzarii, a doua faza a nasterii, care se finalizeaza prin aparitia copilului, Expulzarea poate dura intre 20 si 80 de minute. Contractiile au loc la fiecare doua-trei minute si dureaza 60-65 de secunde. Mama sporeste efectul contractiilor uterine prin contractarea muschilor abdominali, in efortul de a-l impinge pe fat. Dupa ce au aparut capul si umerii, restul corpului copilului apare imediat*.
Dupa expulzarea fatului, dupa o pauza de aproximativ cinci minute, contractiile uterine reapar in vederea eliminarii placentei si a membranelor. Eliminarea placentei dureaza aproximativ 20 de minute si reprezinta ultima faza a nasterii.

3.4.2. Prezentarea la nastere*

Aceasta este data de pozitia fatului in timpul parturitiei si de partea corpului fatului care apare mai intai din canalul nasterii. Majoritatea copiilor apar in pozitia vertex, inaintand prin canal cu partea parietala-dorsala a capului.
Cam 5% dintre copiii care se nasc au insa pozitii deviante de la prezentarea vertex. Aceste malprezentari sunt generate de diversi factori cum ar fi: dificultatile pelviene ale mamei, dificultatile placentare, sarcinile multiple, avorturile anterioare. (Ana Muntean, 2006)
Malprezentarile pot fi:
. prezentari pelviene cu aparitia fundului copilului mai intai sau intr-o prezentare semipelviana apare mai intai un picior;
. desi capul apare mai intai, el nu este in pozitia vertex, ci fruntea, fata conduce;
. cu fata inainte;
. cu circulara de cordon ombilical;
. transversala, in care un umar sau o alta extremitate superioara conduce si apare mai intai: fatul sta culcat transversal in uter. intarzierea aparitiei fetei este periculoasa pentru ca poate sa provoace o anoxie (deficit de oxigen) si chiar sa conduca la atingeri cerebrale;
. doua parti ale corpului pot aparea simultan, cum ar fi capul si o mana.
Uneori, aceste malpozitii pot pune in pericol fatul sau mama. Se poate interveni prin incizii chirurgicale ale vulvei menite sa largeasca spatiul de trecere a fitului. Cand se apreciaza insa ca exista un risc pentru cei doi (copilul este prea mare sau e un risc de infectii), nasterea se face prin cezariana, o interventie chirurgicala care se realizeaza printr-o incizare a peretelui abdominal si uterin si extragerea fatului. (Ana Muntean, 2006)

Placenta praevia este o alta conditie generatoare de risc la nastere. Placenta* este fixata peste deschiderea colului si, pentru ca fatul sa poata trece prin canal, placenta ar trebui eliminata la inceputul nasterii, ceea ce poate provoca un periculos deficit de oxigen la fat.


3.4.3. Complicatii perinatale*

3.4.3.1. Complicatii ale nou-nascutului.

Din punct de vedere fiziologic, majoritatea copiilor depasesc momentul nasterii cu succes, avand doar putine complicatii perinatale sau chiar deloc. Cand apar insa astfel de complicatii, ele isi au adesea originea in perioada prenatala, timpurie. Unele apar ca rezultat al evenimentului nasterii. (Ana Muntean, 2006)
Icterul este o problema frecventa a nou-nascutilor. Aproximativ 50% din copiii nascuti la termen si cam 80% dintre prematuri fac icter. Bilirubina se formeaza din hemoglobina in urma distrugerii acestor globule. La nivelul ficatului, prin actiunea unei enzime, bilirubina se transforma intr-un produs biochimic tole-rabil de catre organism. Daca sistemul enzimatic sau ficatul nu este suficient de functional de la nastere, bilirubina va prezenta un factor de risc pentru nou-nascut, supraincarcandu-i sangele si depozitandu-se in piele. Pielea devine galbena sau portocalie, evidenta in ziua a treia sau a patra de la nastere. Daca fenomenul persista insa, poate aparea sindromul clinic kernicterus, care se insoteste, de regula, cu retard mental din cauza bilirubinei ce afecteaza creierul.
Complicatiile respiratorii reprezinta un alt factor de risc pentru nou-nascuti. in timpul travaliului, toti copiii trec prin scurte perioade de lipsa de oxigen si de acumulare a bioxidului de carbon. Majoritatea fac fata cu bine acestei situatii. O pauza respiratorie (apnee) prelungita poate avea insa efecte dezastruoase. Astfel, apneea mai lunga de 20 sau 30 de secunde se insoteste de o scadere a ratei batailor inimii si o cianozare (culoarea pielii devine albastruie sau purpurie din cauza bioxidului de carbon acumulat in sange). Anoxia (lipsa de oxigen) poate duce la moartea fatului chiar in timpul nasterii. Chiar daca nu este letala, anoxia ii poate aduce prejudicii nou-nascutului, provocand leziuni cerebrale grave.
Diareea cauzata de o varietate de infectii, dar cel mai adesea de infectarea cu bacteria Escherichia coli, este contagioasa si, in absenta unor masuri de protectie igienico-sanitare, se raspandeste foarte repede. Diareea impiedica retinerea lichi-delor de catre organism, conducand la deshidratarea acestuia si putand pune in pericol viata nou-nascutului.
In ultimul timp, in urma unor infectii intraspitalicesti care au condus la moartea unor nou-nascuti in anumite spitale din tara noastra, maternitatile sunt igienizate si se bucura de o atentie speciala.

