COMUNICARE SI INFORMATIE
„Comunicare” (apud J.J Cuilenburg, O.Scholten, G.W.Noomen Stiinta comunicarii) si
„informatie” sunt doua concepte atat de inrudite astazi, incat nici o consideratie asupra comunicarii nu poate fi deplina fara o explicitare a informatiei.
In stiinta comunicarii, informatia este, in general, „ceea ce se comunica intr-unul sau altul din limbajele disponibile”. Cu alte cuvinte, informatia trebuie considerata ca o combinatie de semnale si simboluri. Semnalele ne pot duce cu gandul la undele sonore pe care le emitem in actul vorbirii, la undele radio sau cele de televiziune. Purtatoare de informatie, semnalele sunt in sine lipsite de semnificatie. Ele pot insa purta semnificatii care – datorita unor conventii sociale – pot fi decodate. Altfel spus, semnificatia unui simbol este dependenta de un consens in practica sociala. Indiferent care este natura semnalelor folosite de emitator pentru ca influentarea receptorului sa se produca si sa se obtina efectul scontat, ambele instante – atat emitatorul cat si receptorul – trebuie sa atribuie aceeasi semnificatie semnalelor utilizate.
Putem distinge astfel trei valente ale conceptului de informatie:
• aspectul sintactic al informatiei – succesiunea impusa semnalelor grafice, auditive sau electrice; succesiunea este impusa de catre emitator;
• aspectul semantic al informatiei – semnificatia ce le este acordata semnalelor pe baza conventiilor sociale. Semnificatia nu are cum sa fie identica pentru cei ce participa la actul comunicativ. Astfel, trebuie facuta distinctia intre informatia
semantica intentionala (informatia pe care emitatorul vrea sa o transmita) si
informatia semantica realizata (informatia pe care receptorul o desprinde din mesajul
receptat).
• aspectul pragmatic, ceea ce se intampla cu informatia primita sau cu efectul acesteia asupra receptorului.
Comunicarea porneste de la emitatorul care intentioneaza sa transmita informatia si care foloseste un cod care ii serveste cel mai bine scopului sau. Actul comunicarii se incheie cu implicatiile pragmatice pentru receptor, etapa finala a transferului de informatie.
Valoarea informativa a mesajului
S-au inregistrat diverse tentative de a stabili „obiectivitatea” valorii informative, la nivel formal sau la nivel semantic. Formal, valoarea informativa poate fi stabilita printr-un calcul diferentiat al tuturor sanselor posibile de iesire dintr-o situatie data. Insa „valoarea informativa” ramane, de fapt, un concept pragmatic. Cel care determina pana la urma cat de mare este valoarea informativa a unui mesaj este publicul. Doua aspecte sunt in acest cadru importante. In primul rand, gradul de incertitudine presupus de un anumit eveniment (probabilitatea ca acel eveniment sa se produca); daca, pentru o anumita categorie de public, aceasta incertitudine este foarte pronuntata, valoarea informativa pragmatica a mesajului este foarte mare. In al doilea rand, importanta pe care o categorie sau alta de public o acorda evenimentului in cauza: cu cat importanta acordata evenimentului este mai mare, cu atat mai mare este valoarea informativa
(pragmatica) a stirii care se refera la el.
Asadar, valoarea informativa a mesajului este dependenta:
1. inainte de emiterea/receptarea mesajului, de incertitudinea receptorului in ceea ce priveste posibilitatile de a iesi dintr-o situatie; aceasta incertitudine trebuie corelata cu importanta pe care receptorul o acorda fiecarei posibilitati de a depasi situatia data.
2. dupa receptarea mesajului, de improbabilitatea care inconjura evenimentul inainte ca acesta sa se fi produs si de importanta sociala a evenimentului insusi.
|
