Yoritomo Tashi
Puterea calmului (Doctrina japoneza)
Calmul este maestrul! Este micsorarea efervescentelor fixice, este regulatorul neastîmparului pasional. Controlul pasional al emotiilor se obtine prin disciplinarea automatismului. Prin calm, material poate fi subordonata spiritului. Fara calm nu e posibila meditatia.
Impulsivii sînt oameni fara vointa exercitata, care se gasesc deseori într-o stare de completa inferioritate fata de semenii lor. Ei nu sînt niciodata stapînii gesturilor lor si nu se straduiesc sa le controleze. Fizionomia lor este întotdeauna o oglinda fidela pentru uimirea, blamul, aprobarea sau nerabdarea lor.
Adeptii Calmului stiu de unde izvoraste puterea de a voi si nu uita sa apeleze acolo ori de cite ori e nevoie de o disciplinare a instinctului. A stapîni gesturile, a poseda disciplina abtinerii, a impune tacere vorbelor gata sa scape-este o calitate: calitatea sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit si nu se destainuie decît celor socotiti demni sa aprecieze nobletea adevarata.
Pornirile pasiunilor, mînia, iritarea, impulsivitatea opresc claritatea mintii. În clipa mîniei, tot ce avem mai rau în noi iese la iveala.
Oamenii calmi nu sînt indiferenti, dupa cum s-ar crede ei sînt pasionati de domeniul frumosului, al adevarului, al dreptatii, dar nu tradeaza starea lor interioara.
Oamenii calmi stiu cîta forta pierd exteriorizîndu-si emotiile. Este recomandata cea mai mare sobrietate (în gîndire si) în vorbire. Învata sa asculti în tine tacerea!
.pe masura ce vorbitorul se îndufleteste, omul calm pare ca înmarmureste. Retras în cetatea vietii interioare pe care Calmul o face inexpugnabila, el asista constient la exaltarea interlocutorului sau oboist. Peste putin timp acesta se demasca: I se surprind dorintele si adevaratul scop. Vorbaretul spune nu numai tot ce are de spus, ci lasa sa-I scape si argumentele pe care si le pregateste ca replica victorioase. Îsi arata masura exacta a fortelor si, fara sa-si dea seama, nu mai are nimic de ascuns.
Adevarata forta a Calmului rezida nu în neputinta de a simti ci în puterea de a reprima semnele vizibile ale senzatiilor care sînt în general cu atît mai profunde cu cît cel care si lew însuseste e mai înaintat în studiul vointei.
Cel care stie sa-si retina cuvintele nefolositoare, cel care poate suprima orice exclamare, orice gest zadarnic, îsi mareste rezerva energetica de care va face mai devreme sau mai tîrziu o judicioasa întrebuintare.
|
