CUM SĂ NE RAPORTĂM LA OBSERVAŢIILE CRITICE
Oricât de bune ar fi relatiile noastre cu altii, vom. fi din când în când criticati.
'întotdeauna întârzii!"
"Mi -ar placea sa te porti mai dragut cu prieteni i mei!"
"O sa racesti daca pleci fara jacheta".
"Ar trebui sa vii mai des s-o vezi pe mama. Doar stii ca n-o sa fie alaturi de noi pentru totdeauna".
Modul în care tratam astfel de observatii critice are un rol major în determinarea relatiilor noastre. De obicei, oamenii raspund în maniera defensiva. Putem retine patru asemenea modalitati. Astfel, unii încearca sa evite critica, ignorând-o, refuzând discutia, schimbând subiectul sau plecând. Iata cum a terminat Steve un dialog cu sotia sa, dupa o petrecere.
BEVERLY: Steve, sunt tare suparata pe tine. STEVE: Dumnezeule, tu zici ca esti suparata? Ia închipuie-ti cum trebuie sa se simta sotul lui Mary!
BEVERLY: Nu despre asta vreau sa vorbesc.
Vreau...
STEVE: (iesind cu spatele) Uite, nu stiu ce poate fi de data asta, dar hai s-o lasam pe mâine. Am petrecut o seara placuta si nu vreau sa stricam totul acum.
BEVERLY: (mai tare) Dar acum e important sa-ti spun. M-ai (Scut sa-mi fie rusine de tine.
STEVE Vom discuta mâine dimineata, îti promit.
BEVERLY: (strigând în timp ce Steve pleaca, închizând usa) Steve!
Ceea ce-si doreste cel mai mult cineva care ne critica este ca obiectiile si simtamintele sale sa fie ascultate si luate în serios. Daca nici macar nu-i ascultam, pe de o parte lasam problema nerezolvata, iar pe de alta parte o complicam prin nebagare în seama. Aceasta strategie nu duce la conciliere, ci, dimpotriva, la izbucniri tot mai violente ale tensiunii acumulate si la o îndepartare emotionala sporita, 11511b110l asa cum s-a întâmplat cu Steve si Beverly.
A nega din capul locului totul constituie un al doilea mod de a raspunde defensiv la observatiile critice. Negarea poate fi tot atât de frustranta si daunatoare ca si evitarea criticii, asa cum vom vedea din scenariul urmator.
VICKI. Allan, stiu ca ti-a ramas inima la acel RX7, dar nu re putem permite sa-l cumparam.
ALLAN: Pe naiba, nu putem sa-l cumparam! Când tu îti doresti ceva mult de tot, gasesti întotdeauna o solutie.
VICKI: Dar rata lunara ar fi de 570 de dolari. Nu avem atâtia bani.
ALLAN: Ei, ar trebui doar sa ne restrângem putin
bugetul.
VICKI: Pe lânga toate astea, am citit ca politistilor nu le plac deloc masinile sport. Daca-ti cumperi una din astea, te vor vâna cu amenzile mereu... si ar fi o cheltuiala în plus.
ALLAN: N-au cum! Cu o bijuterie ca asta o sa le-o iau mult înainte, asa ca n-o sa ma poata prinde prea usor.
La capatul acestui scenariu imaginat, Vicki spunea ca si-a dat seama de faptul ca obiectiile ei n-au fost deloc luate în considerare si s-a simtit atât de frustrata si mânioasa, încât îi venea sa plânga, doar-doar îl va face pe Allan sa o asculte. Daca discutia ar fi avut loc în realitate, relatia lor ar fi avut probabil de suferit; Allan ar fi refuzat pe mai departe orice obiectie, desi unele dintre sfaturile Iui Vicki puteau fi acceptate.
O a treia modalitate ar consta în a ne scuza comportarea, explicând-o în detaliu si diminuându-i astfel importanta. Câteva exemple destul de tipice furnizate de studentii nostri sunt elocvente.
NANCY: Trebuia sa ma suni ieri.
GRANT: Drace, îmi pare rau! Câtiva functionari de la centrala telefonica au fost în greva si a trebuit sa le tin locul. Nu pot sa-ti spun cât de prins am fost! Iar când am plecat de la lucru eram mult prea obosit
NANCY: Asa ca m-ai lasat sa stau ca în colivie acasa si sa tot astept un telefon, care nu mai venea.
GRANT: Oh, tu ai întotdeauna asa de mult de lucru, încât fac pariu ca n-a fost ceva atât de grav. Iar acum sunt furios de-a binelea!
TATĂL: Ai fi în stare sa dai 3 000 de dolari pentru vacanta în Franta?
JUDY: Tata, 3 000 de dolari nu mai înseamna chiar atât de mult. si, pe lânga asta, sunt deja la o vârsta...
TATĂL: La o vârsta când ar trebui sa gândesti mai bine. Banii astia ti-ar ajunge sa-ti platesti cheltuielile la bacanie pe un an întreg sau sa termini facultatea.
JUDY: Tata, voi termina si facultatea! Nu mai am decât un an si stiu ca am s-o termin. Nu e momentul sa discutam despre asta.
TATĂL: si când o sa fie, vei fi prea saraca. si tot la mine vei recurge.
JUDY: Ţi-am cerut un împrumut doar pentru cinci zile, pâna la salariu. si ti i-am înapoiat, nu?
TATĂL: Da, mi i-ai restituit, dar si asta spune ceva: traiesti în pragul saraciei! Niciodata nu pui nimic de-o parte pentru zile negre.
JUDY: (linistita) E greu de pus de-o parte.
TATĂL: Mai ales când vrei sa arunci trei mii pe zece zile de placere! si vei sta acolo singura!
JUDY: Pot avea grija de mine. Tot anul am stat închisa în birou si nu vreau decât sa-mi desfac putin aripile si sa câstig ceva experienta de viata.
TATĂL: Dupa felul în care ai pornit, singura experienta pe care o vei câstiga va fi cea a necazurilor.