3.4.4. Comportamentele nou-nascutilor*

Putem vorbi de patru caracteristici ale copilului nou-nascut (Fitzgerald, Stromenn, McKinney, 1982):
. aparenta (felul in care arata);
. dependenta;
. individualitatea;
. competentele.
In privinta aparentei, toti nou-nascutii au ochi albastri (ochi de lapte), glandele lacrimale inactive (nu au lacrimi cand plang), gatul este foarte scurt sau lipseste, prezinta o usoara acoperire a capului cu par (la unii copii e mai pronuntata aceasta caracteristica), abdomenul este umflat, fata turtita, au o disproportie corporala specifica (cap mare, brate, picioare si trunchi mici), au oase moi, flexibile, pielea moale, miscari neconjugate ale ochilor, uneori forme mai ciudate ale capului. (Ana Muntean, 2006)
Dependenta lui fata de cei care il ingrijesc este aproape totala si ii garanteaza supravietuirea. Prezinta o temperatura a corpului mai ridicata si cu variatii, bataile inimii sunt mai rapide, respiratia este neregulata, e incapabil sa-si caute hrana, este econom cu energiile lui fizice, dormind mult si avand perioade de trezire scurte si variabile. Depinde de adult pentru asigurarea igienei necesare, a hranei, a linistirii si reconfortam, precum si pentru intreaga protectie pe care o necesita. Dependenta copilului fata de adult este mai lunga decat la oricare alta specie de mamifere.
Individualitatea ne arata de fiecare data un individ unic, diferit de toti ceilalti. Aceasta unicitate este rezultatul bagajului genetic unic (cu exceptia gemenilor monozigoti, care au un bagaj genetic identic).

Asadar, nou-nascutul este unic prin combinatia de gene si apoi prin fenotip. in plus, nou-nascutii difera ca sex, culoare, nivel de activitate (activi/pasivi), grad de risc (cu risc/fara risc). Este interesant cum in momentul nasterii unii copii au o foarte mare asemanare cu un parinte. Nu este sigur ca, pe masura ce vor creste, vor pastra aceasta asemanare.
Competentele* nou-nascutilor au fost ignorate multa vreme, considerandu-se ca ei sunt organisme pasive. Cercetarile recente au corectat aceasta imagine gresita si au pus in lumina multiplele competente de care dispune nou-nascutul. El poate sa stranute, sa sughite, sa planga, sa suga, sa ridice capul, sa tremure etc. Desi activitatea lui motoare nu este controlata, ci intamplatoare, el are un registru bogat de reflexe care ii genereaza variate comportamente. (Ana Muntean, 2006)
Starile nou-nascutului pot fi foarte schimbatoare. El poate dormi linistit intr-un moment pentru ca intr-un alt moment sa tipe si sa planga foarte tare, iar pana ce mama ajunge la el ca sa il linisteasca, sa doarma din nou. Acesta este un motiv pentru care Winnicott (1962) spunea ca o mama suficient de buna va fi langa nou-nascutul ei, in primele luni, 24 de ore din 24. Numai astfel va reusi, incet, prin prezenta ei calda si atenta, sa domoleasca, in timp, spaima copilului ei mic.