Viitorul cercetarilor în psihologia perceptiei
Aplicatiile practice extrem de multiple si variate ale perceptiei explica, poate, în mare parte, interesul suscitat de ea în rândul cercetatorilor. La unele dintre cercetarile teoretice de pâna acum din domeniul perceptiei ne-am referit in paginile anterioare. Care sunt însa dir 545d38f ectiile viitoare ale cercetarilor în acest domeniu ? Vom încerca sa schitam câteva dintre ele în cele ce urmeaza.
Multa vreme în psihologie a persistat controversa dintre punctul de vedere construc-tivist, potrivit caruia perceptia presupune cunostinte bazate pe inferente despre senzatiile elementare, si punctul de vedere ecologist, dupa care mare parte a perceptiilor ar rezulta din procesari bine dezvoltate si din senzatii bazale oferite de lumea înconjuratoare, acest punct de vedere identificând în mediul natural elemente ce sunt importante pentru perceperea evenimentelor si actiunilor complexe din lumea dinamica (de exemplu, pentru perceperea unor persoane alergând). Se pare ca aceasta controversa va continua sa retina înca multa vreme atentia cercetatorilor.
Datorita progresului tehnic, trecerii de Ia o forma de munca la alta, de la munca mecanizata la cea automatizata, informatizata, robotizata, o parte din functiile omului (îndeosebi cele de executie) au fost preluate de masini. Aceasta nu înseamna ca s-a redus necesitatea de a achizitiona noi aptitudini perceptive. Dimpotriva, dezvoltarea tehnologica a dus la iminenta aparitiei si dezvoltarii unor noi competente perceptive. Psihologia perceptiei se va ocupa înca multa vreme de-acum încolo cu studiul acestor noi competente. Influenta factorilor care actioneaza asupra omului ce-si desfasoara activitatea în conditii de urmarire îndelungata a ecranelor calculatoarelor sau a radarelor si în conditii de singuratate, de monotonie si deprivare senzoriala constituie o problema majora a psihologiei perceptiei. Diferitele forme ale perceptiei au intrat mai demult în vizorul cercetarii tocmai ca urmare a aparitiei si dezvoltarii unor noi domenii de activitate. Dezvoltarea astronauticii, de exemplu, a impulsionat studierea mult mai aprofundata a perceptiei miscarii. Amplificarea si raspândirea televiziunii au facut ca mai recent sa apara o noua directie de cercetare extrem de promitatoare. Este vorba despre asa-numita televiziune tactila, axata pe suprapunerea imaginii vizuale peste imaginea tactila. Orientarea unei camere de televiziune asupra unui obiect ce urmeaza a fi identificat si transformarea imaginii obiectului in vibratii tactile permit unui handicapat sa obtina performante perceptive surprinzatoare (White Jal, 1970, apud Delorme, 1982, p. 12).
De multa vreme perceptia a fost utilizata ca mijloc, ca instrument de diagnosticare a unor trasaturi psihice, cu alte cuvinte, a diferentelor individuale. Multe dintre probele si testele de personalitate (Rorschach, TAT, Luscher etc.) se bazeaza, în principal, pe
interpretarea indicatorilor perceptivi. în prelucrarea datelor obtinute la testul Rorschach acesti indicatori sunt chiar preponderenti. Se iau în considerare perceptia formei, marimii, culorii, miscarii, de asemenea, diferite tipuri de perceptie (analitica sau sintetica), corectitudinea sau incorectitudinea perceptiei. Putine sunt testele de aptitudini, de inteligenta care sa nu contina si probe de abilitati perceptive. Se pare ca aceasta directie de cercetari bazata pe integrarea perceptiei ca instrument în studiul personalitatii nu numai ca va persista înca multa vreme, dar se va si amplifica.
Folosirea computerelor în îndeplinirea unor sarcini vizuale a generat, asa cum remarca Bernstein, doua arii ale cercetarii perceptiei: prima se refera la dezvoltarea cercetarii modelelor PDP, care nu sunt altceva decât modelele procesarii distribuite paralel, utilizate în recunoasterea obiectelor si bazate pe retelele neuronale sau pe asa-numitele modele conexioniste (McClelland si Rumelhart, 1986); a doua vizeaza domeniul vederii computationale, care descrie felul în care ar trebui computerele sa recunoasca lumea tridimensionala pornind de la imaginea ei bidimensionala - psihologii fiind interesati în acest caz de a întelege cât de departe pot merge cu analogia dintre perceptia umana si cea realizata de computer -, ca si masura în care formulele matematice ne ajuta sa deducem mai clar cum recunosc oamenii obiectele complexe si cum deosebesc eî miscarea lor fata de alte obiecte (Marr, 1982; Biederman, 1986) (vezi Bernstein etal., 1991, p. 211).
în sfârsit, una dintre cele mai interesante si incitante directii de cercetare o reprezinta încercarea de a descifra mecanismele creierului, implicate în realizarea perceptiei. Folosirea unor camere cu pozitroni si trasori radioactivi F - fluoro-desoxiglucoza s-a dovedit a fi extrem de pretioasa în acest sens. Phelps si colaboratorii sai (1981, 1982) au aratat cum stimularea unui organ senzorial particular provoaca acumularea trasoarelor radioactive în aria senzoriala corespunzatoare lui- Ei au înregistrat diferente remarcabile existente în distribuirea desoxiglucozei în cortex în functie de scena observata de subiect. Ingvar (1982) a demonstrat ca daca subiectul vorbeste, debitul sanguin creste la nivelul ariilor motorii corespunzatoare gurii si cortexului auditiv, într-o maniera preponderenta, dar nu exclusiva, în emisfera stânga. în figura 2.42 redam câteva exemple care pun în evidenta modificarile debitului sanguin si ale dezoxiglucozei în diferite tipuri de activitati perceptive. în (a) se reda situatia unui subiect cu ochii închisi (în stânga) si cu ochii
deschisi (în dreapta) si se poate observa cum ariile vizuale din occipital se "aprind", în (b) se surprinde complexitatea scenelor vizuale examinate de subiect: în stânga subiectul închide ochii, în mijloc îi deschide, dar nu vede decât un fond alb uniform, în dreapta el vede parcul aflat în imediata apropiere a laboratorului. în sfârsit, în (c) se prezinta efectele unor stimulari auditive: în stânga subiectul are urechile astupate, în mijloc asculta o povestire cu Sherlock Holmes, iar în dreapta unul din concertele branden-burgice ale lui Johann Sebastian Bacii. Se poate remarca o crestere a activitatii lobilor temporali, unde se situeaza ariile auditiei, si a lobilor frontali (vezi Changeux, 1983, pp. 222 si urm.) Se asteapta ca prin utilizarea acestei metode, care a fost denumita de Ingvar (1977) ideo grafie, sase descifreze unele dintre misterele mecanismelor perceptive si, în general, ale activitatii neuronale implicate în diferite situatii de viata ale omului.
|