Cautarea unor scuze ne pune într-o evidenta pozitie de inferioritate. Criticul nostru, aflat în superioritate, neprimind nici macar dovada ca sentimentele sau observatiile lui au fost luate în seama, se înfurie de regula tot mai mult, în timp ce se straduieste sa contracareze fiecare din scuzele noastre. Adesea, aceasta tehnica defensiva face ca neîntelegeri marunte sa ia amploarea unor adevarate certuri.
Un al patrulea mod de a ne apara este sa replicam dur, tot prin observatii critice, dupa principiul "cea mai buna aparare este atacul". Iata câteva exemple:
GAY: Carol, azi hainele tale nu arata prea grozav.
CAROL: Tocmai tu vorbesti, dupa ce ai purtat salopeta aia la petrecerea de saptamâna trecuta! Erai ridicola!
TOM: Janice, ar fi trebuit sa fii gata mai devreme. O sa întârziem Ia spectacol.
JANICE: Ia te uita la dl Perfectiune! Banuiesc ca nici nu-ti mai amintesti de toate situatiile când eu te asteptam pe tine!
A replica dur este ceva foarte tentant. La urma urmelor, cel care ne critica nu e nici el perfect, iar pe noi ne-a atacat, oferindu-ne totodata un motiv de a îndrepta împotriva sa tensiunea acumulata în noi. Desi pe moment poate fi aducatoare de satisfactii, replica dura aduce mari daune unor relatii. Rareori conduce la o evaluare corecta a problemelor reale sau Ia posibile compromisuri. Mai mult. genereaza certuri aprinse si-i face pe oameni sa-si piarda respectul mutual ('încerc sa-l conving cu argumente, dar el tot ce gaseste de facut este sa urle. Nu cred ca are ceva materie cenusie în cap!") si respectul fata de ei însisi ("De ce i-am spus asta? Acum chiar o sa creada ca nu-mi pasa de ea Ce neghiob am fost!*1).
Având în vedere ca toate aceste moduri defensive de raspuns la critici nu reusesc sa aduca nimic pozitiv, sa luam în consideratie o alternativa onesta si constructiva. Practicând cu convingere aceasta alternativa, vom ajunge sa întelegem ca nu trebuie sa devenim defensivi, atunci când ceilalti scot în evidenta ceea ce ei considera a fi greselile noastre. Mai mult, ea ne va permite sa observam felul în care gândesc, în fine, putem sa-i îmblânzim pe criticii nostri, aratându-le ca luam în consideratie opiniile lor, chiar daca nu le împartasim.
Primul pas: Sa cerem detalii
Aceasta alternativa include doua etape, prima fiind solicitarea unor detalii. Cel mai adesea, criticile sunt facute la modul general: "Nu-mi place atitudinea ta"; "Nu-ti pasa de mine" Solicitând amanunte, vom putea afla exact care sunt obiectiile fata de noi. Aceasta deprindere nu e nici arma ofensiva, nici scut defensiv, ci un mijloc de-a ajunge la întelegere.
E usor sa cerem detalii. Asemenea unui reporter, tot ce avem de facut e sa punem întrebari menite sa ne ajute sa aflam cine, ce, când, unde, de ce si cum.
Pe cine am deranjat?
Ce-am facut de-mi spui ca nu-mi pasa?
Când nu le-am bagat în seama?
în ce împrejurari m-am facut de râs?
De ce crezi ca ar trebui sa stau mai mult pe-acasa?
Cum ma comport când te supar?
Atunci când îl ajutam pe celalalt sa-si clarifice observatiile, solicitarea unor detalii se poate face sugerându-i posibile obiectii la adresa noastra si întrebându-l daca acestea constituie pentru el vreo problema. si, deoarece scopul este de a-l întelege pe celalalt, din moment ce am aflat obiectiile ce ni se aduc, putem chiar întreba persoana respectiva daca nu mai are si alte observatii de facut. Cum majoritatea oamenilor care ne critica se asteapta la un raspuns defensiv, sa fim atenti ca în vocea noastra sa nu apara nici o unda de sarcasm.
Iata câteva exemple care ilustreaza mai pe larg cum functioneaza aceasta deprindere.
FIUL: Nu-ti pasa de mine.
TATĂL: De ce spui asa ceva? (Solicita detalii. )
FIUL: Daca ti-ar pasa, te-ai purta mai frumos cu mine.
TATĂL: Ce-ai vrea sa fac? (Solicita detalii. )
FIUL: (Tace),
TATĂL: Crezi ca nu tin la tine pentru ca nu le-am lasat sa-ti aduci prietenul la meciul de fotbal? (Cere detalii. )
FIUL: Nu.
TATĂL: Pentru ca nu ti-am cumparat punga aceea de bomboane? (Cere detalii. )
FIUL: Da-a. Toti ceilalti copii au primit înghetata si bomboane, numai eu nu.
MANDY: Barbate, da' tare esti zgârcit! TOM: Ce-am facut rau? Nu i-am dat ospataritei destui bacsis? (Cere detalii. ) MANDY: Nu, nu de asta
TOM: Crezi ca ar fi trebuit sa chem un taxi? (Cere detalii. )
MANDY: Pai, se cam profileaza o plimbare îngrozitor de lunga.
în cadrul seminar iilor noastre facem adesea un exercitiu în timpul caruia participantilor li se cere sa puna în evidenta o carenta reala sau imaginara de a noastra, în timp ce noi cerem detalii. Exercitiile se desfasoara astfel:
VAL: Sunt multe lucruri care nu-mi plac la dumneavoastra (Zâmbete. )
ALAN: Ai putea sa precizezi? (Cere detalii. )
VAL: Vestimentatia, de pilda.
ALAN: E vorba de sosete, de pantofi, de camasa sau de pantaloni? (Cere detalii. )
VAL: Eu prefer la barbati pantalonii strâmti.
ALAN: Altceva? (Cere detalii. )
VAL: Nu, restul e-n regula.
ALAN: Dar culoarea pantalonilor e-n regula? (Cere detalii. )
VAL: Da, îmi place.
