Calitatile personale si relatiile publice
Relationistul trebuie in primul rand sa fie capabil sa gandeasca, sa reflecteze, sa analizeze si sa prevada consecintele care decurg din orice situatie.
1.1. O cultura generala solida
Specialistul in comunicare dintr-o agentie sau companie se confrunta
mereu cu un univers schimbator, tratand cu notiuni complexe, inter-acfionand cu persoane cu vederi si cunostinte diferite. Pentru a se adapta, pentru a consilia, pentru a convinge si pentru a seduce, specialistul in comunicare trebuie sa posede o cultura generala solida si o anumita forma de umanism.
Specialistului in comunicare I se va cere sa schimbe comportamentele societatii, sa faca fata diverselor crize pe care organizatia le traverseaza, sa implanteze noi idei, sa propovaduiasca spiritul civic, toleranta, deschiderea spre lume si, in acelasi timp, sa protejeze interesele organizatiei, continuu sabotate de diverse forte, adesea ostile. I se va cere, de asemenea, sa popularizeze produse, servicii, cauze de diverse naturi. Tot el va stabili starea companiei; evaluarea sa trebuie sa fie pertinenta atunci cand va propune strategii de comunicare. El trebuie sa fie capabil sa participe la analiza diverselor fenomene de comunicare, in colectivitati, organizatii si grupuri.
Nu exista retete universitare care sa pregateasca pentru un astfel de rol. Cultura de baza serveste drept fundal al activitatilor relationistului. Este ceea ce profesionistii domeniului numesc „un tip toba de carte', dublat de o inteligenta fara cusur.
Pentru a exercita un rol de decizie si de gestiune, trebuie sa abordam relatiile publice cu o mare deschidere, cu o cultura solida si o mare rigoare intelectuala, caci trebuie sa fim capabili sa luam decizii susceptibile sa schimbe orientarea organizatiei. Relationistul trebuie sa fie capabil sa-si convinga colegii si superiorii ca propunerea sa constituie singura solutie valabila in situatia data si apoi sa puna in practica deciziile luate.
In domeniul comunicarii, este mai important sa posezi o solida formatie de baza si o cunoastere profunda a actualitatii, decat sa stii sa scrii comunicate - si asta pentru ca individul cu o buna cultura va putea intotdeauna sa invete sa redacteze un comunicat bun. in schimb, pentru un bun creator de comunicate este mai greu sa „invete' realitatile economice si politice.
1.2. Imaginatie
Pentru domeniul comunicarii, avem nevoie de creatori cu idei noi, cu indrazneala, cu abordari inedite. In masa de informatii pe care le primeste fiecare partener social, comunicatorul, pentru a-si impune mesajul, trebuie sa fie capabil sa interpeleze, sa atraga atentia si sa
seduca. Gr» ratiunea nu este intotdeauna cel mai bun prieten al creatorului. Mai degraba il poate ajuta un graunte de nebunie. Si, cum ceea ce este spectaculos, anormal sau original atrage atentia mass-media,
imaginatia gaseste adesea singura pista geniala pentru a iesi in evidenta. Daca imaginatia se cultiva, se si dobandeste oare ? Creatia se preda, desigur, in departamentele de arta, de cinema, de literatura, arhitectura si comunicare. Dar creatorul trebuie sa posede ceva in plus fata de tehnicile de creatie potrivite.
Pentru a gasi idei bune, strategii bune, sloganuri bune, trebuie sa uteffl iesi de pe drumurile batatorite, sa ne jucam cu cuvintele, sa inovam si, uneori, sa socam. Astfel se iese din universul rational pentru <- intra in simbolic, artificiu sau exceptional.
1.3. Aptitudini particulare
Spirit de analiza, comprehensiune, imaginatie, creativitate, dinamism, omniprezenta, interpretare, traducere si multe altele: iata atuurile pe care trebuie sa le posede persoanele care practica relatiile publice.
intr-un studiu interesant realizat cu relationistii, Anne-Marie Losier (1992) prezinta un tabel cu calitatile si aptitudinile considerate cele mai importante de catre persoanele abordate. Conform studiului, „in relatiile publice erorile de judecata nu se iarta. Sarcinile sunt adesea importante si doar un excelent simt de organizare poate sa rezolve cu succes programe foarte incarcate'. Exprimarea scrisa, creativitatea si leadership-ul sunt calitati care se adauga judecatii si simtului de organizare.
Pe de alta parte, este de asteptat ca relationistii sa-si practice meseria cu pasiune si responsabilitate : pasiune pentru a convinge, pentru a avea curajul de a se bate cu indarjire pentru apararea propriilor idei, pentru a lucra sub presiuni si dupa orare adesea inumane, pentru a lasa frau liber creativitatii; responsabilitate, pentru ca tot ceea ce face relatio-nistul poate antrena organizatia pe cai periculoase sau fericite ; pentru ca o eroare poate pata reputatia organizatiei sau a persoanei in cauza. Un ziarist care comite o eroare se scuza, si atat, nefiind niciodata considerat responsabil pentru daunele ireparabile pe care le poate comite difuzand anumite informatii, bineinteles, daca ramane in limitele legii; un relatiomst care comite o eroare este integral responsabil si trebuie sa raspunda pentru ea.
Se intelege ca aceleasi persoane he pot poseda toaie aceste calitati in acelasi timp, ceea ce inseamna ca relatiile publice ofera unor indivizi cu profiluri foarte diferite posibilitatea de a practica aceasta meserie - dar si ca este vorba despre o meserie foarte dificila.
|