Balbaiala
Balbaiala este
o tulburare a vorbirii si afecteaza cursivitatea
ei. Copilul balbait este
marcat de neputinta sa de a comunica, fapt ce-i afecteaza
intreaga personalitate: se izoleaza, ajungand pana la a refuza sa vorbeasca, se teme sa vorbeasca
si daca o face, se exprima incomplet.
Cauzele aparitiei balbaielii sunt diverse: intarzieri in dezvoltarea fizica si psihica
(copilul este
vulnerabil fizic si emotional), tulburari
endocrine, dar factorii de natura psihosociala au cea mai mare pondere
in declansarea si mentinerea balbaielii:
Climatul familial tensional si conflictual este sursa de temeri, nelinisti si nesiguranta pentru copilul care se afla in perioada de insusire a vorbirii. |
|
Socurile emotionale, evenimentele traumatice pot declansa balbaiala intr-o forma severa. |
|
Greselile educative (atitudinile pedgogice gresite ale parintilor si educatorilor). |
Cand copilul invata
sa vorbeasca
in propozitii, sunt absolut normale pauzele in vorbire, ezitarile, repetitiile de silabe. Nu faceti
greseala de a-l critica si a-i atrage
atentia sa
nu se balbaie, pentru ca ii transmiteti nesiguranta ca nu va reusi sa
vorbeasca fara sa se balbaie, ceea ce se poate
intampla. Vorbiti copilului cu mult calm, nu va grabiti si exprimati
clar silabele.
E posibil sa apara
balbaiala cand se produce o
schimbare: (intrarea intr-o colectivitate - gradinita,scoala) si copilul este
nevoit sa se adapteze la ea. Un copil a carui sensibilitate nu este inteleasa
si este interpretata
gresit de educator (care adopta
o atitudine pedagogica severa), poate declansa balbaiala. Un bun pedagog va
actiona cu mult tact si rabdare, astfel
incat sa nu-l puna in situatii
penibile pe copil in cadrul grupului, fapt ce i-ar accentua
tulburarea.
Factorii psihosociali pot determina agravarea balbaielii. Studiile arata ca mamele hiper anxioase
transmit nesiguranta copilului
lor, "contaminandu-l"
cu anxietate, fapt ce poate
afecta echilibrul necesar in coordonarea musculaturii aparatului fono-articulator si aparitia unei dificultati
de vorbire.
Momentul constientizarii defectului de vorbire este decisiv in agravarea balbaielii.Observatiile
celor din jur, mai ales ale adultilor referitoare la tulburare, ii pot provoca multa suferinta
copilului, acesta resimtind jena, mahnire, frica.Cu cat aceste trairi negative sunt mai intense, cu atat au un rol dezorganizator, mentinand si agravand balbaiala.
Pe masura ce tulburarea devine o problema pentru copil si
este constientizata, stima de sine scade, copilul se simte inferior, frustrat, neincrezator in fortele proprii si se izoleaza social. Aceste caracteristici nevrotice sunt influentate de gradul in care copilul acorda credibilitate opiniilor personale.
In functie de factorii
etiologici ai balbaielii se opteaza pentru tratamentul psihoterapeutic-logopedic sau farmacologic.
|