MICHAEL: E ceva ce nu-mi place în felul în care conduceti acest seminar.
ALAN: Ei! Ce anume nu-ti place din ceea ce fac? (Cere detalii. )
MICHAEL: Materialul este în întregime folositor, dar avem prea mult de învatat.
ALAN: Vrei sa spui ca ar trebui sa reduc numarul de deprinderi pe care le predau? Sau ai dori ca acest curs sa dureze mai mult? (Cere detalii. )
MICHAEL: Nu, nu vreau decât sa imprimati un ritm putin mai lent, sa mai adaugati exemple si sa lasati mai mult timp pentru partea practica.
Promovarea acestei deprinderi i-a încurajat pe participanti sa raspunda mai în profunzime si sa-si examineze propriul mod de gândire. Desi întrebarile care au urmat au aratat ca obiectiile lui Val privind pantalonii erau facute în gluma, critica Iui Michael era reala. Numai datorita faptului ca a fost capabil sa ceara detalii, a putut Alan afla aceasta informatie valoroasa. Daca ar fi schimbat subiectul, daca i-ar fi explicat lui Michael de ce preda în clasa asa cum preda, sau i-ar fi spus ca adevarata lui problema e ca progreseaza prea încet, Alan n-ar fi profitat niciodata de observatia valoroasa a acestuia.
Este deosebit de folositor sa cerem detalii, atunci când credem ca cel care ne critica are intentii ascunse, cum se întâmpla în dialogul urmator:
BOB: Buna!
CHARLIE: Buna, Bob! Ce mai faci?
BOB: Buna, Charlie! Tocmai urmaream marea finala, suntem pe la mijlocul partidei. Tigrii conduc cu doua goluri.
CHARLIE: Chiar îti pierzi dupa-amiaza asta frumoasa, uitându-te la rugbi?
BOB: Ce nu-ti place în faptul ca ma uit la rugbi? (Cere detalii. )
CHARLIE: Nimic, Bob. M-am gândit doar ca ai putea veni sa facem putin tenis.
Faptul ca Bob a folosit aceasta deprindere de a cere detalii a pus capat rapid încercarii lui Charlie de a-l manipula, în loc sa genereze o situatie jenanta, printr-o disputa despre meritele rugbiului sau placerea de a te uita la televizor dupa-amiaza, Bob a putut afla repede ceea ce-l preocupa cu adevarat pe Charlie. Charlie a beneficiat si el de pe urma acestei tehnici, pentru ca astfel i-a fost mai usor sa spuna ceea ce voia de fapt. Totodata, a putut sa-si verifice propria parere, daca e bine sau nu sa-si petreaca o dupa amiaza de sâmbata în fata televizorului.
Uneori, când solicitam detalii, vom afla ca ceea ce am considerat a fi o critica, nu era nici pe departe asa ceva. Alan Garner a tinut odata o prelegere la Universitatea din Oregon, referitoare Ia conceptia lui Platon despre natura realitatii. Tot ceea ce a spus a fost bine primit, asa încât a fost surprins când, mai târziu, o prietena i-a spus: "De ce-ti mai pierzi vremea cu Platon?"
A fost tentat sa raspunda dur si sa-si întrebe prietena, o profesoara de educatie fizica, mare amatoare de badminton, cum de avea tupeul sa-l critice pentru ca-l intereseaza filozofia lui Platon. în loc de aceasta, însa, a întrebat: "De ce crezi ca a-l studia pe Platon e o pierdere de vreme? "Spre mirarea Iui, fata i-a raspuns: "Eu cred pur si simplu ca adevaratul tau talent se manifesta în psihologie si în a-i învata pe oameni sa dea tot ce au mai bun în ei"
Al doilea pas: Sa acceptam observatiile critice
Dupa ce solicitam detalii si am aflat exact care simt obiectiile celeilalte persoane, pasul urmator îl constituie acceptarea criticii.
Dar cum putem accepta o critica evident gresita? Simplu. Exista doua tipuri de propozitii de acceptare si putem folosi fie una, fie alta dintre ele, mentinându-ne, în acelasi timp, propria parere.
Iata cele doua optiuni:
a) Sa acceptam adevarul
Daca îi ascultam într-un mod nedefensiv pe cei ce ne critica, ne vom afla deseori în situatia sa recunoastem ca multe din cele ce ni se spun sunt întemeiate, corecte, sau, probabil, se vor întâmpla în viitor. Atunci când lucrurile stau în felul acesta, cel mai potrivit raspuns pe care-l putem da este sa acceptam adevarul.
Sa urmarim aceste exemple, observând modul în care persoana criticata accepta adevarul. Posibilele raspunsuri defensive sunt transcrise cu litere cursive, în paranteze.
SOŢIA: Ţi-a intrat nisip în aparatul de filmat când I-ai luat la râu.
SOŢUL: Ai dreptate. Data viitoare o sa-l tin într-o sacosa. (Data viitoare sa nu-mi mai ceri sa-l iau. si acum ma duc sa ma plimbi)
JOHN: Nu te-ai încadrat prea bine în curba asta.
KATHY: Ai dreptate, am luat virajul prea strâns. Data viitoare o sa reduc viteza înainte de curba. (Am facut tot ce se putea cu masina asta veche!)
HOWARD: întotdeauna vrei sa mergi numai la cinema
SUE: Asa e. îmi place sa merg la cinema cel putin o data pe saptamâna. (Iar tu vrei întotdeauna sa joci cartii)
HELEN: Nu cred ca e bine sa renunti Ia slujba asta. Tu ai acolo vechimea cea mai mare, daca afacerile o sa mearga prost, vei fi ultimul dat afara, în orice nou loc de munca ai fi primul.
KEN: E o idee. Poate ca ar trebui sa mai reflectez la asta. (Ce stii tu despre un loc de munca? N-ai avut niciodata o slujba)
MAMA: Daca mergi la dans în seara asta, mâine o sa fii obosita.
FIICA: Probabil ca da, dar pentru mine merita oboseala (Nu ma lasi niciodata sa ma distrez putini)
KERRY: Apartamentul asta e frumos, nimic de zis, dar se afla la treizeci de kilometri distanta de locul tau de munca. Daca ne mutam aici, ne vom vedea mai putin si cred ca o sa aiba de suferit casnicia noastra.
MARK: Este posibil, desi mi-ar placea sa locuiesc Ia tara. (stii ce, sunt unii oameni carora le place doar sa vorbeasca fi altii care trec la fapte. Hai sa ne apucam de treaba!)
Vom observa ca, desi toata lumea din aceste exemple a acceptat adevarul, nici unul nu a cedat, în schimb, fata de cei care-i criticau toti au adoptat pozitia numita de Thomas Harris, "si eu sunt OK, si tu esti OK". Prin contrast, daca ar fi evitat discutia si s-ar fi scuzat pentru purtarea lor, ar fi ajuns în pozitia "eu nu sunt OK, tu esti OK", iar daca ar fi raspuns dur, adoptau pozitia "eu sunt OK, tu nu esti OK".
Daca vom exersa acest tip de raspuns, în curând ne vom simti mult mai confortabil în acele situatii în care, înainte, ori noi, ori criticii nostri ne-am enervat
E simplu sa învatam acceptarea adevarului. Primul pas este sa ne gândim, daca, dupa opinia noastra, observatiile critice care ni se adreseaza sunt corecte, sau daca se pot adeveri. Daca am fost criticati în repetate rânduri pentru acelasi lucru, probabil ca vom dori sa examinam mai atent acele dovezi pe care se bazeaza obiectiile respective. (Atunci când acceptam critica, cel mai eficient mod de a ne face cunoscut acordul este sa repetam cuvintele-cheie folosite de cel care ne-a criticat: "O sa întârzii". "E-adevarat, se pare c-o sa întârzii"; "N-ai facut curat în camera ta" "Ai dreptate. M-am facut curat în camera mea". Acestea îl conving mult mai bine pe cel care ne-a criticat ca i-am ascultat obiectiile, decât un simplu "Da" sau "Asa e". )
în cazul în care intentionam sa ne schimbam atitudinea ca raspuns la critica, atunci, în conditii normale, armonia va fi restabilita daca vom accepta adevarul, si apoi vom arata ce anume dorim sa facem altfel decât pâna atunci. Chiar daca nu sta în intentiile noastre sa ne schimbam atitudinea, daca acest fapt îl vom enunta dupa ce am acceptat adevarul si am recunoscut ca purtarea noastra poate fi o problema pentru ceilalti, situatia se amelioreaza. Cel care ne-a criticat poate fi satisfacut pentru ca cel putin am recunoscut existenta problemei si ne va respecta, probabil, pentru ca am fost atât de corecti cu el. Cu siguranta ca ne va agrea mai mult decât daca ne-am fi declarat de acord cu el, am fi dat de înteles ca vom reflecta asupra problemei respective, iar apoi ne-am fi purtat tot ca si înainte.
Adesea criticile sunt formulate cu ajutorul unor termeni neprecisi, pentru descrierea comportamentului nostru folosindu-se cuvinte ca 'întotdeauna" sau "niciodata": "întotdeauna întârzii"; "Niciodata nu-mi ceri parerea". Altadata se utilizeaza etichetari: "Esti prost (un ratat, papa-lapte, egoist)". Când ni se adreseaza o critica în mod evident prea generala, putem fi de acord cu partea pe care o consideram întemeiata si respinge restul. Daca aducem si dovezi, vom putea fundamenta mult mai eficient ceea ce respingem.
Schimburile urmatoare de replici au avut loc în cadrul unui seminar pe tema comunicarii:
EDDIE: întotdeauna întârzii.
ALLEN: Astazi, într-adevar, am întârziat, dar pâna acum am venit mai devreme în fiecare zi din luna asta.
* CAMERON: Compania dumneavoastra ofera servicii mizerabile.
ROBERT: Am fost lenti o vreme, e-adevarat, dar acum suntem foarte punctuali.
HARRY: Ce încet manânci!
SANDRA: în seara asta manânc destul de încet, dar ultima data când am iesit împreuna am terminat de mâncat înaintea ta.
JERRY: Ai ratat o afacere mare. Ce neîndemânatic esti!
DAVID: Ei bine, în acest caz într-adevar nu a mers, dar am facut cinci vânzari destul de bune saptamâna trecuta.
Sa notam ca unele din aceste raspunsuri resping criticile aduse prin afirmatii care scot în relief propria persoana. Sublinierea capacitatilor noastre si a succeselor anterioare întareste încrederea în sine si îi ajuta pe ceilalti sa vada ca avem o imagine pozitiva despre noi însine.
însemnatatea afirmatiilor pozitive referitoare la persoana proprie este ilustrata în dialogul urmator dintre doi barbati care fac jogging:
BILL: Alergi numai cinci kilometri? Eu alerg zece. RAY: si saisprezece sunt mai multi decât trei; eu cred ca amândoi ne descurcam binisor.
(Sa comparam acest ultim raspuns cu mesajul pe care Ray ar fi putut sa-l trimita lui Bill: "Cred ca cei cinci kilometri ai mei nu înseamna nimic pe lânga ce faci tu")
Cei ce ne critica vor invoca uneori adevaruri generale pentru a ne determina sa fim de acord cu ceea ce ne spun si sa procedam cum vor ei. Chiar si în acest caz, acceptând adevarul general, putem respinge concluziile celui ce ne critica.
Putem fi de acord, de exemplu, cu acel adevar general dupa care e important sa pui bani de-o parte pentru batrânete. Dar din asta nu rezulta în mod necesar ca nu ne putem cumpara un lucru elegant, ca nu putem lua masa în oras sau vedea un film în premiera sau pleca undeva în timpul concediului. Putem foarte bine sa fim de acord ca e important sa ne ajutam semenii, dar trebuie oare, drept urmare, sa dam bani asociatiei de caritate preferata de cel care ne critica? E ridicol! Am duce o viata absurda si nenorocita daca am încerca de fiecare data sa ne conformam tuturor adevarurilor generale în care credem. Pe deasupra, adevarurile generale de multe ori se contrazic: "Spartura din gard pâna e mica trebuie cârpita" e opusa aforismului: "Graba strica treaba".
Având în vedere toate acestea, atunci când cineva citeaza un adevar general, putem foarte bine sa acceptam adevarul, mentinându-ne în acelasi timp opiniile. Sa privim urmatoarele dialoguri:
GALE: Lasa si tu treaba pentru o ora sau doua si hai sa mergem sa înotam. Ai nevoie de miscare ca sa te mentii sanatos.
BOB: Sunt de acord ca am nevoie de miscare ca sa fiu sanatos, dar trebuie sa apar un client la tribunal mâine, asa ca nu pot merge la înot azi. (Accepta adevarul si îsi
dezvaluie motivul dezacordului. )
RHONDA: Ce vrea sa însemne refuzul tau de a ma ajuta la cheta pentru Crucea Rosie? Doar stii ca fiecare trebuie sa participam daca vrem sa-i ajutam pe cei nevoiasi.
JAN: Sunt de acord ca toti ar fi bine sa participam, dar nu m-as simti bine sa cer bani pe la usile oamenilor. (Accepta adevarul si-si dezvaluie propriile pareri. )
MAMA: Zau ca ar trebui sa renunti la vânzarea de masini vechi si sa-ti gasesti o slujba cu un venit sigur. Esti supus unei presiuni prea mari si asta nu e bine pentru tine.
FIUL: Ai dreptate când spui ca presiunea prea mare nu e buna, mami. Dar îmi place aceasta munca si ma gândesc sa ramân la ea. (Accepta adevarul si-si dezvaluie propriile pareri. )
În aceste exemple, Bob, Jan si Fiul nu numai ca accepta adevarul general, dar îsi dezvaluie si propriile pareri. Ei nu intra în justificari lungi, cuprinzatoare, privind comportamentul lor, dar gasesc calea pentru a-l explica. Sa ne imaginam ce s-ar putea întâmpla cu prietenia Iui Bob si Gale, daca Bob nu si-ar dezvalui propriile pareri, iar dialoguri ca cel care urmeaza ar avea loc între ei frecvent.
GALE: Lasa si tu treaba pentru o ora sau doua si hai sa mergem sa înotam. Ai nevoie de miscare ca sa te mentii sanatos.
BOB: Sunt de acord ca am nevoie de miscare ca sa fiu sanatos; dar nu, multumesc. (Accepta adevarul. )
GALE: Ce vrei sa spui cu "Nu, multumesc"? Esti ocupat? îmi miroase gura? Sau ce?
BOB: Pur si simplu, nu, multumesc.
Daca cealalta persoana încearca sa ne manipuleze, daca într-adevar n-avem chef sa explicam motivele, sau daca motivele noastre se bazeaza pe stari fizice sau emotionale, s-ar putea eventual sa urmam exemplul Iui Jan: sa acceptam ce ni se spune si sa ne dezvaluim . sentimentele. Dezvaluirea sentimentelor este o strategie excelenta: nu-i lasa celuilalt prea mult loc pentru obiectii, caci sentimentele ofera o baza îngusta pentru dispute. Rhonda putea sa-i spuna lui Jan ca n-ar trebui sa simta ceea ce simtea, dar si Jan ar fi putut contraargumenta: "S-ar putea sa ai dreptate, dar eu tot asa simt".
b) Sa acceptam dreptul la opinie al celui ce ne critica
Se va întâmpla adesea sa fim în dezacord cu ceea ce prevad criticii nostri referitor la consecintele comportarii noastre.
"Daca te duci Ia plimbare atât de târziu seara, vei fi probabil jefuit".
"Daca vei cheltui în continuare atâtia bani pe haine, o sa ajungi la azilul de saraci".
"O sa te îngrasi daca manânci atâtea macaroane".
Nu putem fi absolut siguri ca nu vom fi jefuiti, ca nu vom ajunge la azilul de saraci sau ca nu ne vom îngrasa. Nimic nu e sigur în viata si criticile se dovedesc adesea a fi corecte.
Deoarece nu putem fi siguri ca observatiile critice se vor dovedi întotdeauna neîntemeiate, chiar daca nu suntem de acord cu ele, putem accepta ca cel ce critica are dreptul la opinie. Aceasta ne va ajuta sa meditam si asupra diferitelor puncte de vedere, dar si sa ne mentinem propria noastra parere. Nici parerile noastre si nici cele ale celui care ne critica nu trebuie sa fie etichetate drept "eronate" sau ca "nefiind în ordine". E vorba pur si simplu de faptul ca doi oameni vad diferit ceva. Sa analizam exemplele urmatoare:
DOUG: Daca acum cumperi argint, o sa-ti pierzi si camasa de pe tine. Se asteapta o cadere a pretului la argint.
LYNN: Se prea poate ca valoarea argintului sa fie în declin, dar folosirea lui la scara industriala e atât de raspândita, încât pe termen lung pretul lui va salta mult. (Accepta dreptul celui ce critica la opinie si îsi dezvaluie propriile pareri. )
JANE: Poate ar trebui sa renunti la nunta. Cu rata de azi a divorturilor, aproape sigur ca si casnicia ta este sortita esecului.
MERLE: îti respect parerea, Jane, dar cred ca, daca ma straduiesc, pot sa fac în asa fel ca aceasta casatorie sa dureze. (Accepta dreptul la opinie al celui ce critica si îsi dezvaluie propriile pareri. )
Cei ce ne critica prezinta de multe ori judecatile lor de valoare ca si cum ar fi adevaruri incontestabile, în asemenea situatii raspunsul cel mai constructiv pe care-l putem da este, din nou, sa acceptam dreptul la opinie al celui ce critica. De pilda
CAROL: Cum poti citi un magazin atât de tâmpit ca asta? De ce nu citesti Shakespeare, Dumas sau cel putin Steinbeck, pentru diversitate?
JUDY: îmi dau seama de ce consideri ca aceasta revista e cam grosolana, Carol, dar eu cred ca e nostima. (Accepta dreptul la opinie al celui ce critica si-si dezvaluie propriile pareri. )
SARAH: Cred ca ar trebui sa renunti la slujba asta. Cu studiile tale ai putea gasi ceva mult mai bun.
REBECCA: Multumesc pentru compliment. Nu prea multe ospatarite de bar au diplome de învatamânt superior si nu mi-e greu sa înteleg de ce crezi ca as putea gasi ceva mai bun. Dar îmi place programul de aici si banii pe care îi câstig. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si-si face cunoscute propriile pareri. )
DAN: Cum ai putut sa-ti cumperi un Datsun? Nu stii ca Toyota e o masina mult mai buna?
SANDY: Sigur ca Toyota are o linie frumoasa si un consum mic. Dar mie îmi place mai mult un Datsun. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si-si face cunoscute propriile pareri. )
Când respingem în totalitate critica, poate dorim sa dam glas si parerii noastre. Aici, din nou, putem sa gasim o cale ca, într-un fel, sa fim de acord, în timp ce întarim afirmatia considerata de noi ca adevarata.
PACIENTUL: Nu cred ca sunteti cu adevarat doctor. Pareti atât de tânar!
DOCTORUL: Multumesc. Nu sunteti primul care spune asta si e adevarat ca nu am deloc fire albe în par sau riduri pe fata. Tot ce pot spune e ca sunt medic.
(Accepta dreptul la opinie al celui ce critica si-si face cunoscuta propria parere. )
ANGELA: Nu vreau unt, Pat. Ţin regim.
PAT: Ei! Parca am mai auzit asta de la tine!
ANGELA: Ai dreptate când spui ca pâna acum nu am reusit si nu pot sa te acuz ca nici acum nu ma iei în serios. Dar de data asta am ajutorul unui dietetician si voi duce cura pâna la capat! (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si-si face cunoscuta propria parere. )
SA COMBINAM DEPRINDERILE DOUA DIALOGURI-MODEL
Dialogul 1
MĂRIE: Nu cred ca, într-adevar, o sa-ti lasi slujba la banca pentru a vinde enciclopedii.
PETER: De ce spui asta. Marie? (Cere detalii. )
MĂRIE Pai, în primul rând, la banca primesti regulat un salariu.
PETER: E adevarat (Accepta adevarul. )
MĂRIE: si pe deasupra, tu nu esti tipul comerciantului.
PETER: Ce-am facut de crezi ca nu sunt "tipul comerciantului "? (Cere detalii. )
MĂRIE Nu esti destul de razbatator.
PETER: E de înteles parerea ta, Marie. Dar cred ca faptul de a nu fi prea insistent e cel mai bun atu al meu pentru a face comert. (Accepta dreptul la opinie al celui care criticasi îsi face cunoscuta propria parere. )
MĂRIE: Daca n-ai sa vinzi nimic timp de o saptamâna, nu vei avea ce sa manânci!
PETER: Aici ai dreptate. (Accepta adevarul. )
MĂRIE si, oricum, majoritatea oamenilor care încep prin a vinde enciclopedii, nu reusesc.
PETER: Ai dreptate când spui ca e o treaba grea si ca cei mai multi nu fac fata. Sunt însa bucuros sa apartin grupului mai restrâns al celor care reusesc. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si se dezvaluie. )
Dialogul 2
TATĂL: Steve, mama ta si cu mine nu am vrea sa te muti.
STEVE: De ce nu va place ideea mutarii mele? (Cere detalii. )
TATĂL: Apartamentul acela al tau... E mult mai mic decât casa noastra. Totul de acolo ar încapea în camera ta de aici.
STEVE: E-adevarat. Dar de ce va deranjeaza pe voi dimensiunile? (Accepta adevarul si cere detalii. )
TATĂL: Pentru Dumnezeu, Steve, vei dormi în aceeasi încapere cu colegul tau, cum îl cheama?
STEVE: Doug. E-adevarat, dar de ce nu va convine faptul ca vom împarti acelasi dormitor? (Accepta adevarul si cere detalii. )
TATĂL: Uite ce e, Steve. Eu stiu ca tu nu esti homo si maica-ta stie si ea aceasta, dar despre Doug se spune ca ar fi... ei bine, cam efeminat Ce-o sa creada vecinii?
STEVE: Nu stiu. Nici nu-mi prea pasa. (Se dezvaluie. )
TATĂL: Vor crede ca esti homo, asta vor crede!
STEVE: S-ar putea sa ai dreptate. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica).
TATĂL: De ce vrei sa locuiesti acolo?
STEVE: Cred ca o sa-mi placa sa locuiesc lânga ocean. si vreau sa devin putin mai independent. (Se dezvaluie. )
TATĂL: Steve, o superi pe maica-ta si-ti bati joc de tot ce am realizat noi.
STEVE: Tata, îmi dau seama cum vezi tu lucrurile. Multi, la vârsta mea, se revolta orbeste împotriva parintilor. Dar nu e cazul meu. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si se dezvaluie. )
Când un partener de afaceri sau un potential client ne critica sau formuleaza critici la adresa societatii la care lucram, utilizarea tehnicii numite "încaltarea pantofilor pe picioarele celuilalt" este extrem de folositoare si chiar vitala. Când ni se face o critica, sa-l întrebam pe client ce ar fi spus sau ce ar fi facut el, daca era în locul nostru si ar fi primit aceeasi critica. Iata, drept exemplu, acest dialog între un client potential si agentul comercial:
Dialogul 1
CLIENTUL: Am auzit ca nu respectati termenul de livrare.
AGENTUL: Da, e adevarat, am fost cam lenti o vreme. Spuneti-mi: daca ati fi managerul unei companii care primeste asemenea observatii, dumneavoastra ce ati face? (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si "încalta pantofii pe picioarele lui". )
CLIENTUL: As reorganiza depozitul si transporturile asa încât livrarea sa se faca la timp.
AGENTUL: Aveti dreptate! Asta am si facut!
Agentul comercial nu numai ca a acceptat adevarul, dar a precizat ca firma lui a si aplicat sfatul clientului. Ce mai poate sa zica clientul cu critica lui? Nimic. Deci, dupa ce punem o asemenea întrebare clientului si dupa raspunsul dat de el, sa afirmam imediat: "Asta am si facut". Daca în realitate compania nu a întreprins masura respectiva, atunci nici nu merita sa se faca afaceri cu ea.
Dialogul 2
CLIENTUL: Nu mai vreau sa discut cu compania dumneavoastra pentru ca individul pe care ni l-ati trimis ultima data era un tip nepoliticos si arogant
REFERENTUL: Pot întelege perfect sentimentele dumneavoastra. Dar spuneti-mi, daca ati fi directorul unei companii si un client v-ar spunea asa ceva, ce ati face? (Accepta dreptul la opinie al celui care critica fi "încalta pantofii pe picioarele lui. )
CLIENTUL: I-as interzice sa se mai ocupe de clienti si I-as transfera într-un alt post.
REFERENTUL: Aveti dreptate. Asta am si facut. (Din nou, referentul accepta dreptul la opinie al celui care critica si-i spune ca sfatul lui a fost deja aplicat de companie. )
Aceasta tehnica poate fi folosita însa si în mod gresit. Sa luam urmatorul exemplu:
CLIENTUL FURIOS: O companie care angajeaza un director comercial atât de stupid ca al dumneavoastra, nu merita sa faca afaceri cu mine!
REFERENTUL: înteleg de ce spuneti asta. Spuneti-mi, daca ati fi directorul general al unei companii si un client v-ar spune asa ceva despre directorul dumneavoastra comercial, ce ati face? (Accepta dreptul la opinie al celui care criticasi "încalta pantofii pe picioarele lui". )
CLIENTUL FURIOS: L-as concedia!
REFERENTUL: (fara a mai sta pe gânduri) Asta am si facut!
Deprinderile si filozofia care stau la baza mânuirii constructive a criticii ne permit sa abordam problemele si oamenii atragându-l pe cel care ne critica de aceeasi parte a biroului. Astfel, devine posibila evitarea scenelor tensionate si a confruntarilor obisnuite si acest procedeu ne poate si amuza! Ca orice noua deprindere, si aceasta trebuie exersata pâna se transforma într-un reflex conditionat si devine parte integranta a tehnicii noastre de conversatie.
Rude, prieteni, vecini, colegi de serviciu si chiar necunoscuti încearca, din când în când, sa ne determine sa facem diferite lucruri pe care nu am vrea sa le facem, cerându-ne aceasta în repetate rânduri, iar si iar, oferindu-ne nenumarate motive atragatoare si criticându-ne daca refuzam. Acestia cred ca daca încearca de mai multe ori si cu insistenta ne vor obosi, si vom trece de partea lor. Daca însa vom ceda, probabil ne vom supara pe ei si vom fi dezgustati si de propria noastra persoana.
Din fericire, exista o tehnica usor de învatat care ne permite sa stavilim pâna si cea mai insistenta încercare de manipulare. Ea se numeste tehnica "discului stricat", pentru ca ne obliga sa tot repetam, asemenea unui disc defect, aceleasi cuvinte.
înainte de a trece la aplicarea tehnicii "discului stricat", va trebui sa parcurgem cele trei etape pe care le strabatem si în cazul în care facem fata unor observatii critice. Mai întâi, daca nu întelegem ce vrea sa spuna celalalt, sa cerem detalii, în al doilea rând, de. îndata ce totul e clar, sa acceptam adevarul si dreptul la opinie al celui care critica, în al treilea rând, sa marturisim faptul ca nu vrem sa facem ceea ce ni se cere.
Dupa aceea, daca cealalta persoana insista, sa trecem la folosirea tehnicii "discului stricat", continuând sa fim de acord cu tot ce spune celalalt, dar repetând mereu, cu aceleasi cuvinte, faptul ca nu vrem sa facem ceea ce ni se cere. Nimeni nu se poate certa cu un "disc stricat", asa încât cel care vroia sa ne manipuleze, de obicei va renunta.
Urmatoarele dialoguri-model ilustreaza modul în care putem folosi aceasta nepretuita deprindere.
Dialogul 1
STAN: Oh... buna, Genevieve.
GEN: Buna, Stan. Ce mai e nou?
STAN: Pai, am venit sa-ti ofer ocazia sa-ti poti ajuta aproapele (Foloseste un cliseu, )
GEN: Chiar asa. Cum as putea-o face? (Cere detalii. )
STAN: Ei bine, dupa cum stii, în fiecare an fac cheta pentru Fundatia Umanitara.
GEN: Stai putin, Stan, sa-mi iau portofelul.
STAN: Genevieve, anul asta am nevoie de putin mai mult ajutor. O sa fiu în vacanta în perioada chetei.
GEN: Ce pacat, Stan!
STAN: Ai putea foarte bine sa ma înlocuiesti si m-ai scoate din încurcatura, daca ai face tu cheta pe la vecini în locul meu.
GEN: stii, Stan, ai dreptate când spui ca ar fi bine daca te-as înlocui si ca asta le-ar ajuta, dar as prefera sa nu fac cheta la vecini. (Accepta adevarul si îsi face cunoscuta propria parere. )
STAN: Ai avea ocazia sa pastrezi legatura cu Meg, cu Liz si Veronica, toate bune prietene cu tine. Pe lânga asta, spuneai ca vrei sa-ti cunosti vecinii. Ei, Gen, ai acum o sansa!
GEN: Da, stiu, ar fi o ocazie sa-mi revad prietenele si sa-mi cunosc vecinii, dar prefer sa nu fac cheta la vecini. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". )
STAN: Sunt sigur ca te-ai descurca foarte bine. Toti vecinii te plac.
GEN: Dragut din partea ta sa spui asta, dar prefer sa nu fac cheta la vecini ("Discul stricat". )
STAN: stii, e mai mult ca sigur ca nu ti-ar lua decât o ora pe zi.
GEN: Sunt sigura ca nu mi-ar lua mult timp, Stan, dar prefer sa nu fac cheta la vecini. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". )
STAN: stii, Fundatia Umanitara face mult bine unor oameni care au avut de suferit, cum a fost cazul cu inundatiile acelea din Victoria, si chiar când s-a rupt barajul acela în Australia de Vest
GEN: Asa e, dar prefer sa nu fac cheta la vecini. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". )
STAN: De ce nu vrei s-o faci, Gen. Nu înteleg.
GEN: stiu ca pentru tine pare ciudat, dar mai degraba, nu. (Accepta dreptul fa opinie al celui care critica si foloseste tehnica "discului stricat". )
STAN: Nu prea dai impresia ca-ti pasa de aproapele tau, Gen.
GEN: îmi dau seama de ce crezi asta, dar prefer sa nu fac cheta la vecini. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si foloseste, tehnica "discului stricat". )
STAN: Nu mai sper ca-mi vei face aceasta mica favoare.
GEN: Ai dreptate, Stan, nu. (Accepta adevarul. )
Dialogul 2
GARY: Salut, Bill. Ce faci? (Deschidere rituala. )
BILL: Excelent Tu? (Deschidere rituala. ) GARY: Bine. si ce mai face Rolls-ul tau? (Zâmbeste. )
BILL: O, si el e excelent (Râde). GARY: Asculta, Bill, îmi vin niste rude cu avionul diseara din statul vecin. BILL: Este o veste buna!
GARY: si daca m-as duce sa-i iau în Rolls Royce-ul tau, mama, ce impresie as face!
BILL: Sunt sigur ca le-ai face o impresie buna, dar diseara vreau sa ies cu Rolls-ul. (Accepta adevarul si-si face cunoscuta propria parere),
GARY: Pai, n-ai putea lua diseara masina mea? BILL: Ba da, as putea face asta, dar diseara vreau sa ies cu Rolls-ul (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". )
GARY: Asculta, Bill. Nu pentru asta sunt prietenii? Vreau sa spun prietenii ar trebui sa se ajute între ei.
BILL: Sunt de acord ca prietenii ar trebui sa se ajute între ei, dar diseara vreau sa ies cu Rolls-ul. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". ) GARY: Unde mergi de e atât de important? BILL: O duc pe Maggie la un film. (Se destainuie. ) GARY: Sunt sigur ca nu s-ar supara daca v-ati duce cu masina mea
BILL: Da, e posibil, Gary, dar diseara vreau sa ies cu Rolls-ul. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica si foloseste tehnica "discului stricat". )
GARY: Bill, dar tu mi-ai mai împrumutat masina asta înainte.
BILL: E-adevarat, dar... (Accepta adevarul. ) GARY: si nu ti-am restituit-o, întotdeauna, în cea mai buna stare? Ultima data chiar am spalat-o si am lustruit-o si i-am facut plinul înainte de a o aduce. Ba am mai si aspirat covorasele si am golit scrumierele.
BILL: (Râde) Sigur ca ai facut treaba buna ca ai avut grija de masina mea si esti binevenita s-o iei si altadata. Dar diseara vreau sa ies eu cu ea. (Accepta adevarul, se destainuie, apoi urmeaza tehnica "discului stricat". )
GARY: Atunci, joi? Ce zici? O sa-i duc la dineu si masina ta se potriveste cu momentul.
BILL: Joi n-am nevoie de ea, Gary, asa ca e a ta. (Se destainuie. )
Dialogul 3
ERICA: Ei, Bernie, unde mâncam în seara asta?
BERNIE: Nu stiu. S-a deschis un restaurant nou, mexican. Sa-l încercam?
ERICA: Orice, dar asta nu, Bernie. Mâncarea mexicana îngrasa prea tare si vreau sa-mi respect dieta. (Se destainuie. )
BERNIE: Da, dar e atât de buna!
ERICA: E într-adevar buna, dar vreau sa-mi respect dieta. (Accepta adevarul si pune "discul stricat". ) Dar restaurantul japonez?
BERNIE: Uite, stii ce, o zi daca te abati de la dieta nu mori.
ERICA: Cu asta sunt de acord, dar vreau sa-mi respect dieta. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". ) De ce nu încercam la un restaurant vegetarian?
BERNIE: De fapt, cred ca ar fi mai bine pentru tine, Erica, din punct de vedere psihologic, s-o lasi mai moale cu dieta asta,
ERICA: înteleg de ce spui asta, Bernie, dar, realmente, vreau sa slabesc si vreau sa-mi respect dieta. (Accepta dreptul la opinie al celui care critica, se destainuie si foloseste tehnica "discului stricat". ) Mâncarea japoneza ar fi foarte buna.
BERNIE: Erica, nimeni nu-si respecta nici o dieta. E numai o chestiune de timp, o sa vezi, vei renunta. Asa ca, de ce nu renunti acum?
ERICA: Adevarat, multi renunta, dar eu nu. Vreau sa-mi respect dieta. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat".
BERNIE: Bine, bine. Vrei sa stii adevarul? Uite, o sa-ti spun adevarul. Ani o invitatie avantajoasa pentru restaurantul asta mexican - suntem doi si platim pentru o singura persoana - si invitatia expira astazi! Daca nu o folosim acum, as putea tot atât de bine sa o arunc!
ERICA: Recunosc ca ne va costa mai mult. Bernie, si ca vei regreta aceasta ocazie, dar eu vreau sa-mi respect dieta. (Accepta adevarul si foloseste tehnica "discului stricat". )
BERNIE: Bine, dar ce zici de o pizza? Am auzit ca au o oferta speciala pentru marti noaptea manânci cât vrei si platesti doar 3 dolari!
Ca si Genevieve, Bill si Erica, atunci când folosim tehnica "discului stricat" vom fi în stare sa respingem chiar si cele mai insistente încercari de manipulare.
|
